To take a photograph is to align the head, the eye and the heart. It’s a way of life.”
Henri Cartier – Bresson
Aseara a fost primul curs de Fotopoetica. Prima reactie este bulversanta. Intrebata fiind seara tarziu de Radu, cum a fost, nu am fost capabila sa raspund la intrebare. Pentru ca pur si simplu nu poti. Bulversant a fost pentru ca mi-au luat tot ce stiam despre fotografie si au dat cu ele de pamant. Si inca cum! Cu o finete si o delicatete cum nu am mai vazut pana aseara. Au vorbit despre lucruri simple, frumoase. Despre smerenie, umilinta, piosenie. Despre frumusetea pe care o gasim in fiecare clipa, in fiecare loc. Despre suflet, viata, inima, emotie. Despre cum sa fim mai buni si cum sa daruim valoare si frumusete la randul nostru. Despre spectacolul vietii, lumina, culoare, forme, atmosfere, contradictii. Despre lucruri marunte si poate insignifiante. Despre detasare si deschidere. Nu au spus lucruri noi. Dar felul in care le-au spus, a trezit in mine senzatii noi, nebanuite, iar perspectivele s-au schimbat. Si am stiut ca mi-am gasit locul si oamenii alaturi de care sa invat.
ma bucur imens.
si ca am fost acolo , in gura leilor, martora la transformarea multora dintre voi.
Ai sa vezi ce bine va fi!
Felicitari pentru acest „inceput”! Sa ne tii la curent si pe noi …
Poate intr-o buna zi o sa-ti calc pe urme, cine stie! De mult ma bate si pe mine gandul sa incep ceva in directia asta, momentan sunt insa alte chestii care primeaza la mine.
Da, intra-adevar bulversant …
Dupa deconstructie urmeaza reconstructia, munca multa si umilinta multa. Aseara s-a vorbit, nu fara temei, despre umilinta si asumare starii de prost. Deconstructia presupune nu doar durere ci si asumarea umila a unei nestiinte care va durea tare, tare de tot.
Sper sa puteti trece de de critica necrutatoare a lui Ferko si sa aveti puterea de a sterge fara mila nu doar cea mai mare parte din fotografiile pe care le considerati bune, ci, mai mult, cea mai mare parte din fotografiile pe care le aveti.
Vant bun pentru fotopoezie …
bafta, mai! acum, cu david sanatos, fotopoezia va parea floare la ureche :)
Mi s-a facut dor de Ferko. :) Desi … stiu ca daca as intra iar pe mana lui, un an de zile n-as mai avea curaj sa fac „poze” (nu fotografii, astea rareori imi ies!).
Ma bucur pentru tine, o sa ai o experienta minunata, nu te indoi de asta!
Foarte interesante activitatile tale :)