Duminica trecuta o cunostinta de-a mea a nascut la Giulesti. Sarcina gemelara obtinuta dupa ani intregi de incercari si esecuri, dupa multe proceduri FIV chinuitoare. Sarcina dusa extrem de greu, cu probleme, cu stat la pat, cu risc ridicat. A nascut la 32 de saptamani, fetele sunt bine, insa au trecut prin ceva emotii. Una din fete s-a nascut cu o greutate de 1,4 kg, insa cealalta s-a nascut cu numai 900 de grame. In mod paradoxal, cea mica a dovedit inca de la venirea pe lume ca este mai bataioasa, si chiar daca a fost si ea intubata initial, a fost prima care a scapat de intubare, la trei zile dupa nastere.
Povestea lor nu e singulara. In Romania unul din zece copii se naste prematur. Asta vine la pachet cu dificultatea de adaptare la noua viata, vine la pachet cu probleme neuromotorii in unele cazuri, cu riscuri majore de sanatate in alte cazuri si cu sechele pe termen lung. De la deficiente ale functiei respiratorii (detresa respiratorie, hipoxie, etc) pana la retinopatia de prematuritate, riscurile asociate cu nasterea prematura sunt in numar mare, si de cele mai multe ori sunt strans legate intre ele.
M-am intersectat de mai multe ori decat mi-as fi dorit cu nou-nascuti prematur, uneori la TI ai senzatia ca e o loterie a vietii si a mortii, iti lasa adanc intiparite in constiinta niste amintiri pe care ai vrea sa le faci uitate.
Saptamana aceasta se serbeaza Ziua Internationala a Prematuritatii. Se doreste a fi un semnal, un moment de constientizare, ca acesti copii exista si ca se pot face multe, enorm de multe lucruri pentru a le usura primii pasi in viata, atat lor cat si parintilor lor, care nu numai ca se lupta cu o puternica trauma psihica, dar se lupta cu enorm de multe provocari si dificultati materiale, ce decurg din problemele cu care se confrunta un copil nascut prematur.
Pe Corina o stiu din parc, de vreo sapte ani, daca nu si mai bine, caci fiica ei cea mare este de o varsta cu Rebecca mea. Gemenele ei sunt de o varsta cu David si recunosc ca nu a fost data sa ma intalnesc cu ea si sa nu simt o admiratie infinita pentru puterea de care a dat dovada in toti acesti ani. Este o luptatoare in adevaratul sens al cuvantului, si din toata lupta ei a rezultat o initiativa frumoasa, Unu si unu, prin care isi propune sa sustina financiar si moral acele familii cu copii din sarcini multiple care au fost afectate intr-o masura sau alta in urma nasterii premature. Povestea Corinei o aveti mai jos:
Povestea mea a inceput in anul 2009 cand alaturi de fetita si sotul meu, la prima ecografie, am aflat ca inca doua inimioare urmau sa vina pe lume. A fost o surpriza totala, nu aveam in familie nici unul dintre noi gemeni. Dupa o sarcina grea au venit pe lume Sofia si Teodora, in saptamana 30, cu 2 luni si jumatate mai devreme fata de termenul dat de doctori.Gemenele nostre au fost foarte mici (Sofia 1450kg si Teodora 1200kg) si nepregatite pentru viata (nu am apucat sa facem injectiile pentru maturarea plamanilor bebelusilor), dar au luptat impreuna tinandu-se de mana in incubator. Desi au facut hemoragie intracraniana de gradul 3 Sofia si respetiv 2 Teodora, desi Sofia a avut pneumonie din cauza microbilor din spital si hidrocefalie, am reusit sa ajungem acasa dupa 9 saptamani de la nastere.Cu multa munca fetele au crescut, Teodora a fost norocoasa ca a scapat fara nici o sechela de pe urma prematuritatii, iar Sofia a fost si ea norocoasa ca va putea fi recuperata in proportie de 100%
Va puteti alatura saptamana aceasta, si pe mai departe initiativei ei, sustinand-o in orice forma doriti voi. Puteti incepe arborand in mod simbolic la fereastra voastra zece sosetute, din care una foarte mica. Eu o voi face, atat pentru prietena mea care are in spital doua mici luptatoare, pentru Corina, cat si pentru toti parintii care trec sau au trecut printr-o experienta similara.
Voi reveni cu mai multe detalii dupa ziua de joi, cand voi participa la conferinta de presa dedicata Zilei Internationale a Prematuritatii.
Pana atunci, uitati-va la copiii vostri si lasati-va cuprinse se sentimentul acela de recunostinta pentru minunile ce au intrat in viata voastra si trimiteti un gand bun pentru toti acei parinti care nu au fost la fel de norocosi si pentru care fiecare zi este o lupta.
off topic, imi place noul look al blogului :)
parca mult mai potrivit pt un blog de parenting :)
:) ma bucur! a fost un chin ziua de azi, dar overall sunt multumita de ce am reusit sa fac cu manutele mele :))
La o luna dupa ce s-a nascut Robbie (4.350Kg) s-a nascut prematur fetita prietenei mele (1.200Kg). Cand am vazut-o, lunga cat palma lui taica-sau, imbracata intr-o salopeta de papusi (hainele de prematuri erau imense pe ea), am plans zile in sir. Mai ales pentru ca am vazut-o langa Robbie, eu alt standard de nou-nascut nu prea aveam atunci. A fost un contrast cutremurator. Fetita e acum mai inalta decat Robbie si a scapat 100% fara sechele, dar cand imi aduc aminte cum a pornit in viata ma trec fiorii… Ma bucur ca ai scris postul asta, ar trebui sa stie toti prin ce trec unii parinti si copii.
La fel imi amintesc si eu de zilele in care Rebecca a stat la prematuri, ea avand 2700 la nastere si 2450 la iesirea din maternitate, si cum mi se parea ca e gigantica pe langa ceilalti nou nascuti din incubatoare, una din fetitele care era in incubatorul vecin avand 900 de grame….
Sunt internată de 3 săptămâni la Polizu, ca să reușim să amânăm venirea pe lume a fetiței mele, de la 26 de săptămâni (atunci când au fost primele contracții), până când o vrea Dumnezeu. Suntem în 29 și sper la un frumos 35. E o doua sarcină, prima terminându-se la 33 de săptămâni, cu cel mai minunat băiat din lume. Care a stat la terapie intensivă o săptămână, timp în care eu nu-mi amintesc să fi fost om. E încă cea mai dureroasă săptămână din viața mea. Mă rog la Dumnezeu, ca să nu mai am încă una în următoarea perioadă. Dar Rareș mi-a arătat că-ți trebuiesc doar 1750 grame ca să ai cea mai mare putere de luptă, sau să ai cei mai frumoși ochi din lume, și cum să faci ca peste cinci ani să ajungi să-ți atragă atenția educatoarea că ai atins toate exponatele de la MȚR.
Azi, la Polizu, secția de prematuri de la neonatologie e plină. Stau și doi copii într-un incubator.
Iar eu îmi doresc să învăț să număr până la 35…
Sa-ti ajute Dumnezeu Crina, sa vina fetita ta pe lume exact cand e pregatita!!! Tinem pumnii, sa ai grija! Si ai scris tare frumos despre Rares! :-)
Simona, va veni atunci când va vrea ea. Eu doar îi spun dimineața că nu e cine știe ce zi, ca să merite să iasă afară. Plus că fratele mai mare zice că o aduce Moș Crăciun. Si lecția cu controlul copiilor mi-am învățat-o acum mult timp.
Crina, vom numara impreuna cu tine pana la 35. Nu stiu ce pot sa iti spun mai mult. Suntem langa tine, si te voi avea in gandurile mele zi de zi! Off topic, poti sa imi dai pe mail, la mydanii arond gmail punct com mai multe detalii? Joi la conferinta de presa ma voi intalni cu Dr. Silvia Stoicescu- Sef Sectie Neonatologie la Polizu si Dr. Dana Oprescu – Medic Ginecolog la spitalul Polizu.
Acum mă apuc de scris mail. M-ar ajuta să știu dacă te interesează anumite subiecte în mod special. crina punct ivan pe gmail.
primit?
primit! iti raspund acum, ca am o coada uriasa de mailuri de raspuns, si un baietel care nu a vrut sa se desprinda in dimineata asta de mine :)