Deci, ce mai fac eu? In afara de faptul ca inca nu am urcat pe youtube filmele de la concert, platesc facturi peste facturi (pentru ca uit cum trece timpul si cum trec termenele de plata si ma trezesc ba cu un preaviz, ba fara servicii), fac turul clinicilor si al spitalelor si platesc alte facturi. De analize, de consultatii, de echografii. Totusi, privesc si partea buna, sunt cu toate, dar absolut toate analizele la zi. Bine, bine, nu am facut si radiografii si alte chestii care presupun bagarea propriei persoane printr-un aparat, dar oricum.

Am inceput marti, la pranz cu o vizita la Panduri. Gatul „carne vie”, iar nasul prajit. Bagata rapid o perfuzie cu Perfalgan, ca doctorita s-a speriat de ce a vazut la mine. Continuarea miercuri dimineata, cand am inceput cu patru fiole donate la Panduri si o mostra pentru exsudat. Fiind cu dureri intr-o zona anume si suspecta si de o infectie urinara, m-am transbordat la Giulesti, unde am zis ca daca e bal, bal sa fie, si mi-am facut si toate analizele pentru secretii. Dar toate. Pentru ca a doua zi urma sa am programarea bi-anuala la tiroida si nu am reusit sa fentez sistemul si sa imi fac hormonii tiroidieni nici la Panduri nici la Giulesti, m-am mutat la Medlife. Inca o fiola. Am respirat dupa asta timp de o ora, si m-am intors la Panduri. Analizele de sange varza. Infectie clara, fara doar si poate. Consultam medicul ginecolog prin telefon, aprobam tratamentul cu antibiotic, stabilim program de vizita la spital pentru intepaturi si acasa.

Joi, dimineata si pranz, spital, tratament. La pranz decid: branula si do it yourself. Do it yourself se transforma in Radu does it himself, pentru ca mi-a montat branula pe dreapta, stanga avand deja patru sau cinci intepaturi. Joi seara echigrafie si consultatie la endocrinologie. Aici as putea scrie un roman despre cum se dau peste cap programarile la Medsana si cum te muta dupa bunul lor plac si pana la urma ajungi sa stai de ti se face rau pana intri, dar nu mai comentez. Ideea e ca am plecat la cinci de acasa si am ajuns la opt jumate. Totusi, analizele de tiroida sunt super ok, valorile perfecte pentru o gravida, nu trebuie decat urmarite. Mai vreau neaparat sa subliniez ca tratamentul homeopat a dat roade, nodulii de pe stanga au disparut, iar nodulul de pe dreapta care avea un pic peste 3 cm are acum 2,7 cm, in conditiile in care se stie cert ca in sarcina cresc. Pana sa ajung acasa, Chiti isi prinde mana in usa de la masina (nu cu mine!) si se alege cu un deget umflat, dar motiv de „uite ce mi s-a intamplat” si de cautat in coarne copilului toata seara.

Vineri, incep dimineata iar cu un tur al spitalelor. Prima oprire, Giulesti. Good news, nici o infectie, totul steril, totul in limite, ce trebuie sa fie negativ e negativ, ce trebuie sa fie normal e normal. Paps de exceptie. Dupa care Medlife. Cu copilul mic, care de cinci seri incoace adoarme infundat, respira pe gura, fornaie, sforaie si abia dupa ce isi inghite mormanul de muci adoarme si el linistit. Verificam copilul, are muci, nu in nas, nici in plamani, sunt undeva in spate. Intram pe un mini tratament, niste picaturi, un aerosol, nimic deosebit. Duc copilul acasa si ma indrept din nou, spre Panduri, ca sa imi iau cele necesare pentru inca o zi de tratament: antibiotic, ser, ace, seringa, tot tacamul. Si gata. A venit weekendul.

Cum ma simt? In afara de faptul ca de o zi am inceput sa respir ca un om cat de cat normal si de faptul ca, da, nu suport branula, ca ma jeneaza si de faptul ca sunt obosita de la atata alergatura si trezit la sase jumate dimineata, sunt bine. Si chiar ma bucur ca am toate analizele la zi.