Dupa ce, incepand de sambata trecuta incoace am trecut prin gaurile iadului cu un copil care abia aduna 500 de ml numarati la sange de lichid pe zi, care arareori avea sub 38,5 si asta dupa nurofene, paracetamoale si/sau novocalmine pompate cu disperare in fundul lui, si care inghitea pe vena cefuroxima combinata cu gentamicina, de miercuri dupa amiaza s-a mai facut lumina si pe la noi. Mai intai, am vazut un 38,1 dupa care chiar 37,8. Dupa care, cate un pic de lapte. Dupa care, joi, primele chiote, de la un copil pana mai ieri leguma. Dupa care, 37,3, o zi intreaga fara nici un antitermic si intr-o vineri 36,4, in fund!

Incetisor si-a revenit si cu mancarea, desi de fiecare data, dar absolut de fiecare data trebuie sa apelam la arma secreta, o seringa de 20 de ml, cu care a fost hranit fortat aproape doua zile. Cum o vede, mai mormaie un pic, mai protesteaza, tuseste a inecat si eventual isi face o senzatie de voma si baga un inceput de plans mai anemic, dupa care, resemnat ca nici de aceasta data nu i-a reusit figura si nu a fraierit pe nimeni, incepe si mananca si nu se opreste pana nu goleste borcanul de ce o fi.

Miercuri seara speram ca ii mai merge branula doua zile. Joi dimineata i-a crapat vena. Am petrecut o ora jumate cu cinci asistente, in doua echipe care au incercat sa ii prinda o vena. Au reusit din a sasea incercare. Cinci vene s-au dus la vale si ne-au adus pe noi in pragul unei crize de nervi. Nu stau sa comentez profesionalismul celor de la Medlife si procedurile lor de acolo, pentru ca asistentei de la pediatrie de la clinica i s-a transmis de la spital sa mai incerce intr-o vena si daca nu reuseste sa il aduca pe spital. Cu alte cuvinte, mai sparge-i copilului de un an jumate inca o vena, si dupa aia, adu-l la noi, sa i le spargem noi pe alea care au ramas.

In sfarsit, numarul sase a fost cu noroc, si a rezistat si a treia branula indeajuns cat sa terminam tratamentul, vineri seara. Seara in care copilul meu si-a admirat pret de cateva minute ambele incheieturi, pline de intepaturi si vanatai, dar fara vreun pansament, si le-a intors pe toate partile, parca nevenindu-i a crede ca nu mai are nimic la vreuna din ele. Dupa care, a tras concluzia, intainzand una din maini spre noi: „Bouba”. Da, mamicule, si nu o buba, ci multe. Dar macar te-ai facut bine.

Sunculitele, falcutele s-au dus, cel putin pentru o perioada. Bilantul se ridica la vreo 900 de grame pierdute in saptamana asta horror. Mai avem de tras cu tusea, care a mai ramas si cu mucii inca abundenti, dar over all ne-am revenit.