Nu mai pot de nervi cand dau peste articole cum este acesta. Este mai vechi, insa este actual, tocmai pentru ca se mai gaseste cate unul care sa il „impartaseasca” pentru invataturile sale „valoroase”. Eu una nu vad altceva decat caracterul distructiv al acestuia si simt cum mi se ridica tot sangele la creier si ma apuca o furie devastatoare. Literalmente, scot ce este mai rau din mine, latura aia violenta si colerica pe care, altfel, o am de mult sub control.
Sa „spicuim”:
In multe biserici ortodoxe, atat din America, cat si din strainatate, Liturghia si-a pierdut semnificatia. Liturghia a devenit o piesa de teatru jucata de actori clerici, imbracati in haine minunate si interpretata in atmosfera teatrala a bisericii iluminate de candelabre uriase si impodobite cu strane pentru privitorii care vor sa stea cat mai comod. Opera inlocuieste psalmodierea. Iar natura dumnezeiasca a cultului este respinsa ca fiind un nonsens, astfel ca prezenta ingerilor si a sfintilor si a Bisericii triumfatoare in mijlocul nostru pare un exercitiu straniu de retorica liturgica.Mai este atunci de mirare ca, in aceste biserici, copiilor li se permite sa tipe, sa strige, sa alerge de colo-colo si sa intrerupa slujba? Nici ei nu realizeaza caracterul sublim al Liturghiei, dar nici parintilor lor nu li s-a spus ca experienta mistica se poate trai doar in contemplare profunda, in liniste deplina? Atunci, de ce i-ar invata pe copii sa participe in liniste la slujba si sa o urmareasca cu atentie? Rezultatul este ca aceasta- piesa de teatru care pierde din vedere rolul sau se transforma intr-un circ. Copiii devin centrul atentiei, si nu Hristos. Ei devin astfel un fel de monstri, distrugand singurul lucrul care le poate forma sufletul si modela caracterul.
Ati inteles, da? Copiii devin niste monstri, din simplul motiv ca se comporta ca niste copii normali care nu pot sta locului, nemiscati, inghetati si necuvantatori, doua trei ore cat dureaza Liturghia. Nu ma pot opri din a semnala inclusiv ipocrizia cu care anatemizeaza autorul hainele si atmosfera teatrala din alte culte, in conditiile in care la noi majoritatea bisericilor si a preotilor debordeaza de ostentatie.
Sa continuam:
Prin aplicarea unor masuri de disciplina, incluzand cateva palme, copiii pot deprinde inca de la 3 ani sa stea linistiti doua-trei ore, cat tine slujba.
in bisericile in care copiii intrerup slujba, responsabilitatea apartine atat parintilor, cat si credinciosilor, care au datoria sa le faca observatie, sa aiba grija de ei. Si, daca este cazul, parintii sa ii mustre cu bataia, pentru a forma copii ortodocsi, si nu mici monstri.
Dupa care, vezi Doamne, nu am inteles noi semnificatia adevarata a sintagmei: „Bataia e rupta din rai” si ni se aduc niste lamuriri suplimentare:
Putini sunt crestinii care nu cunosc renumitul proverb: „Bataia este rupta din rai”, care isi are originea in Vechiul Testament: „Cine cruta nuiaua isi uraste copilul, dar cine-1 iubeste il cearta la vreme” (Pilde 13, 24). Textul in limba greaca al acestui pasaj biblic din Septuaginta (text utilizat in Biserica Ortodoxa) ne ofera o imagine mai clara a aplicarii acestui sfat. In primul rand, in ceea ce priveste „nuiaua” cu care un copil este „pedepsit”, cuvantul grec nu se refera numai la o nuia sau la vergea, ci si la un simplu bat („betisor”). in al doilea rand, cuvantul folosit pentru pedeapsa, care are si un inteles peiorativ in limba greaca moderna (a disciplina sau a imblanzi), mai inseamna si „a instrui”, „a educa” . In sfarsit, cuvantul „la vreme” din editia King James, daca in greaca moderna se poate traduce prin „cu staruinta” sau „cu atentie”, se poate traduce si mai bine prin „cu prudenta”, fiind un derivat al radacinii grecesti pentru „grija”.Suportul biblic al palmuirii, asa cum textul grecesc al pasajului in discutie o demonstreaza clar, trateaza problema pedepsei fizice in contextul invatarii si, asa cum se arata foarte clar in a doua propozitie a proverbului („dar cine-l iubeste”), al afectiunii. Avem aici, ca sa folosim un limbaj modern, indemnul adresat parintilor de a folosi ajutorul negativ – constrangerea fizica – in scopul modelarii comportamentului cu dragoste si atentie. Nu este vorba despre „pedeapsa” sau despre batai abuzive, ci de un simplu suport fizic negativ, adica un bat sau un betisor. Orice psiholog bine instruit, cu o pregatire solida in teoria invatarii, va intelege imediat intelepciunea unui astfel de sfat si eficacitatea acestuia. in plus, el va mai intelege ca un astfel de suport negativ trebuie sa implice doar formele blande ale fortei fizice (durerea puternica, de fapt, impiedica invatarea) si ca, odata ce un tipar comportamental a fost modificat prin aceasta metoda, o astfel de forta nu mai este necesara. in esenta, atunci cand este corect aplicata, povata din Vechiul Testament referitoare la bataie nu este abuziva, ea nereprezentand altceva decat o afirmatie despre formarea unui comportament corespunzator la copii, inca de la o varsta frageda, prin forme de invatare recunoscute – suportul negativ – intr-un context in care dragostea si atentia reprezinta suportul pozitiv care vor face din bataie ceva uman si incarcat de dragoste si, intr-adevar, crestin.
Numai mie mi se ridica parul pe ceafa citind toate acestea? Numai eu vad oare fractura de logica ce vine odata cu aceste povete? Presupunerea bolnava ca prin natura lor, copiii se nasc cu raul deja insamantat in ei, nu ca se nasc puri? Sau presupunerea ca niste comportamente pe care autorii le considera a fi negative (imposibilitatea de a sta locului, tipetele, urletele, nuu-urile etc) de fapt sunt perfect normale pentru un copil de trei ani? Sau presupunerea ca lipsa bataii inseamna de fapt rasfat si egocentrism, si lasitate din partea noastra ca si parinti. Cu aceasta ultima fractura de logica m-am intalnit adeseori, nu este neaparat apanajul unui parinte crestin…
Ma consider ca fiind o buna crestina. Sunt de fapt crestina, ortodoxa, copiii mei sunt botezati in ritul ortodox, insa eu nu ma mai regasesc deloc in aceasta religie daca la asta se reduce.
Pentru mine crestinismul este despre iertare, despre a fi mai bun, despre a avea niste valori, a-l respecta, a-l ajuta si a-l iubi pe aproapele tau, este despre buna cuviinta, moralitate, ingaduinta si asta incerc sa le transmit si copiilor mei.
Pe Dumnezeu, asa cum il vad si il simt eu, il am in suflet si in felul in care traiesc zi de zi, nu in cat de nemiscata as sta la o Liturghie. Nu asa imi arat dragostea fata de El.
Atfel, daca e sa ma iau dupa lista asta, am adunat deja atatea pacate incat cu siguranta nu voi ajunge unde trebuie cand o fi cazul…..
Si, in caz ca nu ati citit inca un articol mai vechi de-al meu, iata niste bune crestine, de alt rit.
Morala: asa se creeaza monstrii adevarati.
Buna. Imi aduc si acum aminte cum o maicuta mi-a facut observatie pentru ca vorbea in dreptul usii bisericii (deci nici macar in biserica nu ma aflam) si pe un ton foarte autoritar mi-a zis ca imi taie limba daca mai scot o vorba. Aveam 5-6 ani si eram la Manastirea Zamfira si parca o vad si acum in fata ochilor, destul de in varsta si cu o mustata stufoasa si carunta. M-a marcat momentul acela. Iar de un alt caz am aflat de curand: fata de 13 ani a unui coleg de la servicul sotului are niste crize foarte urate asemanatoare cu epilepia, dar doar in somn. Au fost cu ea pe la doctori, investigatii, nimic descoperit. S-au dus cu ea la Manasirea Ghighiu si acolo preotul le-a facut capul mare ca totul se intampla din cauza ca s-au indepartat de biserica si ca exista termeni bisericesti pentru ceea ce i se intampla fetei acestuia, iar el om mai simplu a crezut tot si acum a inceput sa care plocoane la biserica ca sa-i „salveze” fata. Dupa parerea mea ceea ce se intampla acum cu biserica in tara asta e doar o bataie de joc. Ca sa nu generalizez, poate mai exista cativa preoti care isi fac meseria cu daruire si credinta dar sunt prea putini.
Groaznic :( nici eu nu vreau sa generalizez, cunosc cel putin un preot care este fantastic si daruit cu har, la propriu, insa stiu enorm de multe cazuri, unele direct, in care ei au dat dovada ca sunt orice, numai trimisii lui Hristos pe pamant, nu…
Sabina, nu de plocoane e nevoie ca sa salveze fata.
Parintii ar trebui sa-si verifice modul de viata, daca este dupa valorile crestine.
Concret : au avorturi? sunt cununati? au vicii, fumeaza, beau, sunt fideli unul altuia? Incearca sa tina posturile? si asa mai departe. Bolile sunt de obicei urmarile pacatelor.
se pot repara lucrurile prin pocainta parintilor, spovedanie, impartasanie.
exista maslu (slujba pentru sanatate) exista moliftele Sf. Vasile (pentru alungarea relelor).
pot citi parintii o gramada de carti care explica aceste lucruri.
si nu cred ca e nevoie nici de bani, nici de mers afara din Buc, sunt aici 3 manastiri (Antim, Radu voda, Darvari) unde pot primi sfat bun si cauta carti potrivite.
Putere, rabdare si nadejde parintilor fetei!
Mihaela, daca mai aud asta cu bolile care sunt urmarile pacatelor iau foc la propriu. Spune-le parintilor fetitei respective in fata chestia asta. sau spune-i asta, fata in fata, unei mame care si-a inmormantat copilul care s-a nascut cu o boala ereditara. Afirmatia asta mi se pare de o cruzime inimaginabila si de o ingustime crunta in gandire. Atat am de spus, oricum mi-am stricat complet ziua citind ce tocmai am citit.
Te inseli, este o afirmatie datatoare de speranta.
adica depinde si de noi sa avem copii sanatosi.
Pe mine aceasta afirmatie m-a ajutat dupa ce mi-a murit un copil, mi-a dat incredere ca data viitoare va fi mai bine daca fac tot ce e in puterea mea, atunci eu fiind departe de biserica. Si m-am straduit din rasputeri sa ma apropii de Dumnezeu, ca sa ma ajute. Si data viitoare a fost bine, copilul a fost sanatos.
Nu inseamna ca sunt acum aproape de Dumnezeu, ci doar ca ma stradui cat pot sa nu fiu foarte departe. Greseli facem toti.
Nu as putea sa ii spun in fata mamei , ci doar sa sugerez, depinde de persoana.
Tot ce pot sa spun e ca pe mine m-a ajutat, in ciuda oricaror aparente.
trec peste „cruzime inimaginabila si ingustime crunta in gandire” ca nu stii ce spui.
Sper ca nu am stricat mai mult decat se stricase deja din zi, chiar nu asta am vrut.
Ai intrat pe teren minat cu articolul asta.
mihaela
Orice fel de corectie fizica e interzisa prin lege in Romania, cel putin teoretic, din 2007 daca nu ma insel. Deci, cel putin teoretic, o instigare la asa ceva ar trebui sa fie ilegala si ea.
Cuvantul cheie e „teoretic”. Realitatea iti spune ca in Romania, inclusiv un bebelus de doua luni poate sa ajunga la spital cu traumatisme fiindca a fost batut de parinti… :(
e doar teoretic. am vazut o groaza de parintii lovind-si copiii pe strada, iar pt ca mi-am permis sa zic ceva era sa iau si eu bataie. E ceva normal. Si mie mi s-a reprosat ca nu mi-am batut copiii la timp :)) (nu vreti sa stiti cine mi-a zis) Si, nebuna de mine nu i-a batut niciodata. Ce ne faceem?
Dupa cum bine spui tu (…” daca la asta se reduce”), eu as zice ca nu se reduce la asta nicidecum. Ar fi mare pacat sa nu te regasesti in aceasta „religie” – pun ghilimele pentru ca nu-mi vine deloc sa numesc ortodoxia asa, nu e religie, e credinta si mod de viata .
ca sa fii bine lamurita despre ortodoxie e nevoie de cautare : cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide (din memorie), in nici un caz crede si nu cerceta.
La obiect, noi suntem practicanti. Adica mergem duminica, stam cat rabda copiii fara sa-i batem deloc, daca zic ceva ii rog sa taca, daca e ceva mai mult, iesim putin. Nu stam mult, pana la Tatal nostru si apoi ii impartasim, sau poate stam si la predica, depinde de ei, ca sa nu simta lucrarea asta ca o povara, ca atunci totul e degeaba. Iar ca noi sunt multe familii in biserica. parintele incurajeaza copiii sa stea in fata, sa fie atenti, pot avea si o jucarie cu ei. Un copil care merge regulat la Liturghie in general are rabdare si urmareste rugaciunile.
Asa ca vezi , nu e numai asa cum vede lucrurile autorul textului tau.
Gasesti pe net articole mult mai nuantate, mai aproape de duhul ortodoxiei decat cel in discutie. Eu zic sa treci peste si sa nu arunci cu piatra, ca iti faci un pacat cu asta. Pacat, adica : citeste un neconvins si trage concluzia „ia uite, ce ti-e si cu ortodoxia asta, are dreptate Bogdana!” . II produci o sminteala.
Asa, si crestinismul , nu doar ortodoxia, are doua mare porunci : sa iubesti aproapele ca pe tine insuti, si sa iubesti pe Dumnezeu din tot sufletul tau. Cu aproapele imi dau seama ca ar merge treaba, dar cu Dumnezeu? Nu trebuie sa mergem la biserica? Cum altfel ? Tu cum faci?
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/11/26/duhovnicul-si-ucenicul-pastoratie-copiii-biserica-spovedanie-impartasanie-rugaciune/
vezi articolul de mai sus , cum ti se pare?
Cum fac? Repet, il am in suflet. Nu (mai) simt nevoia sa ma duc intr-un loc special pentru a-L gasi. Nu ma simt confortabil in biserica, simt ca are legatura cu o imaginea realizata de oameni, artificiala.
Chiar asa, Bogdana, cum sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te duci la biserica? :D
Nimic nu e mai trist decat un om bun manipulat..
Lista aia e totală, m-am rostogolit de râs.
Eu zic să nu te enervezi, retrage copilul de la orele de religie și f.c.u.k. BOR pe toate orificiile, la fel cum și dânsul pe noi. Double D te va iubi și mai mult pentru că crezi curat, cu sufletul. Face ceva pe biserici și religii, din câte mi-amintesc el își ținea singur teoriile, în câmp, n-avea nevoie de reprezentanți și așezăminte, ba parcă a făcut unul țăndări când s-a înfuriat. ;)
Si uite asa se înmulțesc ateii. :))
Si uite asa se înmulțesc ateii. :))