Parcul Carol. Sambata dupa amiaza.
Un spectacol unic, gratuit oferit de puhoiul de nuntasi adunati sa se pozeze la mausoleu. Nici nu am stiut pana acum ca este un obiectiv atat de cautat pentru faimoasele si nemuritoarele poze de nunta. Nici n-as fi ajuns pe acolo daca nu ne intalneam cu niste prieteni sa ne dea, ce altceva oare?, decat invitatia la nunta lor.
Leitmotivul celor cel putin 6 alaiuri (sase la 10 minute!)? Varza. In toate manifestarile ei pozibile. Varza alba, varza rosie, varza creata, varza de Bruxelles, varza a la Cluj. You name it. Nuntasele noastre le aveau pe toate. Sarmale care mai de care mai mari, rulate cu grija si intepenite bine bine de o tona de fixativ. Sarmale in toate nuantele de roscat, portocaliu, saten si blond platinat asezonat cu radacini negre.
Rochiile, niste minuni ale naturii, extrase direct din gradina cu salate si verze. Poliesterul este noul hit in materie de materiale. Poliester facut dantela, satin, matase, tulle, voal, etc. Cat mai sclipicios sa fie! Culorile asezonate cu sarmalele din cap: piersica (ah, cat „ador” aceasta culoare), rosu, visina „putreda” (dar foarte vie de altfel), galben, portocaliu, roz, roz, si iar roz. Sandalele, piele ecologica, doar suntem in mijlocul naturii. Culori predominante: auriu sclipicios, argintiu sclipicios, sclipiciu sclipicios si alte variatiuni pe aceeasi tema.
Miresele, aceste regine ale verzelor, cu masti care ar innebuni orice maestru venetian, cu niste coafuri demne de guiness book-ul prostului gust, paseau maiestuos si se fotografiau in ipostaze cat mai „sexoase” la marginea fantanii (care de altfel nici nu mergea). Un picior in aer, o mana in aer, buchetul in aer, spatele cambrat, gata poza.
Pozarii, parca proaspat aterizati din filmul lui Giurgiu, unul mai burtos decat celalalt (exceptie facea o tipa care nu stiu cum nimerise acolo) aranjau cu miscari studiate neamurile venite din toate colturile tarii. Exemplu graitor, rudele venite din Teleorman, cu Dacia de carat pepeni, plina de maimutoi, cruci si icoane pe parbriz, pe care scria : „Nu-i a mea, dar o platesc!”
I rest my case.
si nu ai facut nicio poza? pacat mare pacat, ca am ras tinandu-ma de burta
n-am avut aparatul la mine. desi, cred ca s-ar fi stricat automat in momentul in care as fi facut focus pe primul exemplar :)
hahahaha, ma doare maxilarul..
slipiciu sclipicios?!
hahahaha
esti geniala
nenorocirea este ca orice nunta care incepe decent poate aluneca in balamuc. linia e subtire. sincer, am fost in toata viata la o singura nunta care mi-a placut
oh, daca ai stii cat urasc nuntile, tocmai datorita acestor desfasurari ale prostului gust! am fost de curand la nunta unor prieteni, pe care ii credeam normali la cap, dar am dat peste o tona de kitsch, de am facut o depresie care m/a tinut o saptamana…si asta pentru ca am realizat ca ei au facut ca nunta sa fie pe gustul celor care dadeau plicul, nu pe placul lor…sau oare asa trebuie sa fie?
ooo, da! si sambata seara era la fel! si sa vezi cand in rondul din fatza parcului, acolo unde este si fantana, sa vezi deci cand fantana merge ce agitatie de mirese si alaiuri este! in alte parcuri o fi la fel? ca n-am apucat sa analizez..
oricum, o splendoare rochiile! o splendoare!
deci am uitat sa va povestesc de bomboana de pe coliva!
stiti casutele alea pentru plicuri? eh, un nuntas, din ala, genul red-neck, se plimba triumfator prin parc cu o chestie din aia. aurie! la soare te puteai uita…..
ce lume, dom’le, ce lume!
Uau, super! Fascinant! Noua ni s-a intamplat sa mergem atat de lejer imbracati la nunti, incat toata lumea sa strambe din nas la inceputul petrecerii si sa moara de invidie la sfarsit, cand cucoanelor le intrasera tocurile de la pantofiorii cu strass-uri in calcaie si barbatilor li se asudasera vestutele, iar noi dansam la fel de lejer in hainele noastre atat de no-nunta…
uite, bogdana, sa nu crezi ca nu exista si pe alte plaiuri evantaiul de la sclipicos-snob pana sobru cu bun gust.
am descris ceva din circaraia fotografiilor de nunta si in lectia de master.
ai pe unul din siteurile mele ceva exemple cu care sa-ti caltesti privirile (dai clik pe mariages):
http://studioluminant.free.fr/
Ei, uite, asta este un motiv pentru care nu mergem la nunti!
Si cand le spunem oamenilor ca noi nu servim astfel de evenimente, ne spun: „nu mergeti la nunta? dar este atat de frumos! se aduna toate neamurile….” ei bine, tocmai de-aia!