Pe Monica am cunoscut-o acum vreo trei ani, cand in burta mea crestea de zor cel care avea sa devina Raducu. Eram la Sinaia si cum stateam de ceva vreme aici, la un moment dat mi-am dat seama ca trebuie totusi sa ma mai si epilez. La Bucuresti nici gand sa ajung, asa ca mi-am zis ca trebuie sa incerc si serviciile oferite de saloanele din Sinaia.

Nu am mers la nimereala, ci pe baza de recomandare, ca asa m-am gandit eu ca ar fi mai bine. Ajung la ora programata, la locul stabilit, si soc, odata intrata acolo simt ca m-am intors brusc in timp cu vreo douazeci de ani.

O incapere mai mica o sufragerie, un pat cu musama, pe care trona o veche placa de marmura, si de jur imprejur zeci de cratiti, craticioare, oale si olite pline cu ceara.

Curaj gaina, ca te tai, imi zic. After all, la varsta mea sunt trecuta prin „n” experiente, si nu m-am nascut in era cerii de unica folosinta, ci apartin preistoriei ca sa zic asa :)

Ceea ce a urmat nu pot decat sa cataloghez ca fiind cel mai bun epilat din viata mea. In afara de faptul ca a durat incredibil de putin, o jumatate de ora fata de o ora sau o ora si la orice salon din capitala, a durut infinit mai putin. De atunci ma tot intreb de ce naibii suntem chinuite luna de luna cu ceara aia de unica folosinta, care este atat de lipicioasa, atat de greu de folosit, atat de iritanta si atat de dureroasa, cand varianta „old fashioned” este de zeci de ori mai buna.

Socul cel mare avea sa vina la final, cand mi-a zis cat am de plata. Eu, pregatita corespunzator cu tarifele bucurestene, am fost la un pas sa pic din picioare cand mi-a zis senin „23 de lei”. M-am uitat la Monica, am mai intrebat-o odata, crezand ca poate a gresit, ca poate imi face o favoare, ca vin din partea lui „X” cunostinta. Nope. Asta era pretul standard pentru un epilat total.

De atunci am mai fost si acum doi ani la ea, am fost si acum doua zile, nimic nu s-a schimbat, nici in configuratia incaperii si nici in experienta epilatului. Iar Monica e genul de om care tine minte orice figura care ii trece prin salon, chiar daca figura cu pricina vine o data pe an ca mine. Si este genul de om cu care iti face o reala placere sa porti o conversatie, atat de multa incat efectiv uiti de ceara, de smuls fire de par, de durere de tot. Si da, tot 23 de lei costa.

Nu mai zic ca nu am putut da atat, am dat mult mai mult, si comparand Sinaia cu Bucurestiul, ca nah, nu te poti abtine, realizezi ca si daca dai dublu decat iti cere, tot nu ajungi nici macar la jumatate din tariful de Bucuresti. Si nici nu pot sa uit, cum m-am dus la pomul laudat, un salon anume din Bucuresti, salon frecventat de vedete autohtone si tot felul de socialite-uri si am plecat de acolo cu jumatate de ceara ramasa pe mine, toate firele rupte, nu smulse, de mi-am zis ca nu mai calc pe acolo in veci.

Deci, Monica din Sinaia e the best.