• Bulina mananca 5 (cinci) mese de san. Una dimineata, una pe la 5 dupa amiaza, una seara la nani-nani si doua noaptea. Plus alte trei mese de mancare. Diverse. Acum eu ma gandesc ca totusi poate ar trebui sa o mai rarim cu mesele astea. Nu de alta, dar ma-sa si cu ta-su au bilete la U2 in septembrie. La Bruxelles.
  • Bulina nu vrea sa se atinga de fructe. Parca le simte de cand i le pun in fata, ca nu deschide gura. El care baga orice (si aici, cand ma refer la orice, chiar inseamna orice) in gura, la fructe are un al saselea simt, care ii spune: „Frate, asta incearca sa te fraiereasca, sigilileaza intrarea principala”. Daca piticul respectiv mai da gres (caci se mai intampla si asta din an in Paste), fructul nimereste gura, este plimbat juma de minut, dupa care de cele mai multe ori este ejectat cu o miscare eleganta a buzelor. Acum eu sunt de parere sa las copilul sa manance ce vrea, dar chiar deloc fructe???? Vitamine de unde isi mai ia?
  • Bulina nu spune mama. Desi se manifesta cel putin frenetic in momentul in care ma vede, dupa o lipsa de cateva ore, ceea ce in mod evident inseamna ca am o valoare certa in ochii, mintea si sufletul lui, totusi nu vrea sa ma si apeleze. Si spun ca nu vrea, pentru ca a tot spus mama timp de vreo doua saptamani. Si-o fi zis in sinea lui ca daca tot sunt available 24 hrs a day, la ce bun sa ma mai si strige, nu?
  • Bulina isi adora sora. Este atat de fericit cand o vede, incat isi ia zborul la propriu din locul in care se afla in momentul in care sora sa intra in raza vizuala. Chiuie, tipa, rade zgomots, cu ochii, cu gura, da din maini, se agita. E un spectacol sa il privesti.