Aseara pe la ora 18:00 mi s-a pus pata, ca altfel nu pot spune, sa fac paine. Despre experientele mele cu painea am mai povestit, cred. Nu am incercat pana acum decat sa fac paine cu o masina de paine, si toate incercarile mele, cu masurat la miligram fiecare ingredient, exact asa cum spune manualul de instructiuni, au esuat lamentabil. Ultima data chiar am prelungit programul de coacere cu vreo doua ore jumate, peste ce era programat initial, iar la final painea tot nu era coapta cum trebuie, desi si eu, si masina de paine eram amandoua epuizate si stoarse de puteri.
Dupa momentul „tz” mi-am zis ca sunt lucruri pe care eu nu le voi face in bucatarie. But never say never. Asa ca intr-un moment de inconstienta, aseara, mi-am zis foarte neaos „WTF, trebuie macar sa incerc”. Nu cu masina de paine, pe aia nici nu mai vreau sa o vad la fata (apropos, vrea cineva o masina de paine Moulinex?!? Lasand gluma la o parte, dati-mi un semn aici). Nu. Lucrul manual e sfant.
Asa ca am luat ce imi era mai la indemana, adica reteta de paine de baza a lui Jamie, si m-am pus pe amestecat, framantat, dospit, iar framantat, iar dospit si intr-un final, copt.
La ora 8 si jumatate din cuptorul meu au iesit doua paini rumene si frumoase foc. Si dupa cum aveam sa constatam nitel mai tarziu, super gustoase. Deci, never say never, Bogdana!
Acum, din lectiile invatate de mine: Nici macar la paine nu va luati ad literram dupa masurile lui Jamie. Da, suna ciudat, insa de exemplu la capitolul sare, Jamie zicea 30 de grame. Eu m-am uitat chioras si am pus undeva in jur de 20 (poate 19). A iesit nitel cam sarata. Nu vreau sa imi imaginez cum ar fi iesit daca puneam 30.
Cu drojdia, alta incurcatura. Jamie zicea 25 de grame drojdie proaspata sau 3 pliculete x 7 gr drojdie uscata. Cum eu aveam doar doua pliculete in casa, l-am trimis pe Radu sa mai cumpere. Radu s-a executat regulamentar, insa mi-a venit cu mana goala, Nic-ul nostru cel de toate zilele fiind inchis tocmai atunci pentru inventar. Mi-am zis ok, punem proportional si restul de ingrediente. Cand eram in mijlocul framantatului imi pica ochii pe pliculetul de drojdie. Care zicea asa: un plic este echivalentul a 25 de grame de drojdie proaspata. Zic „hait, ceva nu imi da bine la calcule”. Si nitel panicata, am mai luat o mana zdravana de faina si am aruncat-o in compozitie. Si evident putina apa.
Pare-se ca din tot haosul a rezultat ceva bun, pentru ca jumatate din prima paine s-a dus imediat dupa ce s-a racit. Iar eu am prins curaj sa fac paine. Cu mainile, nu cu masina, caci framantatul acela are un farmec asa aparte, incat m-am indragostit. La prima framantare.
Ce mai vroiam sa spun este ca odata cu painea, i-am pus si pe copii la treaba. E drept ca am praduit vreo 500 de grame de faina, am facut o mizerie crunta, insa cat au stat painicile mele la dospit, ei nu s-au dezlipit de la masa, ci aproape doua ore, au stat si au framantat si ei, au intins aluatul (aluat facut special pentru ei, sa nu credeti ca i-am lasat sa se apropie de aluatul meu de paine!) cu sucitorul, l-au taiat, l-au tras in forme, iar si iar. Toti trei.
David oricum are inclinatie spre gatit, ne zapaceste in fiecare zi ca el este „Mater – cef” (Master Chef), ne bate la cap non stop ca vrea pe Paprika TV (Disney Junior este deja „fumat”). Si el a fost cel care si-a adus toata trusa de bucatarie, cu sucitor, tocator, cutit de pizza, forme de tarte, forme de prajituri si ce mai au ei pe acolo, prin mini-bucataria lor ultra-dotata. Raducu a rezistat si el eroic, cu toate ca spre final mi-a luat bolurile de plastic si le-a vaduvit de piciorusele ventuza.
Declar faina amestecata cu apa cea mai tare plastilina. Si cea mai la indemana. Si e homemade, daca o baga in gura, nu imi fac griji, Dap, stiu, redescopar roata.
Revenind la painea noastra cea de toate zilele, odata pornita, nu ma mai opresc, asa ca scopul meu, teoretic cel putin este ca in timp sa elimin painea din comert si sa le dau copiilor paine facuta de mine in casa. Astept cuminte cursul din 9 februarie organizat de fetele de la „De-a brutaria” , care bate la usa acum.
Si va recomand sa le urmariti oricum, si cand mai vin pe la vreun targ sa cumparati painea pe care o fac, este facuta dupa metodele traditionale, vechi, cu maia. Eu am plecat de la ultimul talcioc cu doua paini de la ele si cu doua felii din ceea ce pot spune ca e cel mai gustos tort din ultima vreme (tort de morcovi!) si copiii s-au batut pe painile respective.
n-am avut curajul pana acum sa fac decat niste painici mici, cu iaurt. care au fost ok, dar na, au fost doar niste chifle :)). bravo! la atelierul fetelor vine si Codruta de la Timisoara? stiam ca mai colaboreaza, iar fata aia e o artista cand vine vorba de paine!
Lara, deci daca eu am avut, zau acum! Eu aveam o teama aproape de patologic sa fac orice implica un strop de faina si drojdie. Deci daca eu am putut, tu sigur vei putea!
Piine cu maia, o, daaaa! Am inceput de curind sa fac, si de atunci masina de piine zace uitata in dulap. Este cea mai gustoasa piine din cite am mincat si cea mai rezistenta. Sta si cite o saptamina la temperatura camerei si nu are mucegai, nimic, doar se intareste miezul nitel. Multa bafta in acest domeniu, este fascinant!
Ce distractie frumoasa pentru copii, am si eu iubitori din astia de modelat si framintat din aluat. :)
O sa ma bag si eu, vreau insa mai intai sa stapanesc bine, cat de cat restul de retete de paine mai „usoare”. Dar da, scopul e sa ajung la maia. Dupa ce am mancat painea de la fete, mi-a ramas intiparita pe creieri, atat de buna a fost
Foarte interesant articolul dumneavoastra.
Va urmaresc cu atentie si de-abia astept urmatoarele articole!
Multumesc, Dan!
Se pare ca a intrat microbul de facut paine pe la multa lume :)
Nici eu n-am crezut ca ma voi apuca de framantat, mai ales ca nu-s fana prajituri cu foi sau alte aluaturi. Dar la paine a fost dragoste la prima framantare, ca la tine.
Saptamana trecuta am facut de 2 ori, 2 retete diferite. Si cred ca o sa incerc saptamana asta reteta lui Jamie :)
Spor la dospeala :)
Diana, eu de mult vroiam sa fac pasul asta, insa pe cat de inventiva si curajoasa sunt in bucatarie, pe atat de reticenta eram sa incerc macar sa umblu cu faina si drojdie :)) eh, uite ca mi-a iesit intre timp si a doua tura de paine, si mai buna decat prima, deci, se poate :))))
Eu folosesc masina de paine doar pentru amestecat. Asta cand nu vrei sa mai faci mizerie prin casa. Cand nu se mai lipeste de pereti o scot si o fac la cuptor in orice forma o vreau.
Am incercat si cu maia insa tot 3-4 zile a tinut.
:) mie sa fiu sincera, partea cu framantatul mi s-a parut a fi cea mai frumoasa. As mai fi framantat la ea multa vreme, daca nu as fi avut recomandarea scrisa negru pe alb ca nu trebuie sa depasesc cinci minute :))
Maiaua creste frumos in borcan, azi a implinit 5 zile :)
Paine in casa, cu drojdie, coc de vreo 5 ani. Dar cand nu am timp, masina de paine ne scoate mereu din incurcatura. Daca vrei sa-i mai dai o sansa, asta este reteta care la mine a functionat mereu: 330 ml apa, 5g sare, 500g faina (doar alba, sau 250g alba, 250 integrala, eu folosesc doar integrala, dar nu mai creste cat tava, ceea ce oricum nu ma deranjeaza), 5g zahar peste care pun 13g drojdie proaspata sau 7g drojdie uscata. Ingredientele se pun in ordinea in care le-am enumerat. La oricare dintre programe si la 2 masini de paine diferite, reteta a iesit de fiecare data. Spor la copt!
Cristina, pai exact astea sunt cantitatile in care fac si eu, numai ca eu fac doua paini, deci inmultite cu doi :)
Fac paine de vreo 5 ani. Cu acelasi aluat faci si pizza sau placinte cu branza in cuptor. Am avut masina de paine si am folosit-o pentru framantat pana i s-a rupt motorul in doua. Nu prea o coceam in el ca nu iesea la fel de misto ca la cuptor. Daca vrei sa dai masina aia de suflet…ar fi buna :D
Alexandra, chiar de suflet nu o dau :)) dar vorbim! Si dupa cum am zis si mai sus, framantatul (dupa mine) e cea mai faina etapa! Nu stiu, asa mi se pare, am prins un drag de framantat, ca ieri toata ziua, nu m-am gandit decat cum ajung acasa mai repede sa fac paine :))
Ah…pe mine ma dor mainile uneori. Am ramas dupa nastere cu un nerv iritat la una din maini si cand frec d-astea ma resimt. Daca iti si place pai atunci…maaama te pui pe treaba! Poti sa faci paine si cu nuci, cu seminte, cu tot felul de nebunii. Chiar si cu spanac si iese verde, sau cu sos de rosii si iese rosie…cred ca o sa se distreze cei mici :))))
Nu stiu exact de ce nu te-a ascultat masina de paine dar daca tot ai Moulinex, ai optiunea sa faci doar aluatul in ea si apoi il scoti, dai forma, lasi la crescut si pui la copt. Asta in cazul in care nu ai timp pentru ca, dupa cum ai vazut, tare e fain sa faci paine, te cam indragostesti de proces.
Cat despre reteta lui Jamie, ei au alte tipuri de drojdie in alta forma decat a noastra, astfel incat, desi traducerea cartii o fi corecta, traducatorul probabil ca nu-i bucatar deci nu i-a trecut prin cap sa adapteze cantitatile. Un plic de drojdie uscata se recomanda pt 500gr faina dar eu pun 2 lingurite rase si tot e suficient. Faza cu sarea insa…foarte dubioasa. Eu pun 17 gr de sare la 7-800gr faina…deci mult mai putin decat zice el.
In orice caz, foarte frumoasa painea! Se pare ca your time for bread has come! :D :)
Diana, nu stiu nici eu :))) nu a fost chimie intre noi deloc :)
Acum a doua oara nu am pus decat o lingura rasa de sare si a iesit perfect nesarata :) adica exact asa cum mi-as dori-o. Cu drojdia la fel pun si eu. 2 pliculete la 1 kg de faina.
Si da, m-am indragostit de proces. pe bune!!!