Azi as fi vrut sa scriu alta postare dedicata Saptamanii Alaptarii. Insa a aparut postarea asta si mi s-a parut interesant sa creez un fel de dialog intre mine si Ada, pentru ca mereu am considerat ca e important sa spunem both sides of the story. Ale alaptarii.
Si acum stiu ca ea o sa ma impuste, insa o sa va povestesc o istorioara, de pe vremea cand Lia avea cateva luni. M-a sunat Ada, pur si simplu sa isi verse amarul, pentru ca fusese la pediatra, Lia nu lua in greutate, si evident pediatra a zis „Neaparat completare”. Si ea, Ada, femeia pe care o stim cu totii cat este de sigura pe ea, si mereu pe pozitii, era, asa, un pic indoita si nesigura. Si i-am zis atunci: „Bai, tu iti dai seama? Daca tu care stii clar ca asta nu e un motiv viabil sa bagi completare, ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui, ca alaptatul este cel mai bun pentru bebelus, esti indoita, iti dai seama ca toate mamele alea nesigure exact asta fac cand ajung acasa?” In fine, repet, discutia a fost una de delufare din partea ei si totusi, cred ca la momentul respectiv a simtit nevoia de o incurajare din partea mea, ca face ceea ce trebuie neintroducand completarea. Am apreciat enorm gestul facut de ea, si increderea pe care mi-a aratat-o.
Trecand peste moment, si generalizand, pentru mine a fost o lectie. Faptul ca nesiguranta care insoteste orice mama pe parcursul primelor luni de mamicie, mai ales cele care sunt pentru prima data mame, este atat de usor amplificata si amplificabila de tot anturajul, fie ca vorbim de o bunica, o ruda, sau mai rau de o persoana avizata, cum este un pediatru.
Si ca proaspata mama, pe langa faptul ca se lupta cu proprii ei demoni, cauzati de schimbarile hormonale prin care trece, oboseala, nesiguranta, epuizare, stress, you name it, trebuie sa faca fata si mediului ambiant, care de multe ori nu e cel mai prielnic. Asta de la tatii care se muta pe canapeaua din sufragerie, ca sa poate dormi linistit, ca, nu-i asa, a doua zi se duc la servici (imi pare rau, dar in majoritatea familiilor din Romania ASTA este realitatea!!!) si pana la pediatri care trebuie musai sa incadreze la perfectie toti copiii in niste standarde de crestere, unele aberante si complet nenaturale.
Astea fiind zise, incepem dialogul inter-bloguri, iar maine voi veni cu cateva puncte in plus, fata de ce a enumerat Ada la ea pe blog. Ada spune asa (si eu raspund cu bold :)):
1. Alăptatul este dificil, cel puţin la început.
2. Doare, dacă poziţia bebeluşului la sân e defectuoasă.
3. Pentru a fi confortabil pentru mamă presupune o logistică destul de scumpă (pernă de alăptat, pompă, recipienţi de stocare, sterilizator, încălzitor, biberoane, tetine, tampoane de sân.)
4. Sânii se lasă, iremediabil pe altă cale decât chirurgicală. (Ok, nu toţi, mi se strigă din sală, desigur, există chirurgie plastică, există săli de sport şi alte artificii, în cazul meu şi al multor cunoştinţe aşa a fost, jur.)
5. Sfârcurile se transformă for ever after. Nu mereu în bine. (idem paranteza de mai sus)
6. Durează până când bebeluşul îşi formează o rutină suportabilă pentru restul familiei.
7. Febra laptelui este neplăcută, dureroasă, terifiantă.
8. Alăptatul nu este o metodă contraceptivă eficientă.
9. Generază multe momente de îndoială, oboseală, neputinţă, durere, lipsa stimei de sine şi autoblamare eternă.
10. Nu este nici pe departe unica metodă de stabili o legătură solidă, reală, intimă, indestructibilă cu copilul.
Cam asta este. Declar deschisa sesiunea de discutii.
greseala la punctul 8. daca menstra nu s-a instalat, nu inseamna ca nu ovulezi. deci o sarcina poate aparea imediat dupa cele 40 de zile de lauzie.
Teoretic da, insa teoria garanteaza un 95% in primele sase luni, daca se alapteaza exclusiv si nu a venit menstruatia. Practica e cu totul altceva :)
Buna,
am pus un comentariu si pe blogul Adei in legatura cu punctul asta – contraceptia. Eu am avut cicluri ovulatorii imediat dupa nastere, la 5 saptamani dupa nastere a fost prima menstruatie si de atunci isi vede de treaba. Am intrebat medicul ginecolog cum de s-a instalat atat de repede, eu alaptez exclusiv si la cerere.
Raspuns: alaptarea poate fi folosita ca metoda contraceptiva, cu rata mica de succes oricum, doar in cazul in care se alapteaza la intervale regulate de mai putin de 3 ore, preferabil la 2 ore. Mai ales daca a avut loc un contact sexual neprotejat trebuie alaptat la 2 ore minim 72 de ore dupa raportul respectiv.
Mamele care alapteaza la cerere, deci la intervale neegale, sa nu se bazeze pe asta ca metoda contraceptiva. Copilul meu de pe la 2-3 saptamani sugea ziua la 4 ore si noaptea la 6-8. Deci hormonii isi revenisera si aveam ovulatii.
Copilele mele au fost alaptate la cerere dar la intervale muuuuuuult, dar muuuuult mai mici de 3 ore :))). Cu toate astea am reusit performanta a doua sarcini peste asa alaptari, in lipsa totala a menstrei.
Totusi, Bogdana are dreptate, alaptarea este o forma de contraceptie. Numai ca nu infailibila! :))
:) nu mai vreau sa fie „saptamani speciale” :)) S-a inflamat online-ul cu discutii despre alaptare care mai de care mai vehemente. A ta nu imi pare… dar vad ca inca nu au aparut comentariile:))) prevad un viitor starlucit acestei postari. :)
Gabi, s-a inflamat, si aiurea, pentru ca se comenteaza la niste initiative la care au muncit cateva luni niste oameni. Nu mi se pare ok. Insa, mi se pare foarte ok sa existe o saptamana a alaptarii, la fel cum exista multe alte saptamani, sau zile in care se incearca constientizarea opiniei publice pe diverse teme.
si totusi de ce sa nu mai fie saptamani speciale? sa scoatem si Ziua Femeii, Ziua Mamei, ca sa nu se supere barbatii? sau Ziua Muncii, sa nu se supere cei care nu au un loc de munca?
rectific: nu mai vreau sa fie saptamani speciale pe subiecte controversate. Pentru ca am obosit sa citesc dispute. Nu ma supar ca exista. Personal, am obosit de la dispute… si sunt perfect constienta ca dorinta mea enuntata in gluma ( a se observa „zambetele” ce o insotesc) nu este realizabila… si nici normala. Subiectele saptamanilor speciale sunt interesante si e bine sa promovam informatii … in schimb, sun dezamagita de disputele care apar mereu (aproape mereu) pe subiectele – hot. Cred ca e posibil sa dezbati si fara sa atingi extremele…
” Cred ca e posibil sa dezbati si fara sa atingi extremele…” de acord. Ar fi mai usor sa fie dezbatute subiecte daca nu s-ar inflama imediat ba cate o parte, ba alta :) cu cat e scrisa mai clara o chestie, cu atat e mai putin interpretabila, deci… inainte cu claritatea si cu atentionare gen „parerea mea”
Mie-mi prind bine postarile astea, fix inainte sa nasc, o sa am memoria proaspata si plina de informatii.. mai ales ca la Matei experienta alaptarii n-a fost chiar de succes.
Stai ca mai am :)))
La 9.Generază multe momente de îndoială, oboseală, neputinţă, durere, lipsa stimei de sine şi autoblamare eternă. – cred ca Ada se referea, sau ma rog, asa am inteles eu, la indoiala, oboseala etc. in directa relatie cu alaptatul. Eu am avut astfel de stari in care simteam ca: nu am destul lapte, copilul e prea slab, deci sunt vinovata; ma oboseste alaptatul, ma enerveaza, e greu – deci iar sunt vinovata; as vrea sa intzarc acum, in secunda asta, deci sunt de cacao, deci ma simt vinovata; as vrea sa ma duc sa fac un dush, dar sunt asa obosita dupa ce-a supt fi-mea 2h pe ceas de la ambii sani, incat mai bine ma culc nespalata – deci self esteem zero barat; cum sa-i opresc eu robinetul de lapte copilului? este oribil acest gand. sunt un monstru – deci autoblamarea. Chiar am trait aceste lucruri, desi, na, acum, retrospectiv, parca vorbesc despre altcineva:)
La 3. Pentru a fi confortabil pentru mamă presupune o logistică destul de scumpă (pernă de alăptat, pompă, recipienţi de stocare, sterilizator, încălzitor, biberoane, tetine, tampoane de sân.) – de acord ca nu e musai, dar eu am mers cu mix san cu biberon cu lm (cand plecam de-acasa si ramnea bebe cu altcineva, uneori si noaptea, cand eram foarte obosita si ii dadea ta-su biberon) si mi-a fost foarte bine asa. Adica a fost bine ca bebe a stiut si de san, si de biberon, si-am putut sa am grija si de mine, ceea ce, desigur, nu este o crima. Deci da, am folosit pompa, sterilizator, biberoane, recipienti de stocare (lapte muls si congelat pentru zile negre) etc.
Cam atat:D
Astea sa stii ca tot datorita hormonilor au fost… Nu alaptatul :) zi-mi si mie, dupa primele patru cinci luni nu ai fost mai relaxata? :D
La 3: alea le-am avut si eu, numai privind retrospectiv, am realizat ca am cam dat banii degeaba :)
or fi fost de la hormoni, dar au existat si s-au materializat in gandurile femeii din mine pe marginea alaptarii. cat despre trei, da, pentru unele mame sunt inutile, pentru altele sunt life savers. de-astea ziceam ca nu e musai, dar poa sa fie de ajutor. incercam sa punctez ca a spune „nu ai nevoie de pompa” este la fel de gresit ca a spune „nu poti alapta daca nu ai pompa”. middle way.
mai in detaliu, ca tot simt ca nu reusesc sa redau ideea care-mi urla mie in cap, as vrea sa ma „solidarizez” cu ideea ca este bine ca mamele sa stie ca exista gandurile alea negre de la 9 si ca ele nu ar trebui sa fie masura evaluarii deciziei de a alapta sau nu. adica e important, cred eu, sa citesti ca Ada, Cookie si cine mai vrei tu a simtit chestiile alea pentru ca sa nu te simti cumva singura in copac daca te apuca si pe tine. citind numai cat de natural e totul si cum e poetic momentul, nevanzand decat aceasta latura a lucrurilor (care sunt sigura ca exista exact asa la multe mame), ajungi sa te simti misfit daca gandesti altfel. eu vreau sa vad ca vreodata, poate peste 10 ani, reusim sa ne punem de acord ca fiecare alege si traieste experienta maternitatii asa cum vrea, ca nu exista calea unica. ca nu TREBUIE sa te simti asa sau altfel. ca e OK sa te simti cum te simti. ca daca vrei informatie, ai de unde sa o iei. ca daca vrei ajutor, stii la cine poti apela. ca din maternitate primesti cel mai bun start posibil. ca iti poti alege pe mai departe calea, metodele si grupul de suport. suntem foarte departe de asta, simt eu.
Nu cred ca puteam sa spun mai bine ca tine! Si da, inca suntem departe…
si ultima, promit: in orice saptamana, nu doar in aia a alaptarii, mi se pare extrem de util ca fiecare sa-si povesteasca experienta, fara a incerca sa convinga pe alta ca experienta ei e regula. exista infinite puncte de vedere pe subiectul asta. am cazut si eu prada tentatiei de a lua punct cu punct decalogul adei si a comenta la el. a fost o greseala, i realize that now. pentru ca ideea nu e sa cautam calea aia unica, ce nu exista de fapt. iar activismul, daca e musai sa existe, trebuie sa fie la alt nivel. la naiba, de cate ori vine vorba despre asta, se nasc dispute. si asta e, cu adevarat, cel mai mare deserviciu pe care noi, bloggeritele mame, il putem face suratelor fara platforme publice de exprimare.
Ma bag si eu in discutie scurt asa:
Pentru ca am cunostinte care dupa ce au nascut (sau altele chiar dinainte) au ales sa nu alapteze, va spun cam ce-am priceput eu din discutiile cu ele, asa pe sarite.
La 3- referitor la confortul logisticii: erau chiar enervate de toate accesoriile de care trebuiau sa aiba grija ca sa hranesca copilul cu lapte din sticluta. spalat, sterilizat, incalzit, timp alocat pregatirii, in plus reprosurile sotilor ca n-au ales calea mai confortabila :)
deci griji in plus, chiar daca nu alptezi- concluzia daca nu alaptezi sigur vei avea nevoie de ele, daca alaptezi s-ar putea sa ai nevoie de ele, dar nu e musai
La 4- intr-adevar sanii celor care nu au alaptat nu erau lasati. La mine dupa 3 copii alaptati s-au lasat. Dar imi cumpar sutiene bune care-si fac treaba, iar singurele persoane care-mi privesc sanii goi sunt copiii si sotul meu care se bucura de ei :)
La 6- cum zici si tu, pretentie exagerata. E clar ca din moment ce ai devenit parinte se schimba rutina, prioritatile, INDIFERENT DACA ALAPTEZI SAU NU…
E ca si cum dupa casatorie iti acuzi partenerul ca din cauza lui nu mai ai viata de dinainte.
Cu atat mai mult la un copil. stiu ca se poate si dresa si ptr moment esti satisfacut ca ti-ai indeplinit dorinta, poate chiar te si dai un exemplu bun cu asta, ca la tine a reusit, dar roadele se culeg mai tarziu
La 8 – cu metoda contraceptiva eficienta m-ai dat gata. de parca daca nu alptezi este vreuna sigura. nici hormonalele nu iti garanteaza. un punctaj mare au metodele chirurgicale desi prietena mea a ramas insarcinata dupa legarea trompelor
la 9- momentele de indoiala, oboseala, etc, exista si daca nu alaptezi. e ceva hormonal se pare. acceptarea acestor momente tine de informarea de care ai avut parte inainte. si de suportul celor din jur. daca ai in jur persoane care nu te sustin, treci mai greu. eu primul copil l-am crescut singura, insa as putea spune ca tocmai nesuportul cuiva m-a facut sa fiu mai luptatoare si mai hotarata sa reusesc sa o scot la capat cu bine.
Nici la mine nu a fost intotdeauna usor sa alaptez. am avut momente cand sanii erau triplu in volum, cu mastita, cu febra, cu ragade (ca tot veni vorba de ragade- atasarea la san e problema, atasarea la san e solutia), cu cutia de lpte praf adusa cadou pe masa, cu treziri repetate noaptea, cu sfaturi de genul „las-o balta, ce atat efort ptr laptele din tate)… deci da, mi-a fost greu, dar am depasit situatia, n-a fost ceva ce nu se mai termina (desi pe moment asa simteam)
Acum cand privesc in urma imi dau seama ca situatiile cu adevarat problematice au fost rare si scurte fata de restul experientei in care a decurs alaptarea bine, normal, frumos.
E urat sa te folosesti de informatii intime pentru a castiga o disputa publica.
Cristina, si care ar fi informatiile acelea intime?
Ah, si pentru ca nu am citit bine de la inceput. Unde este disputa? Este DIALOG…
Cristina, nu e vorba de disputa. cu atat mai putin de a castiga ceva.
nu am dat nume
situatia lor poate fi, si sigur este si a altora.
Bogdana a deschis o sesiune de discutii.
Imi spuneam punctul meu de vedere, ceea ce am constatat eu din alte discutii. Vorbesc cu multe femei care au nascut copii, cu principii diferite unele de altele; ele vorbesc intre ele, nu e ceva urat sau concurent.
am mentionat aici o anumita categorie ptr a pune in balanta, si a prezenta situatia cum o vad eu.
Important e ca dupa ce ai citit articolul acesta sau oricare comentariu sa tragi o concluzie in privinta subiectului discutat.
Oare cum ar fi ca cei care participa la studii si experimente sa se supere ca se fac publice rezultatele, fara sa li se mentioneze numele sau alte date personale.
Nu am vrut sa atac, ranesc, discreditez pe nimeni.
dar inteleg daca cineva s-a simtit … cum am zis
Bogdana,
o doamna nu ar reda conversatia avuta cu o alta in particular.
Pentru mine, ce ai de spus in rest despre orice altceva e irelevant.
@Miruna: Dar nu pricep ce e atat de scandalos ca a povestit un moment in care Ada isi punea problema nesigurantei atator mame care alapteaza. Acuma, daca nu ne place cum scrie Bogdana, sau ce scrie, e mai simplu sa i-o spunem: mai, Bogdana, o fi la tine, acolo. Mie nu-mi place ce scrii, ma deranjeaza, imi lezeaza principiile.
E o discutie despre dificultati in ale alaptarii si chiar nu vad relevanta acestui comentariu.
Eh, mai sunt cazuri. De doamne din astea. Cu spalari de alaptari pe blog. Pf.
Miruna, cred ca o voi lasa pe Ada sa imi spuna acest lucru daca asa considera. Si eu atunci imi voi cere scuze si voi scoate partea respectiva din postare. Personal, nu consider ca am reluat o discutie intima, cu detalii intime, nu i-am adus nici un prejudiciu de imagine, ba cred ca dimpotriva.
Mai mult, ma uimeste moda asta de a comenta pe alte bloguri numai cu scopul de a jigni in mod gratuit. Restul este irelevant…
La inceputurile blogaritului meu, am dat peste blogul tau, Bogdana, si a fost un imbold sa ma apuc si eu de scris in spatiul virtual.
Felicitari, ai scris un articol bun! Ma regasesc in cateva dintre puncte, in altele nu ….fiecare om e diferit si asta face ca totul sa fie mai interesant.
Cat despre comentariile rautacioase….nu le lua in seama, probabil doamnele nu s-au uitat la Bambi….”If you can’t say something nice, don’t say nothing at all”
Multumesc, Georgiana… Si citind ce ai scris tu pe blog, e fantastic totusi cat de mult se aseamana experientele noastre…
ca sa fie cu CTRL-C/CTRL-V ..”Si ea, Ada, femeia pe care o stim cu totii cat este de sigura pe ea, si mereu pe pozitii, era, asa, un pic indoita si nesigura. ” asta are asa un aer usor tendentios…
Acum mi se face si analiza pe text? Draga Anonim, mai citeste o data paragraful… Ce vezi tu tendentios acolo? Ce vezi tu, dincolo de faptul ca am vorbit frumos despre o femeie care exact asa este? Are o incredere si o siguranta pe care mi-as dori si eu sa le am. Vezi prea multa rautate acolo unde nu e cazul… Si eu vad prea multa incrancenare. La tine bineinteles.
Buna, Bogdana. Ma bucur sa citesc postarile tale. Mi-a placut articolul Adei, deoarece incearca sa iasa din cercul vicios al adevarurilor absolute. As vrea sa povestesc acum cate ceva pentru mamicile care au de ales. Cele care nu vor sau nu pot sa alapteze sunt libere sa aleaga asta, fara sa fie blamate de cineva. Insa poate exista si mamici nehotarate, speriate. Eu, de exemplu, eram speriata de nastere la prima sarcina si ma gandeam la cezariana, doar pentru ca auzisem povesti horror. Dar am avut curaj si am avut parte de travaliu de doar 3 ore, totul a mers repede si usor. La a doua nastere, travaliul a durat o ora. Ma bucur ca nu am renuntat la nasterea naturala doar din cauza fricii. Pentru astfel de mamici scriu acum, care se tem de alaptare, care mai pot inca sa aleaga. Eu am alaptat primul copil 12 luni, pe al doilea 20 de luni. Am avut doar o experienta scurta cu LP, timp de 6 luni, dupa ce l-am intarcat pe primul copil. Sotul meu, medic pediatru, mi-a spus ca ar fi bine sa continuam dupa intarcare cu formula, desi copilul putea bea f bine si lapte de vaca. Dar dupa 6 luni nu ne-am mai permis sa dam 300 RON lunar pe formula, deci am continuat cu lapte de vaca (cei 300 RON inseamna costul a doua biberoane pe zi, 500 ml zilnic, caci copilul era diversificat complet si manca f bine solidele; nu stiu cat costa sa ii dai LP unui bebelus care are 8 mese pe zi, cate 125 ml fiecare). Nu mi-am pus streangul de gat ca nu am putut sa ii ofer copilului LP, adica tot ce e mai bun pe lume, comparativ cu laptele de vaca. Am fost bucuroasa ca a beneficiat cat s-a putut de san, apoi de LP si m-am impacat cu limitele noastre. La al doilea copil a fost mai simplu, dupa intarcare nu a vrut deloc biberon, nici cu LP, nici cu lapte de vaca, asa ca am scapat de un stres :) Dupa aceste experiente si din ceea ce stiu de la sotul meu, eu cred ca LP nu e moarte, cum spunea si Ada. Este un substitut ok, daca nu se poate/vrea sa se alapteze. Dar nu putem pune semnul egal intre Lp si Laptele matern. E ca si cum as spune ca alimentele de la bunicul meu de la tara sunt la fel cu cele din comert. Nu sunt, m-am bucurat mereu cand am putut ajunge la el si am adus pentru copii oua, curcan, legume din recolta lui, ingrijita cu mainile lui. Sunt convinsa ca alimentele de la el sunt mai sanatoase, mai de incredere, mai putin nocive pt copiii mei. Dar, din nou, nu mi-am pus streangul de gat cand nu am putut merge la el si am fost nevoita sa cumpar din magazine. De un an de zile locuim in strainatate, timp in care nu am fost deloc la tara la bunicul meu. De un de zile copiii mei mananca alimente strict din magazin. Stiu ca au hormoni, e-uri, antibiotice, etc, dar asta este tot ce pot face acum. Acum nu mai am de ales (decat sa imi fac gradina in apartament). Cred ca este asemanator si in privinta alaptarii.
Andreea, complet de acord cu tine.
Nu am zis insa vreodata ca LP este otrava, pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea pentru propriul copil. Eu i-am dat Rebeccai completare de pe sase luni, dupa care de la 11 luni, dupa ce a fost intarcata, a mancat tot LP. Deci as fi fatarnica sa spun ca LP e moartea sau otrava.
Pe de alta parte, procentul de 12% care isi mai alapteaza copiii dincolo de primele trei luni si, mai rau, procentul de 3% care isi alapteaza copiii dincolo de primele sase luni (si care mie personal mi se pare halucinant), ne obliga (moral) sa promovam alaptarea ca fiind exact ceea ce este: cea mai buna alegere pentru nou nascuti si pentru bebelusi.
Seara buna!
Vreau sa intru si eu in vorba ca un bun roman, adica neavand nicio experienta in privinta alaptarii, decat acea perioada de la inceputul vietii mele, pe care nu mi-o amintesc, din pacate :)
Eu am fost alaptata pana la 3 luni, pentru ca atat s-a putut. Dar pana atunci, mama s-a cam chinuit, din diverse cauze. Dar ii sunt recunoscatoare ca pana atunci a facut tot ce a putut.
Ca o femeie care se pregateste sa devina mama intr-un viitor apropiat, pot sa spun ca ceea ce face Bogdana aici e miraculos aproape.
Eu am dat peste blogul Bogdanei in vacanta de iarna, cand datorita unei toxiinfectii alimentare, am stat in camera 2 zile. intr-una din zile am dat peste blogul ei, si l-am citit de dimineata pana seara, cap-coada.
Mi se parea si mi se pare foarte tare, ea, blogul, cei apropiati.
Pe mine ma ajuta foarte mult si imi ofera informatii foarte bune, care simt ca imi sunt de folos.
Multumesc. Atat am avut de spus. :)
Multumesc Diana, si apreciez cu atat mai mult cu cat in momentan subiectele iti sunt oarecum straine :) dar sper curand sa fii pe subiect :))