I-am facut cunostinta lui Raducu cu Ikea si H&M. Le-a admirat pe amandoua cu ochii inchisi, direct din Manduca.
Altfel, conexiunile dintre mine si el depasesc puterea de intelegere. Copilului i se face foame, incepe sa caute frenetic, iar mie, la cinci strazi distanta, imi bubuie brusc sanii de la lapte. imi aude vocea, i se lumineaza brusc fata si incepe sa rada. il intreb „hai, vii la mami in brate?” si incepe sa dea din maini si din picioare cu disperare. ne iubim de mama focului, si ne hlizim cat e ziua de lunga. e incredibil de vesel. pe cuvant, ca nu am vazut copil care sa rada atat. adica nonstop daca e treaz si tu il bagi seama. gangureste, vorbeste, te priveste ghidus, se alinta (!), se rasfata, se uita pe furi, cu coada ochiului, pe sub gene. se incrunta, se mira, rade in hohote. se gadila. e in stare sa stea nemiscat si sa se uite la florile stilizate din dormitor. si peste toate, e in stare sa stea mufat 24/24. ca deh, radem, radem, dar mai presus de toate mancam. inclusiv in acest moment. ceea ce ma face sa inchei in glorie acest post.
diseara tot suedezi servim. o sesiune short de shopping. dar in doi, eu si ubi ;)
:) of, cat ma indeamna la visare cuvintele tale despre conexiunea dintre voi… Imi doresc nespus sa fiu capabila sa alaptez de data aceasta. :)
sa va fi de bine pntru sesiunea d shopiing in doi din acasta seara. ;)
Si Petrica e un bebica foarte vesel- numai putin sa-l bagi in seama si e cu gura pana la urechi. Si gangureste…..:)
Sa stii ca faza asta cu conexiunea dintre mama si bebe e perfect valabila. Si eu stiam exact cand urmeaza sa se trezeasca Philip si sa vrea sa manance pt ca in secundele alea incepeam sa siroiesc ca un parau de ma udam fleasca pana la brau si aveam o tensiune in sani pe care o percepeam de altfel foarte misto.