Cu toate ca nu prea as mai iesi din lumea mea idilica, Fifi totusi mi-a amintit ca mai e nevoie si de drumuri prin locuri mai putin frumoase. Asa ca mi-am programat „plimbarea” pe la institutiile statului luni. Adica ieri. Mi-am facut eu calculele, cum ca una bucata copil agatat de piept deschide multe usi si ne ajuta sa eludam eventualelele cozi, asa ca am plecat toti trei.

Primul popas: negatia. Rezolvata relativ repede. Am ramas in masina cu bebe, pentru ca a rezolvat Ubi tot in numele meu.

Al doilea popas a fost mai anevoios. De la inceput. Ca sa ajungi in Eforie trebuie sa cauti loc de parcare la greu, sau sa mergi la ora 12:00 (caci la aceasta ora se petrece actiunea) prin ditamai soarele si pe la 30 si ceva de grade. Intram in cladire, mergem la faimosul birou 3 de la etajul 1 si intram intr-o camaruta de 4 pe 4 in care se topeau vreo 8 muieri, la birourile lor. Cred ca erau vreo 40 de grade, umiditate maxima condimentate cu niste mirosuri destul de indoielnice (da, inca mai am nasul de copoi de pe vremea burticii). Muierile libere toate! Ne ducem la una din ele. Ceea ce urmeaza face parte din serialul „La limita imposibilului”:

  • Ea: Sunteti casatoriti?
  • Eu: Nu
  • Ea (pufaie deja nemultumita): Mai aveti nasteri?
  • Eu: Da. Una.
  • Ea (deja panicata): Din actuala relatie?
  • Eu: Nu, dintr-o casatorie anterioara.
  • Ea (deja disperata ca am bifat ce era mai complicat in lege): sa stiti ca o sa fie tare complicat.
  • Eu: De ce? Ce poate fi complicat? S-a nascut un copil, am venit sa fac cererile pentru alocatii.
  • Ea: Pai stati ca nu e chiar asa de simplu. Trebuie sa completati o cerere catre ……….. iar in termen de zece zile se va prezenta la dvs acasa cineva pentru a efectua ancheta sociala. Trebuie sa dovediti si ca celalalt copil va este incredintat, si trebuie inscrisi amandoi copiii intr-un livret de familie.
  • Eu (de data asta era randul meu sa fiu oripilata. Radu era in fibrilatii deja): Ancheta? Pentru ce ancheta sociala? Nu este vorba decat de niste alocatii. De ce trebuie sa fiu anchetata? Copilul asta nu are aceleasi drepturi ca unul nascut dintr-o casatorie?
  • Ea (un pic iritata): Doamna, asta e legea. Dupa ancheta vom primi o adeverinta, vi se va elibera livretul de familie, iar dumneav oastra veti veni sa completati cererile pentru alocatii.
  • Eu sau Ubi: Dar unde scrie? Nu exista nicaieri nici o lista cu ce pasi trebuie urmati, care sunt actele care trebuie, nimic.
  • O alta ea intra in discutie: Domnule, este treaba dumneavoastra sa va interesati. Nu a noastra. |ce vreti sa va trimitem acasa lista de acte necesare?
  • Radu: Nu, sa o postati pe Internet.
  • Ea: se lucreaza acum la ea. Dar e treaba dumneavoastra sa veniti in prealabil sa va interesati, nu sa veniti asa nepregatiti si tot dumneavoastra sa fiti nervosi pe noi. Noi nu suntem de vina cu nimic

In acest moment Radu a dat in clocot, si a spus ca isi baga picioarele in banii lor. Eu mai ambitioasa am zis ca daca tot cotizez la stat lunar de peste zece ani, nu ma las pana nu le iau banii. Asa ca am completat cererea prin care ii rog frumos sa vina sa imi faca ancheta sociala, l-am trimis pe Ubi la mama naibii sa faca ce altceva decat copii dupa toate actele posibile si imposibile. Am primit bonus cererile ca sa le avem gata completate, pentru cand o fi gata mama ei de ancheta sociala, si in marea lor marinimie, nu mai trebuie sa mai vin eu din nou. Poate sa vina doar Radu.

Toate astea pentru:

150+230+ cat mama ei o fi de alocatie. Aia pana la 18 ani.

Acum vin intrebarile mele:

Ce treaba au ei cu copilul mai mare? De ce au ei nevoie de actele de incredintare? Care este rolul anchetei sociale? Ce urmareste sa stabileasca ancheta asta sociala? Ce suntem? Infractori? Daca nu esti casatorit in tara asta esti tratat ca un infractor, sau despre ce vorbim aici? Care este legatura intre dreptul unui nou nascut de a primi banii acordati prin lege si atatea hartii?

Sunt nu mai putin de OPT pagini de completat. Pentru niste bani care nu acopera nici necesarul de pampersi intr-o luna. Nu am luat in considerare hartiile pentru concediul meu de maternitate. Ala nu a intrat inca in discutie. Nu am vorbit aici decat despre alocatiile copilului.

De ce trebuie sa fim umiliti in halul asta? Pentru ca platesc luna de luna ca o idioata la toate bugetele posibile si imposibile? pentru ca m-a pus naiba sa imi cer drepturile ce mi se cuvin mie si copilului?

Concluzia: STATUL FACE TOT POSIBILUL SA NU DEA BANII. PUNCT.