Am aproape 24 de ore de când mă doare țestoasa… A început cu o durere de dinți (nu, nu am absolut nici o carie), s-a mutat spre ureche, a urcat mai târziu spre ochi, după care i-au trebuit și tâmpla, și fruntea și tâmpla cealaltă și restul capului.

Noapte albă sau semi albă, presărată cu „Ubi, tu de ce dormi când pe mine mă doare capul”, „Ubi mângâie-mă pe frunte”, „uff, ce mă doare”, „nu înțelegi deloc prin ce trec”. Săracul a stat și mi-a ascultat lamentările, a căutat să mă ajute cum a putut și printre toate astea a incercat să mai și doarmă.

Durerea continuă si azi, e tot acolo, nu dă semne că ar vrea să mă părăsească, și de ce ar face-o, că sunt gazdă bună și nu o lovesc pe sub centură cu antinevralgice și nurofene. Si când mă gândesc prin ce trece Mara, durerea mea mi se pare desuetă… Așa că învățăm să conviețuim împreună o perioadă.