Ma intorceam spre casa, de la Portret de femeie, unde ma rasfatasem cu un strat nou nout de oja rosie ca sangele, cand m-a sunat Radu sa ma opresc la farmacie sa cumpar niste pansamente, ca David facuse o „bubita” si voia musai pansament cu ceva desen pe el. M-am oprit la Help Net-ul de cartier, am cerut pansamentele cu pricina, si cat am asteptat ca doamna sa gaseasca ceva cu desene, mi-a sarit in ochi o oja ce zacea parasita langa casa de marcat.
O culoare ce pe mine nu ma caracterizeaza, un brand de la care nu imi amintesc sa fi cumparat vreodata, Rimmel, dar care m-a tentat. M-am uitat la unghiile mele, rosii, lucioase, impecabile, m-am intrebat ce fac eu cu ea daca o cumpar, dupa care am realizat ca nu mai imi cumparasem nimic pentru mine si numai pentru mine de prin iulie anul trecut, de la ziua mea, din motive de austeritate extrema. Cand i-am vazut si pretul, 8,9 lei, nu am mai ezitat. Iar duminica trecuta dupa ce unghiile mele rosii s-au dus cu totul, m-am facut cu ea, intrebandu-ma cate ore ma va tine pana va sari. Eh, de atunci a trecut fix o saptamana, saptamana in care am spalat copiii, m-am spalat si pe mine, basca vase si alte cele, iar unghiile mele arata ca in pozele de mai jos. Oja este o idee sarita, pe ici pe colo, insa indeajuns de putin incat sa o mai las un strop pe unghii.
La fel mi s-a intamplat si mie, cu maybelinne ( oare asa se scrie?) colorama, un roz intens perfect pentru vara, a rezistat o saptamana, a costat tot vreo 8-9 lei, asta dupa ce dadusem o caruta de bani pe un estee lauder, care a sarit in 2 zile de pe unghiile mele. Deci merita incercat!
De unde concluzia ca uneori pretul piperat nu are nimic a face cu calitatea produsului. La fel am patit si eu cu doua oje Chanel pe care am dat acum cativa ani o suma de-a dreptul indecenta de bani….