Ne-am mutat cartierul general la Sinaia. Am fugit de caldurile bucurestene, insa mai mult am fugit de zgomotul bormasinelor si de norii de praf care ne inconjurasera in ultimele doua luni. La Sinaia insa, ca la nimeni. In plin sezon estival (daaaa, este varf de sezon si la munte!) se reabiliteaza tot centrul orasului. Cu mult spor, as putea spune, vazand ca azi lucrau vreo doi oameni la unul din punctele „fierbinti”. Accesul dinspre Busteni spre Bucuresti nu mai e permis prin oras, Varianta fiind singura … varianta. Ca sa ajungi in anumite puncte din oras trebuie sa ocolesti pana ti se apleaca. Drumul de langa parc spre Cota, nici el nu mai este practicabil. Ajungeti la Cota pe unde aveti noroc. Nu exista semnalizare, nu exista panouri informative, nu exista harti, nu exista practic nimic, pana si sinaienii sunt descumpaniti de ceea ce li se intampla. Ah sunt niste panouri care spun ceva de genul „pentru un oras mai bun” „lucram pentru dumneavoastra”, ceva pe acolo, stiti refrenul.
Netul nici ala nu merge spectaculos. Stickul de la Vodafone cauta cu disperare semnal, are o viteza ce se masoara in bps nu in kbps, Iphonurile care au Orange, sunt si ele insetate de ceva semnal 3G de bun simt, atat de insetate ca se ofilesc intr-o viteza de trei ori mai mare decat la Bucuresti.
In rest, toate bune si frumoase. Drumul din Cumpatu e la fel de mirific ca intotdeauna, after all, primarul in functiune, asta care a intors orasul pe dos in plin sezon, e acelasi cu ala care a spus, citez: In Cumpatu nu stau decat bucuresteni. Cumpatu nu mai tine de Sinaia, sa reabiliteze deci, bucurestenii care au case de vacanta acolo”. Amin.
Maine, revin in orasul prafuit, ma voi vedea cu niste doamne, una si una, la cel mai frumos eveniment al AVON, si abia astept. Sa colorez si de ce nu, sa ma colorez si eu :)
Deocamdata, azi a colorat doar Chiti :)
Azi am pus „in place” si piscina care nu a mai fost folosita de peste doi ani, am curatat la ea de mi-a venit rau, bineinteles ca am descoperit ca filtru nu mai avem, noroc ca ajung eu la Bucuresti maine sa iau unul, va mai dura inca jumatate de zi pana o umplem, copiii se invart pe langa ea nerabdatori, intreaba din cinci in cinci minute cand se vor bucura si ei de ea. Adevarul este ca asa le-am cultivat pasiunea asta pentru apa, ceva de speriat. O poveste aveti aici. La ea se adauga statul timp de doua saptamani, zi lumina, in apa si pe langa apa in Thassos, asa ca va puteti imagina cata pasiune exista in sufletele lor pentru apa, apa, si iar apa.
