Oare sunt primul tata care scrie un post despre alaptare? :) Asta este primul gand pe care l-am avut atunci cand m-am hotarat sa scriu si eu despre povestea alaptarii celor 3 copii ai nostri. Cu siguranta mi-ar fi mult mai usor sa scriu despre fotbal, munte, schi sau project management…

La fel ca si Bogdana, poate chiar mai mult decat ea, nu am citit nimic, nu am cautat informatie, nu am avut habar cum va fi, ce inseamna alaptare vs lapte praf sau ce anume trebuie sa faca mama si cum trebuie ea ajutata si sustinuta de tata pentru a alapta. Pur si simplu am simtit ca asa e cel mai bine pentru copii, pentru Bogdana, pentru noi toti. Nu stiam nimic despre cum va fi, nu stiam nimic despre cand poate incepe sa suga un bebelus, despre cat poate sa suga la inceput, despre pompe si alte ustensile ajutatoare, despre „de ce” este important pentru mama ca bebelusul sa suga daca exista lapte, despre tampoane si comprese de san, despre cum trebuie sa o rogi pe asistenta sa te lase sa stai langa mama atunci cand il alapteaza pe bebe si multe altele. Toate le-am aflat si invatat pe parcurs.

Mi-aduc aminte de momentul in care am intrat prima oara singur in farmacie pentru a cumpara tampoane de san pentru Bogdana. Nu stiam unde sa caut, ma gandeam chiar cum sa le intreb pe farmaciste.
Mi-aduc aminte de primul moment la care eram si eu prezent si in care Bogdana a alaptat prima oara in public. Ma tot uitam in stanga si dreapta si incercam sa ii protejez de privirile celor din jur. Eram pur si simplu ca un caine de paza gata sa sara la prima persoana care privea mai insistent :)
Am in minte foarte clar zilele de dupa nasterea lui David. Durerile prin care a trecut Bogdana, laptele care avea orice alta culoare, doar alb nu era, pompa maternitatii Giulesti (da, era si cred ca in continuare este singura si unica) si cum alergam cu ea pe culoare ascunsa intr-un halat pentru ca nu aveam voie sa o ducem in rezerva.
Am in minte momentele in care i-am vazut pe copii mancand prima oara de la san.
Imi amintesc de zilele in care David statea la san aproape non stop, imi amintesc de cum se linistea de fiecare data atunci cand era bolnav sau atunci cand Bogdana a fost internata impreuna cu el. Cele mai cumplite urlete dispareau ca prin minune in momentul in care vedea sanul (da, chiar inainte de a incepe sa suga).
Acelasi lucru se intampla si la Radu, poate chiar mai intens. Legaturile par mai puternice intre el si sanii Bogdanei dar personalitatea lui Radu este clar diferita de cea a lui David.
Alaptatul ne-a salvat, ne-a ajutat si i-a ajutat in foarte multe momente. In primele zile ne-a scapat de durerile de burtica si plansetele aferente, apoi laptele Bogdanei a fost cel mai bun medicament in orice moment si pentru orice fel de boala au avut. Sanii Bogdanei au fost cel mai bun partener de drum pentru copii atunci cand am plecat spre Sinaia, spre mare sau chiar in Turcia si Belgia. Alaptatul mi-a salvat si mie somnul in foarte multe nopti….multumesc mami, pentru asta chiar ca nu am multumit niciodata pana acum!

Ar mai fi multe lucruri de spus, povestit dar cred ca esenta ati citit-o deja in posturile Bogdanei. Va stau si eu la dispozitie pentru sfaturi si intrebari din perspectiva tatalui care sustine 100% alaptarea copiilor!