Putini stiu ca in mine zace o mica maaaare microbista. Da, nu sunt din aia care isi da ochii peste cap a exasperare vecina cu disperarea cand aude cuvantul fotbal. Sunt una care si-ar lasa copiii pe mana bunicilor ca sa vada ca lumea un meci de champions league. Si care a mers pe stadioane, si include in vizitarea unui oras si vizitarea stadionului de acolo. De fapt, vara mi se pare cea mai anosta, ca nu sunt campionate, nu e UCL, nu e Primera, si nici Premier League si nici macar Serie A. Insa, cand din doi in doi ani timp de o luna am marathon de meciuri sunt in extaz.

Am fost caine. Poate o parte din mine inca mai este caine. E si normal. Insa mi-am incheiat socotelile cu clubul din Groapa. Le-am incheiat acum mai bine de un an, cand satula de atitia ani de „lasati-ne sa ne antrenam pentru Champions League” am zis gata, nu se mai poate. Numai vorbe goale, scandaluri, oameni de o calitate indoielnica (nu ca ar fi singurul club cu asa ceva, dar totusi, sa recunoastem ca aici era o adevarata „constelatie”), rezultate zero, ba chiar din ce in ce mai dezastruoase, batjocura, discoteci, mult blling, bling si putina munca. Am tinut cu ei mult peste douazeci de ani, mi-am luat numai glume pe coaja (asta ca sa fiu finuta), cu atat mai mult cu cat preferinta mea era deja umilinta suprema, avand in vedere ca sunt nascuta si am trait 20 de ani la doi pasi de Ghencea. Dar gata, i-am repudiat, i-am abandonat. Pe mine m-au pierdut. Cu toate astea simt ca am pierdut o parte din mine. Partea aia care punea pasiune si sarea pana la tavan la un gol in poarta Stelei. Ma uit cu un interes pur stiintific la meciuri acum si ma doare ca nu mai am cum sa ma bucur si pentru cine sa ma bucur.

Acum caut echipa, iar cautarea mea este cam sortita esecului, avand in vedere ce se intampla pe la noi. Am vrut sa trec in tabara dusmanului de moarte. Nici nu ar fi fost prea greu, dupa 20 de ani traiti si locuiti in Ghencea. Dar cum as putea? Sa plec de la gazarul sef si sa ma mut la oierul sef? Alta optiune nu prea mai am. Doar echipele din orasul leagan al meu, Cluj, dar acolo-s alte povesti. Deci, momentan caut echipa. Local, de preferinta. Una care sa nu dezamageasca. Nu in permanenta. Una cu valori. Valori pe teren dar mai important valori adanc inoculate si in comportamente. Asa, ca Milan. Sau ca Barca. Sau ca Manchester. Se poate si la noi? Ce ziceti?