… si ai trei copiii mici, treaba se complica. Pentru ca vor afara. Si termometrul arata 40 de grade la opt seara afara. Si ce te faci?

Pai, joaca la greu. Si in ultima saptamana ne-am jucat cum ne-a trecut prin cap.

Ne-am gadilat la greu, ne-am jucat cu pernele, ne-am ascuns, am construit „cacaje” („garaje” pentru neinitiati), am facut lucru manual (adica am facut cosuri impletite, rame foto, ne-am porcosit la maxim cu lut, toate dintr-un set primit de Rebecca la ziua ei). Am desenat (mai exact Rebecca a desenat, David a mazgalit iar Radu a aruncat creioanele pe jos). Am facut zeci de figurine din plastilina (in fine, Rebecca si eu am facut, David a facut rulouri multe, Radu la fel, asta, daca nu a mancat plastilina intre timp)

Am umflat baloane si le-am spart (si aici a fost distractia maxima, vazandu-l pe Radu cum se chinuie sa sparga balonul asezandu-se pe el – in fine, incercand macar!). Am luat toate figurinele la rand, animalutele, si le-am imitat. Si a iesit distractia de pe lume, cand Radu a invatat sa imite oaia, si i-a iesit un „me-he-heeee” de ne-am prapadit de ras.

Ne-am uitat la filme. Mai exact in majoritatea timpului la unul singur care a mers pe heavy repeat, pentru ca Radu a prins brusc o pasiune arzatoare pentru McQueen. Si toata ziua, de cand se trezeste, nu vrea decat „Memeeee”. Atat de mult il vrea, incat a luat problema in maini si da singur drumul la DVD si la proiector, ceea ce credeti-ma ca este ceva, avand in vedere ca pe proiectorul ala sunt vreo 10 butoane, iar el apasa EXACT pe ala care trebuie. Si daca nu te executi imediat, incepe o tanguiala luuuunga, doina de dor si de jale, „memmmmeeee, memmmeeee”. Si aici tine-te bine. David nu protesteaza, after all, Meme a fost si pentru el prima dragoste. Insa Rebe, incepe „toata ziua Meme, numai Meme, Meme, Meme. Vreau printese. Vreau alt film.” Saraca, ii inteleg punctul de vedere, si uneori reusim sa impacam si capra si varza. Alteori, spargem gasca si lasam baietii sa se uite la film, iar noi facem altceva.

Insa rare si scurte sunt momentele in care toti trei fac acelasi lucru, si il fac in armonie. Pentru ca inevitabil se ajunge la tipete, aruncat de jucarii in capul fratelui/sorei, urlete de genul „Maaaamiiiii, David mi-a dat cu x in cap”. De cele mai multe ori toti trei vor exact acelasi lucru in exact acelasi moment si atunci sa te tii. Cei mici nu prea sunt diplomati, si se incaiera una-doua, pe sistemul „tu mi-ai dat una, eu iti dau doua”. Sau daca nu se intampla astea, si e mult prea liniste, atunci automat se intampla alte lucruri. Ca de exemplu, cand David a golit toata sticla de sapun lichid in chiuveta. Sau a aruncat sapunul in veceu. Sau i-am gasit pe toti pe canapea, sarind in picioare pe ea. Sau bagati in cele mai inghesuite locuri. Sau varsand sticlele de apa plata pe canapea/covor.

Si Radu, care e dinamita prin constructie, nu are nevoie de nici o invitatie speciala la prostii, si face cot la cot tot ceea ce fac fratii mai mari. Si uite asa, ne sare inima din piept cand il vedem cocotat prin cele mai periculoase locuri, sau facand acrobatii cu picioarele in sus.

Cartile sunt un alt punct de atractie, si asa, biblioteca lui Chiti ajunge invariabil pe jos. Un alt moment de neatentie, si cate o carte ramane vaduvita de cateva pagini.

Noua nu ne mai trebuie adrenalina. Avem trei surse perfecte care sa ne tina in suspans la cele mai inalte cote. Mai ales atunci cand e canicula.