2007. asta cred ca a fost unul din cei mai grei. Eu reintoarsa in campul muncii, ajungand tot pe la opt seara acasa, vlaguita si terminata nu mai aveam uneori puterea de a ma pune la mintea ei. Asta este marele meu regret, ca am un an, daca nu si mai bine din care nu imi amintesc prea multe. Pentru ca daca nu esti acolo zi de zi cu copilul, pierzi enorm. Ajungi acasa si iti spune o bunica sau o bona ca fata ta a mai facut ceva, a mai spus un cuvant, iar tu nu poti decat sa inghiti in sec ca iar nu ai fost tu prima care ai vazut minunea.
A fost anul cu schimbarea prefixului la mine, un an care a adus inca „n” schimbari, unele chiar dramatice. Cam jumatate din el l-am petrecut doar noi doua, si aveam momente cand mi se facea un pic frica, la gandul ca suntem doar noi doua in toata casa.
Chiti la petrecerea ei de un an.
Prima data cand si-a manifestat vizibil dragostea pentru un obiect
Cool baby, cu prima vanataie
Lalelele
Uite cat de mare sunt, mami!
Privirea ganditoare
Alunelu, alunelu….
Zambetul care pe mine ma topeste mereu
Idem :)
Prima intalnire cu un pui. Puiul a iesit teafar si nevatamat din intalnire.
Prima vizita la un loc de joaca
Cu mami in casuta
In fuga
Prima fotografie de „domnisoara”. Dulce ca o papusa, la al doilea Craciun.
hei, foarte frumoasa chiti a ta, ca si a mea de altfel:), dar vezi sa nu uiti ca maine ai treaba! bafta, sa fiti sanatosi!
ce placut e sa te uiti la poze, pun pariu ca si ea a fost incantata se se revada:)
doamna, maine tin pumnii, sa fie repede, usor si bineeee.
si va pup anticipat , pe tine pe obrajor si pe bb Foila pe talpici.
Bafta maine! Sa vina pe lume Foila sanatos si norocos!
deja de aici incepe sa semene cu domnisoara de astazi. :)
E uimitor cat de mult se schimba cei mici! :) …si chiar daca am si eu o pitica acasa, tot nu-mi vine sa cred cat de mari sunt schimbarile prin care trec….