Repede, repede, ca nu stiu cand mai prind eu cinci minute asa libere! Apropos, nu stiu ce e cu cupilu’ meu, da’ cand stau numai eu cu el acasa:
- nu doarme decat cate cinci minute si alea pe apucate si iepureste cu un ochi intredeschis, si colac peste pupaza la mine in brate
- vrea sa suga non stop, pana ajung si fac rani dupa vreo sase reprize din astea in sase ore
- doreste atentie exclusiva, ceea ce se traduce prin :”mami, tu nu ai voie sa te duci nici la veceu, ca eu vreau sa stai cu mine”. asta in traducere libera, pentru ca in limbajul domnului suna a oracaiala crizata.
Cand sta tasu’ cu el, alta mancare de peste! Doarme domnisorul blana! Cate doua trei ore legate. Singur in patut! Eu de ce nu primesc asa tratament? Ca eu merit! Ca eu sunt sursa aia mocca de mancare! In fine, ca sa revenim la subiectul acestui post.
Deci ieri, si-a facut aparitia Maria-Sa, ilustrul asistent social, insarcinat cu ancheta sociala, aia de care v-am spus aici. Bineinteles ca noi nu eram acasa. Nici Radu, nici eu, si bineinteles nici bebe. Dar era my lady, menajera. Care s-a apucat sa ii ofere informatii, ca omu’ a zis ca lasa ca nu-i nevoie de nici unul dintre noi, daca doamna care face curat poate sa i le furnizeze. Radu l-a luat la telefon la trei-pazeste, ca era totusi frumos sa ne anunte si pe noi macar cu cateva ore inainte, sa fim si noi acasa. Logic nu? Si de bun simt as adauga eu. Plus ca nu e ancheta din alea de sa vina omu’ in vizita supriza, sa prinda pe x ca maltrateaza copilu sau cine stie ce treaba din asta nasoala.
Mai vorbeste omu si cu mine, imi citeste ce a scris el in formularul de ancheta, imi zice ca o sa semneze menajera pentru mine ca e ok si asa (WTF?????!!!) si ca in zece zile sa ma duc inapoi la muierile alea, sa imi dea adeverinta semnata de dom primar Vanghelie, aka „Care este”, cu care sa ma duc la primarie, unde sa mi se elibereze Livretul de familie, cu care sa ma intorc inapoi la muieri, si in sfarsit, sa intru in legalitatea aia ca de om casatorit, si sa pot sa cer drepturile banesti ale plodului. Alea care vin la cinci luni dupa ce ii tai motul copilului in cel mai bun caz. Dupa alte cinci minute, ma mai suna o data, si imi spune (de data asta menajera) ca stai ca e problem, ca s-a prins omu’ ca mai e un copil prin casa, asa ca mai vine si maine sa se converseze si cu mine. Ok, zic eu, in gand, macar vorbim si noi cu el, si semnez eu pe hartie, ca nu eram deloc satisfacuta la gandul ca a semnat altcineva pe hartia aia.
A doua zi, vine Nea Caisa, imi arata hartia, „uite asta e, Bogdana” (oau, ce ne tutuim!). La intrebarile noastre foarte pertinente:” De ce suntem singurul sector in care trebuie sa existe bataia asta de joc? Nu am primit decat lectia invatata pe de rost cu: „astia sunt pasii eu nu am ce face. Daca nu va convine, faceti plangere.” Pentru ca da, doamnelor si domnilor, suntem singurul sector din orasul asta de cosmar, in care domnu’ Vanghelie aproba personal fiecare alocatie care se da! La ce trebuie aprobare pentru un drept care este din nastere legiferat??????
Acuma, noi nu ne lasam, mergem mai departe, unde mai departe nu stim, dar noi nu ne lasam. Ca asemenea bataie de joc nu am mai vazut! Radu a scris prin mai multe locuri, poate-poate pe viitor s-o schimba ceva. Stiu, visez, nu?
eu zic ca david e mana in mana cu statul si de-aia nu iti acorda nici el menajamente.
Mda, ce sa mai zic? Faza cu menajera insa mi se pare strigatoare la cer. Adica vin sa faca ancheta sociala (teoretic suna a ceva serios, facut in modul cel mai profesionist nu?) si se multumesc cu semnatura menajerei (in lipsa parintilor anchetati ca sa zic asa) si discutia cu ea? Chiar ca wtf!
Mda, nervi de otel va doresc .
Apropo domnul David suge non stop deoarece e in plin puseu de crestere :)
Dar trece in cateva zile .
Pup familionul .
PS : si il scuteste pe Radu din solidaritate barbateasca iti spun eu sigur ca sunt patita , am 3 ce se aliaza impotriva mea :)))
eu la hartii nu ma pricep, mi-e groaza de birocratie samd, dar iti urez succes!
offtopic f lung: m-am gandit in weekend la tine si tin musai SA TE FELICIT din toata inima si tare, nu doar in gand. deci m-a rugat vara-mea sa stau cu fetele ei pana se ducea la o nunta. vreau sa spun ca n-am mancat nimic, abia am baut apa si m-am dus la wc o singura data. voi, mamele, chiar ati merita premii zilnice si consistente, ce faceti e mai greu decat orice alta meserie din lume!
aia mica invata sa mearga si e f ambitioasa, eu trebuia sa-i pazesc fiecare pas ca sa nu cada cu capul in ceva… numai filme horror aveam in minte. sa cobor la parter sa-i pregatesc mancarea [210 ml apa si 7 portii de praf d-ala ciudat, am repetat non stop sa nu uit] a fost dificil, pentru ca in mom in care ieseam din camera incepea sa planga. daca voiam sa le iau cu mine pe amandoua jos la bucatarie, plangea aia mare, ca ea voia sa ramana in camera. in final m-am dedublat si am reusit. am reusit pe naiba, ca nu voia sa manance. dupa 20 ml a zis pas. am crezut ca innebunesc si vara-mea nici nu raspundea la tel ca bineinteles ea era la nunta, SE DISTRA.
in final a trebuit sa le schimb pt somn. m-au trecut toate transpiratiile posibile, cand fac triceps la sala e minciuna… aia mare tot stie sa impinga sau sa suceasca o mana ca sa intre in bluza, asta mica radea la mine si atat. pana la urma am gasit niste pijamalute cu muuulte capse ca altfel zau nu-mi inchipui cum as fi imbracat-o.
in final am crezut ca s-a terminat, ca venise noaptea. dar nu. cea mare visa ceva si incepea sa planga, deci trebuia sa alerg repede in camera ei si sa o calmez. dupa care incepea aia mica din cealalta camera. tot sa planga, pentru ca o dureau dintii. suspina asa ca un om mare in necaz si imi rupea inima dar nici ce sa-i fac nu stiam.
pe la 4 dimineata s-au calmat cat de cat si am reusit sa pun la loc jucariile imprastiate prin toata casa. dar daca mai trebuia si sa spal hainele? sau vasele? sau sa-i pregatesc mancare sotului? sau sa ma epilez? nu stiu… dar duminica am fost rupta de oboseala. ma rog, mi-a luat vara-mea cadouri si mai m-am relaxat :)))
in concluzie: Bogdana, esti mai tare decat Napoleon. Napoleon era un nima-n drum, ce mare chestie sa tipe la o armata?!? Dar sa-i fi dat cineva doi copii in brate si apoi sa-l fi vazut eu!
Fizica atomica si sistemele filozofice sunt floare la ureche pe langa faptul de a creste copii si a-i mai si educa bine. Deci sa-ti traiasca amandoi :)
D: :)))))) deci m-am prapadit de ras cand am citit. am uitat si de piatra care imi bate in geamuri :)
De parca nu iti ceri un drept, ci un favor… ce porcarie!
Iti doresc multa rabdare si sa rezolvi cat mai repede!
laura: un kil juma in patru saptamani, cred si eu ca e puseu de crestere! da’ se opreste? i daca da, cand?
miki: pe bune ca nu mi-a trecut asta prin cap! noroc cu tine :)))
andreea, cu dumnezeu inainte!
lady Io: pai asta e si ideea, se face totul ca sa te scarbesti si sa renunti la bani!
Si eu am ras cu lacrimi la ce a scris d si zau daca n-are dreptate! Cateodata suntem eroine pentru cei care nu trec prin asta zi de zi. Niste zeite, ale rabdarii si intelepciunii. Psihanalistul meu imi spunea odata: „Nu-i usor sa fii parinte!”. Atunci mi s-a parut usor utopic, acum il cred pe cuvant. Mare dreptate avea. Asa este, nu-i deloc usor! Dar nici rasplata mai mare nu este pe lume. Nici satisfactie, nici fericire.
-eheeee ce sa faceti ,tre sa ai nervi de otel si timp de frecat aiurea.
La mine au trecut 6 luni pana au recalculat dosarul pt. indemnizatie ,eram la un pas sa ii dau in judecata ,deci:
prima oara sun,imi raspunde-o clotza -pai stiti nu aveti nici o cerere depusa ,desi era .
Dupa ,le las ,cauta cererea zice revenim noi cu un tel.Bineinteles nu au revenit ,suna fraiera ,aceeasi clotza zice ,pai urma sa va sunam dosarul e intr-o cutie pt corespondenta si o sa primiti acasa scrisoare cu ce va mai trebuie,eu nervoasa zic sa-mi spuna la tel. ce sa mai duc ,bine duc si restul de acte, zice e bine acum.Stau astept ca fraiera vreo luna convinsa ca totul e ok ,nu era,sun … iarasi…. sa vad ,cu cat m-am incadrat … paiii nu aveti nici o cerere ,mi se urca tensiunea ,o iau la suturi o spal bine o amenint ca vin cu presa ,se pune cauta dosarul il gaseste … lasat in aceeasi cutie pt. corespondenta ,o amenint ca o dau in judecata o fac in toate felurile ,,,,trece,,,,le las timp sa calculeze ca deh e greu ce mai…suna fraiera iarasi ,deja ma cunosteau,cand imi auzeau numele ma transferau la una o cheama A rabela ,o iau la rost zic ,cat mi s-a aprobat si cand o sa-i primesc …pai stiti acum eram cu dosaru-n mana imediat il rezolv.
Gata inchid telefonul il trimit pe Mircea la directia muncii bineinteles nu era calculat ,il calculeaza in fata lui in timp ce Mircea le facea cu ou si cu otet ,intr-un sfarsit mi-l calculeaza si o sa primesc dupa 6 luni deci am avut si eu o aventura ,imi pare fff rau ca nu am dat o in judecata ,pt. bataia de joc ,pentru timpul meu pierdut si pt.ca nu am primit banii 6 luni desi copilul are 1 an si 2 luni.
Asta e fratilor suntem ciuca batailor ….iti urez muuulta rabdare si mult calm si sa primesti cat mai repede banii.
Bogdana, Australia inca are program pt skilled migration …. :)))
Lala, ce solidaritate barbateasca domnule, ca ale mele trei fete toate sunt solidare cu tatal, nu cu mine, intotdeauna cu el s-au purtat „cu manusi”, iar pe mine m-au chinuit de numa-numa! :)
D, daca vrei sa vezi Australia, te invit la un baby-sitting mic la mine acasa, promit sa te plimb pe ici pe colo sa vezi minunatia asta de tara, cu conditia sa pui in practica experienta descrisa mai sus la ale mele mandre – 3 ani jumate, 1 an jumate si respectiv 3 saptamani, ce zici?? :) Precizez ca desi nu sunt nici una comori de cumintenie si intelegere, am reusit sa supravietuiesc pana acum in jobul de mama a lor, fara nici un ajutor, cu exceptia husbandului … deci este posibil!!!
Hai sa o iau cu inceputul, nu am reusit sa comentez pe posturile anterioare, nu stiu de ce, dadeam de o eroare simpatica tare, asa ca te felicit acuma pentru „floricica” din dotare, sa-ti traiasca!
In al doilea rand, din ce am observat eu, totdeauna bebelusii, indiferent de sex, se raliaza cu parintele care nu miroase a lapte si il trateaza preferential… Din pacate nu ai ce sa faci la faza asta, mami :-)))) decat sa incerci sa te bucuri sau sa faci haz de necaz…
In al treilea rand, m-am prapadit de ras la povestea lui „d”, scuze, stiu ca tie nu ti-a fost usor in momentul ala, dar retrospectiv e foarte haios :-))) Noi avem o emisiune aici, cred ca e si pe la romani ceva similar, aici se cheama „Crash Test Mommy” si in principiu o mamica cu mai multi copii (de preferinta de varste cat mai variate) ii lasa pentru 3 zile in grija cuiva (familie sau prieten), de preferinta cel cu gura cea mai mare la „daca eu as avea copii ce usor mi-ar fi cu ei!” in timp ce ea merge la o statiune si se relaxeaza, face masaje si tot felul de minuni. E aproape la fel de haioasa ca si povestea ta, D.
Si in alta ordine de idei, cand ma gandesc acuma cat timp liber aveam inainte de copil si nu stiam sa-l apreciez, mi-e ciuda de mor… Ca acuma sunt ceva mai meseriasa si reusesc sa am grija si de copil si de casa si de mancare si spalat si curatenie (nu e usor, dar stiti toate ca se poate cu bunavointa), mai gasesti timp chiar si de stat pe net 2-3 minute – abia ce mi se pare ca am reusit sa stapanesc totul cand va veni proba #2, sa vad cum fac acelasi lucru cu doi copii :-)))) Dar daca voi reusiti si cu 3 (pardon, am uitat de Andreea, chiar cu 4), insemana ca SE POATE, deci exista speranta si pentru mine.
Si de final, in sfarsit la obiect, tine-te de capul desteptilor astia pana iti capeti banii cuveniti, te rog, stiu ca e greu, dar exact pe asta mizeaza si ei. Si e dreptul vostru! BAFTA!!!
Mamico si inca ce visezi…cat depsre anchetele sociale eu le-as da un pum in gura la astia….bunica mea are Alzheimer, are o penise nenorocita de handicap, sta cu mama, si din cand in cadn vine ancheta sociala acasa, sa verifice s-a facut bine? Bai, sunteti prosti? nu stiti ce inseamna boala asta?