Deci, ne plangem de lipsa de timp. De exemplu, am un document word in care m-am apucat sa fac Ze List-ul cu cele zece lucruri pe care vreau sa le fac pana la 1 octombrie. La sugestia Ganduri Mici.Pe care l-am inceput acum patru zile. Si nu l-am terminat. Dar fac un exercitiu de vointa.
Toata lumea scrie. In timpul in care eu postez o data, toti ceilalti o fac de patru cinci ori. Chiar si pana Capra sefa de la Antipozi. Iar eu nu apuc nici macar sa citesc, daramite sa si mai comentez. Of doamne si ce as vrea sa o mai fac!
David a implinit patru luni sambata. Ocazie cu care a invatat sa se intoarca pe burta. Operatiune anevoioasa si ingreunata din cauza sunculitelor si a unei maini pe care inca nu reuseste mereu sa si-o traga de sub corp, ca sa faca rotatia completa. De asemenea, odata cu intrarea in cea de a cincea luna de viata am reusit performanta de a ii da copilului cinci mese pe zi, in loc de sase sau sapte. Cantitatea cred ca e totusi aceeasi, ca s-au lungit mesele. Bilantul de patru luni mai include niste dureri din ce in ce mai mari in zona lombara pentru mine, datorate celor 7,5 kilograme. Si ma intreb oare cat o mai tine in ritmul asta ametitor.
Rebecca a inceput gradinita (iar eu fac un exercitiu sa ma obisnuiesc sa ii mai spun si pe nume). Prima zi a fost un succes rasunator. Sa vedem azi cum o fi. Se anunta o toamna plina. Ore de balet, ore de creatie la Interesart, ore la gradinita, ore la Fastrack Kids.
Na, hai ca am terminat si Lista. Cate oi bifa oare pana la deadline??
Sa o obisnuiesc pe Chiti cu mersul la gradinita.
Sa ii termin de amenajat camera, si sa o obisnuiesc sa doarma singura noaptea.
Sa termin curatenia de toamna.
Sa ajung la 56 de kile.
Sa incepem cu succes diversificarea.
Sa reusesc sa ajung si eu la un film cu Ubi. Si poate o piesa de teatru.
Sa ma ocup cu regularitate de blog.
Sa ajung sa ma tatuez.
Sa incep macar si cate trei ore pe zi sa lucrez cat de cat.
Sa imi duc masina la service si sa primesc o oferta buna pentru ea.
Noroc cu bifarea listei de to do-uri!
Nici Rebecca nu doarme inca singura la ea in camera noaptea? Asta ma preocupa pe mine zilele astea…..
Bogdana, nu esti singura! Sunt alaturi de tine, in special la frecventa postarilor. Am atatea de scris, le am pe multe in minte, pe altele le-am uitat si nu apuc. In fiecare zi zic ca o voi face seara, dupa ce adoarme Degetzica, iar cand vine ora descopar ca nu am facut nimic toata ziua, am stat doar cu copila in brate si acum trebuie sa recuperez: spalat, dereticat, dus, cremuit, dormit si asa trece ziua… Si noaptea…
Alina, cum te descurci, doamna mama? Spune-mi si mie ca eu sunt la un pas de a o chema pe mama personala pe la mine, macar sa mai stea cu copila ca sa apuc si eu sa mananc o masa ca lumea.
Deja are patru luni… La Multi Ani!, nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul…
7.5 kile, ohoho, bravo, ai un laptic f. hranitor! Cred ca e cazul sa-l ridici pe Biluta la rangul de Gogoasa:)
Putem realiza foarte multe în viaţă, trebuie doar să vrem.
Şi eu mai intru în criză de timp , deşi de 5 ani lucrez zi şi noapte, mai dorm câte o oră, două, dar sunt mulţumită de rezultate.
Te îmbrăţişez cu drag!
Na’, ca ai uitat s-o dai mai departe, mami, mami, dar ce bine te inteleg. Sa nu mai pui poze cu Biluta, ca imi dai idei, da? Lista ta mi se pare imposibila, dar sunt convinsa ca vei darama muntii (sau macar o parte din ei, bine?)
Deci, unu: NU STIU cum ma descurc, ma descurc si gata. Cum pot. Cate lucruri numar seara ca au ramas de facut … numai eu stiu!
Si asta cu timpul … am ajuns la concluzia ca e o mare prostie sa spunem ca nu avem timp. Toata lumea dispune de aceleasi 24 de ore intr-o zi. Si fiecare se organizeaza dupa cum il taie capul. Nimeni nu va fi perfect multumit vreodata. Asa ca … pe bune, ce putem face?
Cat priveste bloggingul, eu l-am asociat cu cafeaua mea (decaf) de dimineata. Musai 10 minute. Ca de scris … am inceput si eu o multime in minte. Si acolo au ramas. Pozele sunt insa o minunata alternativa!
Rebe va merge full-time la gradi? Ai pregatit-o? :) Moral, bineinteles.
ceska, nu nu doarme singura :( a dormit de la patru zile pana la 10 luni. si de atunci,nu stiu cum ne-a fraierit, dar unul dintre noi a ajuns sa isi faca veacul pe acolo de pe la 3 dimineata…
maria, las-o cu mesele, ca asa se mai pierde din kilograme :) eu chiar m-am bucurat ca nu mai am timp sa mananc ca lumea… ah, dar tu n-ai nevoie :)
zu, habar nu am nici eu cand au trecut astea patru luni!
nati, pai chiar seamana cu o gogoasa. norocul lui e ca e baietel iar gogoasa imi inspira ceva feminin, ca altfel asa ii ziceam pana acum. unde pui ca mai e si dulce! si pufos!
geanina, si mai rezisti?
ganduri mici, pai cred ca eu sunt ultima ramasa repetenta! crezi ca mai e cineva care nu a luat-o inca?
alina, nu merge full time. o duc doar pana la pranz si are si dejunul inclus. am zis o luna de proba, sa vad cum sta treaba cu pranzul. deocamdata l-a mancat fara probleme. nu a comentat, nu a marait, nimic. sa vedem mai departe…
Hm, dupa urmatorul copil, cand o veni, am si eu in plan sa-mi tatuez cezariana. Si sa-mi pun silicoane :)
oli, tu care esti eco? silicoane! naughty girl!
cezariana ma bate si pe mine gandul, dar mai intai am zis sa ma insemnez cu numele lor si dupa, mai vedem!
Pai nu stiu daca e vreo metoda eco de marit sanii, si silicoane am deja in ochi, mi-au rezolvat miopia. O sa-mi pun numai daca mi se lasa sanii de la alaptat, tura asta am ramas cu ei intregi, dar a tinut laptele numai 3 luni, dar dupa inca o tura parca vad ca ajung cu doi saci de plaja desumflati, vorba lui San Antonio. Si complexul cu sanii mici trebuie sa mi-l rezolv, si daca se transforma in complex cu sanii mici si lasati o sa imi faca mai rau decat toate silicoanele din lume :)
cat aveai la ochi? e safe operatiunea?
cat despre sani, alaptatul si maternitatea mi-au rezolvat complexul sani mici. si intre noi fie vorba, ii prefer mici. au fost mari si au fost pain in the ass ca sa zic frumos :).
si stai linistita, nu se transforma in sani mici si lasati! ti-o spune una cu 84 la bust, care a alaptat 11 luni la prima runda, si acum alapteaza de patru luni deja.
Minus 7. E foarte safe si ma simt minunat, vad tavanul cand ma treesc, in loc de un norisor confuz :)
Eu m-am simtit foarte bine in varianta cu sani mari, mai vreau! :)