A fost un an greu. Un an plin, cu multe rasturnari de situatii. Plin de evenimente, plin de sentimente, plin de incercari. Pentru mine s-a cernut sita in acest an. Am reusit la final sa vad cine mai imi este aproape, si surprizele nu au fost putine, atat placute cat si triste. Am pierdut mult si multe, dar am castigat infinit mai mult. Ma simt mai bogata in feluri in care acum un an poate nu le-as fi inteles. Ma simt mai matura, poate pe alocuri mi-am pierdut acea joie de vivre, pe care eu as numi-o mai degraba imaturitate.

Ultimele luni au fost extrem de grele, iar finalul de an a fost si mai greu. Incercarile cu David ne-au testat din plin, am avut caderi multe, insa ne-am ridicat si am mers mai departe. Dificultatile prin care am trecut au fost mult mai mari decat am lasat sa se vada. Ultimele zile ale anului au fost si mai pline, insa mi-au deschis intr-un final ochii, si mi-au dat ocazia sa imi vad in sfarsit drumul.

Inceputul anului a venit cu cateva decizii, cateva schite ale felului in care va evolua familia noastra, a drumului care se asterne in fata noastra. Prima zi a anului a fost pentru mine ziua in care multe din temeri s-au estompat (cred ca ar fi nebunie sa declar ca s-au dus de tot!) si in care am vazut cu claritate ce si cum, dar mai ales incotro. Am fost alaturi de oamenii care conteaza pentru mine cel mai mult in viata mea si fara de care nu as mai fi eu. Am fost alaturi de David, Rebe, si Radu, si pot sa declar clar si fara echivoc ca ei sunt echilibrul meu si ca restul nu mai conteaza deloc.

Am daramat si ultimele gratii si ultimele lanturi, m-am eliberat de frici si temeri. Ma simt linistita, impacata si gata pentru alte si alte schimbari. La multi ani si voua!