O data pe an, sau dupa caz de mai multe ori pe an, romanii (re)descopera religia, puterea ei salvatoare si pasiunea pentru cele sfinte. Asa se intampla anual de fiecare data cand sunt scoase diverse moaste de ziua respectivilor sfinti. Moastele acelea sunt in fiecare zi in biserica, dar atunci, musai atunci, trebuie tot romanul sa se duca, sa stea la coada, sa se buluceasca, sa se impinga, inghesuie impreuna cu alte cateva zeci de mii. Numai asa efectul este cel scontat, romanul nostru isi indeplineste telul si simte ca i se va indeplini rugaciunea. Numai asa rugaciunea prinde contur si capata valoare in ochii romanului nostru. Si odata cu scoaterea moastelor sfintite se pune in miscare o intreaga industrie, care vinde de la tamaie, carti de rugaciuni, acatiste, matanii pana la flori, busuioc si muzica spirituala. Toate „sfintite”. Ingramadeala atinge apogeul la oala cu sarmale. Si acolo atinge apogeul si degradarea umana la care se pot expune unii din compatriotii nostri, pentru o farfurie, pentru o umplere de moment a stomacului infometat. Si dupa, multumiti si satisfacuti ca au stat cinci-opt ore la o coada ca sa isi atinga scopul, acela de a fi piosi si smeriti pentru o clipa, romanii nostri se intorc la propriile razboaie, limbaje suburbane, la ingroparea caprei vecinului, la barfirea lui x si a lui y, la berica si semintele scuipate pe maidan, la batatorirea pielii nevestei samd. Pana la urmatoarele moaste. Cand ciclul se reia.
Textul ar fi fost mult mai acid, dar ceva, ceva m-a oprit. Motivul este ca ieri ne-am nimerit la Sfantul Mina, noi avand alt motiv de a merge acolo. Ieri a fost si ziua de nastere a preotului Ispas, un om mare, un preot cu har, cum rar intalnesti in ziua de azi. Preotul Ispas este preotul care slujeste in biserica Sfantul Mina, acolo unde l-am botezat pe David si unde il vom boteza si pe Raducu. Nu pot povesti balamucul si buluceala ce era acolo, nebunia, sutele de batrane amestecate cu zeci de neica-nimeni si tristetea care ma incerca privind tot spectacolul ala grotesc. Amaraciunea care ma incearca se datoreaza cel mai mult faptului ca toata fervoarea asta religioasa este la multi dintre noi numai de fatada, pentru ca cei mai multi uita sa fie oameni, uita de invataminte, uita de valori, uita de absolut tot ce inseamna buna crestere, credinta, iubire, umilinta, smerenie, respect, incredere, samd, in 365 de zile pe an, si cred ca o cruce facuta in fata unor moaste le spala toate pacatele, fara sa traga vreo invatatura din povestea care sta in spatele acelor moaste macar.
Suntem fara Dumnezeu in cea mai mare parte a timpului, si de cele mai multe ori cei care Il invoca sunt si mai rai. Dar bine ca mai exista zile ca cea de ieri, cand ne mai spalam pacatele dupa trei ore de stat la coada, alaturi de ceilalti membri ai turmei care se poarta la fel.
PS: Trecand peste tot, va recomand din inima sa mergeti la Biserica Sfantul Mina, in zilele in care e liniste si daca il prindeti sa stati de vorba cu preotul Ispas. Veti descoperi un om plin de har, plin de invataminte, fara a cadea in patima habotniciei (tipica unei parti a preotimii ortodoxe), extrem de lucid si de ancorat in realitatea imediata si, da, plin de umor.
Sunt de acord cu tine! Eu amm ocazia sa vizitez Iasi ul si am fost la moastele Sf Parascheva, fara coada, imbulzeala si tot tacamul… Unde pui ca mi s au indeplinit si ruaciunile. Deci nu este nevoie de tot circul…
Tot un neam de tarani suntem,nimic nu va schimba structura comportamentala a romanului. Am sperat ca se va schimba dar acum sunt sigura ca va ramine aceeasi. Cind spun structura spun tot.Coloana vertebrala care tine totul dupa ea.
Fix inainte sa iti citesc postul de azi ma uitam pe geam si vis a vis de mine sunt niste muncitori la un santier.Unul dintre ei din dacia lui a simtit nevoia grobiana sa isi arunce pe jos,linga picior, pachetul de tigari si o coaja de banana.Pe moment nu am percutat…obisnuita de a vedea asa ceva probabil.Nu de a face. Apoi mi-am dat seama ca de fapt din cauza vitelor astora stau eu in parc si le spun fetelor mele: nu pune maina ,este gunoi,nu lua hirtia ,este gunoi etc. Din cauza asta uneori ma bag cu teama prin iarba sa nu dam peste cine stie.Si din cauza asta am ajuns sa mergem din ce mai des in padure,la plimbare.Pentru ca nu imi place sa tin copii din scurt sau in carut.Si m-am saturat sa tot spun NU PUNE MANA.Din cauza asta si avem copii „agitati”.Pentru ca tot timpul li se spune NU.Dar asta est ealta treaba.
Ca sa revin, exista o paralela intre ce ai povestit tu si ce indrug eu aici.Ideea comuna este ca suntem falsi,nu suntem sinceri nici macar cu noi insine.Pentru ca pina la urma suntem fiecare in parte fata in fata cu Dumnezeu, si atunci nimic nu va mai putea acoperi sau minti ce simtim.Dumnezeu stie ce est ein sufletul nostru.
Si atunci de ce ne purtam la fel?De ce la fiecare Paste in noaptea de Inviere este la fel?Ne imbulzim,ne calcam pe picioare etc.La un moment dat am renuntat sa ma duc sa iau lumina de mai aproape pentru ca ma ingretosa invalmaseala de acolo. Mai tirziu mi-a parut foarte rau de decizia mea .
Am fost cu fetele la biserica in timpul saptaminii si este f bine (noi mergem la Schitul Darvari).
Eu am renuntat sa sper ca noi,minoritatea va schimba ceva.Ma uit la adolescentii de 14-15 ani.Sunt varza ,este praf din ei ,pentru ca si parintii lor au fost la fel.Asa ca la ce sa ne asteptam de la generatiile urmatoare? La nimic. Si nu,nu am 40 ani. Si da, ma scirbeste total societatea si tara.
Ooo, 3 ore este putin, am auzit ca la moastele Sfantului Dumitru s-a stat de cu seara pana dimineata. Vorba unei prietene de-a mamei: n-as sta atat decat daca mi s-ar spune ca la finalul cozii imi vad parintii inviati!
ei bine, eu nu sunt de acord, de unde stii tu ce e in sufletul lor, ai intrebat de cate ori isi fac cruce in timpul anului?
ca e multa necivilizatie, asta e adevarat, si impinsul si inghionitul nu sunt de natura sa faca cinste nimanui…dar nu poti tu sti ce se ascunde sub asta, generalizezi si jignesti niste oameni extrem de simpli, care atata stiu, atata pot….dar poate ca sunt mult mai curati inauntru decat multi dintre noi care stam frumos la rand. Vorba ceea, numai Dumnezeu stie :)
si la mecca merg oamenii in pelerinaj. si la vatican e aglomerat de paste si de craciun si or mai fi si alte ocazii
sabina, foarte frumos spus, si foarte politically correct :)))
maria, asa e, cu niste diferente totusi. mari.
Cred ca are dreptate Sabina, poate manierele le lipsesc, dar UNII or fi avand sufletul bun si curat (bunica-mea s-ar duce, de exemplu, dar e batrana si nu mai poate si ar sta cuminte la coada, poate ar calca-o toti in picioare, si ar avea basma pe cap si multi ar confunda-o cu unii care isi fac cruce o data-n an, desi ea toata viata a fost buna si credincioasa).
In schimb, stiu bine ca imbulzeala e cvasi-prezenta, iar oameni negri la suflet multi. Exemplu personal: in Vinerea Mare, la slujba de Prhod, acum 4 ani, mi s-a facut rau in multimea din biserica, am iesit, apoi am incercat sa intru, sa-i spun mamei ca ma duc acasa, sa nu ma mai astepte. O femeie mica si foarte indesata mi-a soptit suierat: „Daca mai faci un pas, iti dau foc cu lumanarea”
In schimb, ma bucur sa aflu ca exista si preoti deschisi la minte. Eu am renuntat la contactele cu biserica si slujba din motive de intoxicatie ultra-ortodoxa practicata de mama, din pacate :-(. Preotul mamei e f smerit si evlavios, dar are pareri de genul: „Nu stiu, doamna M, insa eu n-as fi de acord sa va tundeti, sau sa beti cafea, sau…” (!!!) De asta-i sta lui Dzeu caruta-n drum, de freza mea???