Mai intai Raducu. Dupa care acum si eu. Ca nu aveam cum altfel, din moment ce stam bot in bot non stop. Nimic serios, doar niste muci. Veniti odata cu prima zi de toamna veritabila, in care ne-am infofolit, ne-am pus cizmele, gecile pe noi si ne-am avantat afara, bucuresteni cu mic cu mare, prin ploaia mocaneasca si atmosfera gri si trista.

Insa, sincer, chiar nu stateam in drum de asta. Nu asa repede. De fapt eu acum nu ma plang neaparat de muci, aia cum vin asa si trec, dar pe bune, intru in depresie numai la gandul ca tot asa va fi in mare parte din timp, cel putin sapte luni de acum incolo. Si cu inserat la 4 dupa amiaza. Asa ca, iar revin cu tanguiala mea eterna „urasc toamna, urasc iarna, urasc frigul, ploaia, vreau vara, soare si caldura iar”. Si hold your horses, ca suntem abia in septembrie. Pana in martie sper sa rezistati si sa ma suportati.