E ora 3:00 dimineata, ma indrept impleticindu-ma mai mult, cu ochii semi inchisi (pe cine mint, sunt complet inchisi!), catre ceea ce a fost candva dormitorul meu si al lui Radu, abandonat in urma cu un an in favoarea mezinului. Dinspre patutul sau aud „Maniiii, tete”. Bajbai in intuneric, gasesc manutele care ma cauta frenetic, il iau in brate si ne cufundam amandoi in patul mare. Noapte de noapte, timpul meu se imparte intre Radu cel mare si Radu cel mic. De regula in defavoarea celui mare. Acum e bine, mai bifam maxim doua treziri pe noapte, caci au fost nopti in care minutele mele de somn se numarau in cinci-zece reprize.

E ora 4 dimineata, eu si Radu cel mic dormim inlantuiti, el cu mainile incolacite in jurul gatului meu. Din dormitorul vecin se aud niste zgomote. La inceput fosnete, dupa care recunosc prin ceata somnului, scartaitul patului. Imediat dupa, lipa-lipa, niste pasi micuti dar grabiti care traverseaza holul. E David, care si-a creat un obicei, la prima trezire de peste noapte sa fuga langa tatal lui. Se cuibareste langa el. Saracul Radu, se culca cu mine langa el si se trezeste cu unul dintre copii dimineata.

E ora 5 dimineata. Raducu se trezeste iar, cauta cu gura „tete”. Il las, insa dupa cateva minute ii spun incet, soptit, o mica minciuna, iar el, cuminte se conformeaza si revine la pozitia incolacito-cuibarita langa mine. Minciuna nu e mare, insa dupa ce am incercat multe alte variante, se pare ca e singura pe care o intelege. Ii spun „gata, mami, cu tete, ca tete doare”. Si realizez ca nici macar nu e minciuna, ca tete intr-adevar doare, mai ales cand adormit fiind isi inclesteaza uneori dintii pana imi dau lacrimile.

E 7 dimineata, si casa noastra prinde viata. In continuare bajbaim cu totii, brownian, prin casa, unul face cafelele si trei cani mari de lapte, unul pregateste ghiozdanul, imbraca copilul si incearca din rasputeri sa se trezeasca, caci altfel va da piept cu aerul rece de afara si nici nu va sti ce l-a lovit.

E casa noastra, o particica minuscula din ceea ce se intampla zilnic, e locul unde oferim dragoste neconditionata, suport, sustinere, empatie, locul unde ne jucam dar mai facem si lectii, unde ii invatam pe copii despre viata, despre ce e bine si ce e rau, locul unde isi gasesc protectie atunci cand au nevoie si locul de unde pleaca increzatori sa exploreze lumea. Locul unde punem bazele a ceea ce vor fi copiii nostri mai tarziu. Oameni frumosi, integri, cu valori puternice, prietenosi, afectuosi, deschisi si intelegatori.

La fel ca in alte enorm de multe case, dupa cum vad din quiz-ul facut de cei de la Pampers.

Din
punct de vedere educațional, mămicile intervievate în cadrul studiului au
susținut că prin educația oferită celor mici, sunt vizate transmiterea unor
valori precum voință și corectitudine, onestitate deplină, integritate și
altruism. 

84 % dintre mămicile intervievate au inclus în topul lucrurilor care îl fac
fericit pe copilașul lor îngrijirea, protecția și dragostea permanentă,
necondiționată pe care acesta o primește din partea părinților. Pentru 89 % dintre acestea, dezvoltarea sănătoasă și
armonioasă a bebelușului se bazează pe o relație strânsă cu părinții, pentru ca
cel mic să se simtă întru totul protejat și să poată explora lumea cu încredere.

99 % dintre respondente au adus de asemenea în prim-plan părinții și
familia, ca având cea mai mare influență în formarea personalității copilului în
primii ani de viață. 

Pentru restul, la fel ca in reclama, exista specialistii. Pentru momentele in care copiii sunt bolnavi exista doctorul nostru, la care apelam cu incredere, o incredere construita in timp si pe fapte concrete. Pentru fundurile baietilor, inca dependente de scutece, exista Pampers Premium Care. Iar, datorita increderii capatate in timp. Pentru o paine facuta ca la carte exista cuptorul nostru cel vechi dar perfect functional. Si asa mai departe. Asfel incat noua sa ne ramana sa ne concentram pe lucrurile cu adevarat importante.

O gandire similara o au si mamicile care au completat quiz-ul de care vorbeam mai sus.

76 % dintre mămici apelează la experții în îngrijirea copiilor, fiind
conștiente de importanța sfaturilor primite din partea persoanelor avizate. Mai
mult decât atât, copilașii sunt duși la medic ori de câte ori este nevoie.
Astfel, aproximativ jumătate dintre respondente optează pentru controalele
periodice lunare, în timp ce cealaltă jumătate apelează la medic de fiecare
dată când copilul dă semne de îmbolnăvire.
Scutecul utilizat a reprezentat o altă temă abordată în cadrul studiului,
știind cu toții că mămicile au opinii diferite în ceea ce privește protecția împotriva
umezelii atunci când vine vorba de pielea sensibilă a bebelușului lor. Totuși,
aproape 96 % dintre ele au fost însă de acord asupra importanței utilizării
unor produse care să îi ofere celui mic protecție maximă, dar și  libertate deplină de mișcare, pentru a se
putea mișca în voie și descoperi lumea cu bucurie. 

Studiul a fost realizat online, pe pagina de Facebook a Pampers – “ Lumea Mămicilor”,
la acesta luând parte în perioada 11.12.2012 – 06.01.2013 un număr de aproximativ
1000 de mămici. 

M-am bucurat cand am vazut aceste rezultate. E frumos sa vezi ca se vorbeste de dragoste neconditionata, de directa proportionalitate dintre protectia oferita copiilor si gradul de independenta al acestora. Un asemenea material, cu asa rezultate ma fac sa sper ca lucrurile se schimba, ca acel switch intre parintii autoritari si parintii atasati chiar are loc, mult mai repede decat ma asteptam.

Felicitari Pampers pentru initiativa dar mai ales mesajul transmis.

Aceasta postare este ocazionata de campania de lansare a celui mai nou tip de scutec, Pampers Premium Care cu indicator de umezeala (atentie, acest mic „gadget” este disponibil pentru marimile 1, 2 si 3). 


P.S. De incercat sunt si servetelele umede din aceeasi gama. Nu stiu daca au schimbat ceva la ele de curand, insa eu am primit doua pachete si definitely par diferite.