Weekendul care a trecut a fost primul weekend dupa doi ani si o luna in care timp de 24 de ore copiii au ramas cu bunicii si bona iar noi am fugit la Predeal la nunta unor prieteni. Timp de 24 de ore ne-am simtit ca si cum am fi fost la prima intalnire, am stat strans imbratisati, ne-am tinut de mana si ne-am sorbit din priviri. Am avut parte de o luna de miere concentrata la maxim intr-o singura zi, pe care am savurat-o in fiecare clipa. Am avut norocul de o vreme perfecta de toamna calda si totul a fost perfect.

Dimensiunile ideale nu mai sunt ce au fost. Saptamana asta sunt: 93-90-93. In continuare doar 4 kilograme puse, in continuare greturi,  si cand imi e lumea mai draga, dureri de cap. Nou intrate sunt arsurile, ragaielile de noapte si un carcel acum doua dimineti. Bebe loveste din ce in ce mai tare, e mult mai zglobiu si mai activ decat fratele lui, pe care daca va amintiti il poreclisem Bocanila. Eh, asta e Bocanila x2 si nu am implinit inca 20 de saptamani.

Chiti are mai bine de o saptamana de gradi. Eu astept cu nerabdare prima sedinta cu parintii, ca sunt tare curioasa ce face ea de fapt acolo. Daca e sa o intrebi, povestea e aceeasi in fiecare zi: „M-am jucat cu copiii, am mancat cu copiii dupa care iar m-am jucat cu copiii”. Clar, nu? Daca o intrebi daca a dormit, raspunsul e invariabil : „Nu am dormit, dar am stat cuminte in pat”. Daca o intrebi de lectii, daca a desenat sau daca a invatat ceva deja e contrariata: „Ti-am mai zis, m-am jucat cu copiii, am mancat cu copiii dupa care m-am jucat iar cu copiii”. Altfel, e atat de atasata de gradi, incat foarte greu a priceput de ce nu se poate duce si in weekend acolo si de ce nu poate dormi noaptea acolo.

David continua sa ne uimeasca zi de zi. Face niste lucruri extraordinare, este incredibil de intelept si de inteligent. A invatat unde sunt anumite lucruri, fiecare la ce foloseste si deja incearca sa isi impuna pozitia, si sa decida el singur cu ce vrea sa se joace. Cand ne vede ca incepem sa punem masa, imediat se infiinteaza langa un scaun si incepe sa ceara sa fie urcat. Scoate o gama extrem de larga de chiote de bucurie cand ne vede, iar dimineata cand se trezeste primul lucru pe care il face arata usa cu degetul, semn ca „ce astepti, hai la Chiti”. Daca nu ii convine pe unde il plimbi cu caruciorul, imediat iti arata directia potrivita. Isi recunoaste strada si casa. Inainte sa se duca lalocul de joaca isi aprinde singur lumina in camera. De fapt a inceput sa stinga si sa aprinda toate luminile din casa, inclusiv alea de la baie, inclusiv cand e cineva acolo. Daca il rogi sa iti aduca ceva anume imediat se executa. De regula, daca are ceva interzis in mana si il rogi frumos sa iti dea obiectul cu pricina, ca el nu are voie, te asculta si intinde mana de bunavoie. O priveste pe sora lui de parca ar fi soarele coborat pe pamant, si rade din toata inima, spumos si zgomotos la fiecare prostioara sau figura pe care o face ea. O imita intocmai ca o maimuta. Tot ce face ea e litera de lege, si nu o data era sa o incurcam din cauza asta. Face ca si catelul, leul si maimuta, spune ” pa, pa” dar eventual dupa ce persoana in cauza a dat coltul sau deja e la parter. Spune, dar doar accidental, tata si bebe. Mama e inca un cuvant necunoscut. Cu mesele avem zile mai bune si zile mai proaste. In continuare are o pasiune pentru cerealele si laptele de la Nestle, bea supa sau ciorbita ca haplea, dar de cele mai multe ori refuza fructele. Am reusit sa il facem sa manance cate o jumatate de piersica, si uneori cate o banana, dar doar atat. Detine in momentul de fata opt dinti si trei masele, si ne pregatim de canini.

Saptamana viitoare ne luam zborul spre Bruxelles unde ne vom bucura de inca trei zile de honey moon. Mergem sa ii vedem pe U2, si sa dam iama printr-un H&M sa completam garderoba de toamna pentru copii. Sper sa rezist la concert, sa il vad pana la capat si cel mai mult sper sa avem parte de vreme frumoasa. Nu cer nu stiu cate grade, cer doar un cer senin.

Pana saptamana viitoare este insa sambata Talciocul Urban de la Verde Cafe!