Odata cu inceputul toamnei am descoperit beneficiile plimbarilor lungi in natura. Tonifiere maxima pentru corpul meu, deh, mens sana in corpore sano, cica. Plus una bucata copil care doarme dus si cate doua trei ore cat dureaza faimoasele plimbari.
Cartierul este linistit, relativ vorbind. Tocmai pentru ca este prea linistit se mai trezeste cate unul sa faca o liniuta pe stradute. Sau, nu exista strada fara o casa in constructie, in diverse stadii de inaltare, de la turnat pilonii pentru fundatie la ultimele retusuri. Mai tragic e la fundatii, ca stau cifele la coada asteptand sa se descarce.
La asta mai adaugam si faptul ca fiecare casa trebuie sa detina cel putin o bucata potaie latratoare, unele aflate in pragul descompunerii (la fel ca si stapanii as putea adauga) dar cu corzile vocale intacte. La capitolul asta e ca efectul dominoului. Incepe unul incep toti sa latre. In doua secunde, cainele de la nr 60 stie ca eu am intrat pe strada pe la nr 1. Ah, era cat pe ce sa ii uit pe prietenii nostri rrrrromii. Matura, maturaaaa! sau Fiarrrreeee vechi, cumpaaar fiarrrre vechi! si mai noul Pepeni, vand pepppeni! sunt cele mai auzite refrene dupa latraturi. Dar nu-i nimic, noua ne place cartierul nostru!
Linistit, linistit, dar nu-i tocmai curat! Fiind populat de atatea patrupede, mai cu stapan, mai fara stapan, mai cu mieunat, mai cu latrat pe post de voce, invariabil ajungi sa faci slalom printre resturile de caca. Toate culorile, starile de agregare posibile si de descompunere bineinteles. Iar daca ai reusit sa eviti un rahat plasat strategic in mijlocul micului trotuar, nu ai cum sa mai eviti masina care iti blocheaza drumul pe urmatorii cinci metri.
Si atunci incerci trotuarul de peste drum. Dar, surprizaaaa! Nu poti trece nici pe acolo, ca e alta masina! Sau nu a mai fost loc de trotuar, ca e ocupat de copaci. Un exemplu edificator, mai jos.
Uneori masinile sunt si mai parsive, asa ca blocheaza nu numai trotuarul ci si orice incercare de a te da jos de pe trotuar, neavand alta optiune decat calea-ntoarsa. Eh, si daca ajungi la o intersectie si acolo vrei sa traversezi, mai ai putin si ajungi cu caruciorul atat de inclinat, incat iti faci grji ca se duce copilul cu capul direct in jos. Asta la coborare, ca la urcare se duce cu picioarele la vale. Asta pentru ca mai putin de 40% din trotuare au zone coborate pentru fraierii ca noi cu carucioare, sau pentru cei mai defavorizati dintre noi. Si daca au zonele alea coborate, ele sunt ocupate de tembeli ca asta din imagine.
Ca tot a venit toamna. Prima ploaie inseamna si prima inundatie pentru stradutele noastre. Asta din categoria Pe aici nu se trece!
Si un ultim obstacol in calea fericirii noastre, lucrarile Apa Nova! Sau Electrica. You name it, noi avem!
Daca incerci sa iesi din cartier, dai nas in nas cu mama aglomeratiilor, indiferent de ora din zi. Claxoane, noxe, scrasnet de roti, frane, accelerari, lume multa. 13 septembrie, Academie, Eroilor, Panduri. Patru cuvinte, patru zone de foc, patru cuvinte de ridicat parul de pe ceafa pentru orice bucurestean. Si, hodoronc tronc, eu mai lipseam cu caruciorul de pe acolo.
Si totusi, zi de zi, noi doi ne facem plimbarea. Deh, copilul trebuie sa doarma, iar mami trebuie sa slabeasca. Ma gandesc totusi, cum o arata oare aceeasi plimbare intr-un cartier rezidential din orice alt oras, din orice alta tara, in afara de tara asta populata de neanderthalieni?
Si, da, scriu la postarea asta de vreo doua saptamani! Ce, credeati ca am mai mult timp?!?
draga mea sora, cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. vine. cum arata in alta tara. acusi il scriu, de cateva zile il coc. dar e mai mult cu poze, decat cu text. stii tu de ce. va pup. si va asteptam aici, in cartiere mai prietenoasa parintilor plimbareti cu carut. :)
prietenoas-E. :)
da, da si da. ai semnalat perfect situatiunea. chiar daca am o vechime putin mai mare la ocolitul masinilor si slalomul printre rahati, e un veritabil exercitiu zen sa ajung in parc fara sa ma umplu de nervi. Si asta de doua ori pe zi, desi la cea de dimineata e mai turbare decat dupa-masa. Oare se enerveaza si ei daca isi gasesc stergatoarele ridicate?
Deci peste tot in Bucuresti este la fel? Si eu am facut un slalom ieri Iancului-Mosilor pe toate stradutele, ca poate-poate acolo gasesc trotuar liber mai mult de 5 m neintrerupti.
Oricum spor la plimbat:)
Si eu am o problema cu cei care urca masinile pe trotuar, chiar ma gandesc la persoane ca tine cu pitici…pai chiar ca traim in Romania. Eu ma gandeam intr-o vreme sa le pun un post-it pe parbriz cu vreun cuvant romanesc sau ceva de genul.
azi am fost cu plodul la policlinica. un nesimtit parcase in dreptul rampei pentru carucioare. a trebuit sa rog diversi trecatori sa ma ajute cu carutul. cateodata imi vine sa trag focuri, macar de avertisment
macar ai unde sa te plimbi, zau:)
deci mai misto cartierul alinei, descris simultan. dar asta nu ma mira. totusi, pot sa jur ca la tine in cartier e cel mai bun tiramisu ever ever!
raluca, cred ca nici nu realizeaa de ce li s-au ridicat! mie mi-a intrat in obisnuinta sa le ridic. azi am avut un record. patru dintr-un foc!
andreea, dah, la fel ii peste tot! si ne antrenam sa ajungem perpedes pana in ioanid!!!
matase alba, le-as pune un post-it din ala permanent!
shmeny, vezi de-aia ma antrenez eu de atatea luni! ca sa pot ridica in brate un carucior de 10 kile + copil de 8 kile!
maria, zau, ca sunt recunoscatoare pentru ce am!
miki te asteptam din nou! si eu si tiramisu!!!
miki & bogdana – nu stiu daca bat gustul de la voi de-acolo, dar va invit la un tiramisu homemade la mine aici. garantat 100% ingrediente naturale si bio. si facut cu drag mult. maria si anna presara cacao deasupra. :)
aawww… cacaoa aia face tot, sunt convinsa! o sa trag o fuga cand am cateva ore libere :)
Bogdana…acum vreo luna am citit postarea unui personaj care are blog si injura de mama focului mamele care isi plimba copilul in carut pe mijlocul drumului…i-am scris si i-am explicat ca nu avem aripi si nici sistem de teleportare peste masinile dobitocilor care le parcheaza aiurea, ca nu putem sa caram carutul in brate pentru a depasi copacii crescuti aiurea pe trotuare…etc, etc. Mi-a raspuns senin ca suntem niste inconstiente care-si pun copiii in pericol…so…vorba ta, ma bucur ca am ajuns sa plimb copilul aici, unde am ajuns sa-l plimb! Tare frumos mai e…si tare mi-ar placea ca intr-o zi…macar nepotii mei sa beneficieze in Romanica de ceea ce beneficiaza fi-mea aici unde ne-am „mutat” pentru o perioada!