Se stie deja ca am o varsta destul de venerabila (sic!), si ca inceputul anilor ’90 a insemnat pentru mine descoperirea unui univers muzical de care nu prea aveam habar inainte de ’89 :)
Unul dintre primii de care m-am „indragostit” iremediabil la vremea respectiva cu tot patosul pe care varsta mi-l putea oferi a fost Billy Idol. Cireasa de pe tort a fost filmul Speed, care pentru mine a insemnat un milestone de neuitat prin prisma mixului din el: muzica, actiunea si last but not least, Keanuuuuuu!
Imi amintesc cum urmaream cu nesat videoclipul de la Cradle of love, si eram hipnotizata de cat de bine putea sa arate tipa din clip.
Si daca prima data cand a venit in Romania, multi ani mai tarziu, l-am ratat, de aceasta data nu am de gand sa mai pierd ocazia de a fi in fata scenei!
Billy Idol va concerta pe 29 iunie la Arenele Romane, iar eu va ofer sansa de a merge impreuna cu mine la concert. Am pentru voi o invitatie de doua persoane si promisiunea unei seri dementiale pe ritmurile nebune ale punkerului blond :)
Aveti la dispozitie trei zile (incepand de azi si pana joi, 20 martie ora 15:00) in care sa va inscrieti printr-un comentariu, in care sa imi povestiti o intamplare, o amintire din vremurile de glorie ale adolescentei voastre. Daca e legata si de Billy Idol cu atat mai bine. De aceasta data nu va fi cu tragere la sorti, ci ma voi erija eu in juriul absolut, deci, aveti grija ce scrieti si cat de bine va motivati cauza :)
Important de mentionat: pana pe 25 martie, inclusiv puteti beneficia de niste preturi reduse la biletele din Ring!
Pre-sale: biletele Regular pentru concertul Billy Idol la București sunt disponibile la preţul promoțional de 128,4 lei până pe data 25 martie inclusiv. Începând cu data de 26 martie, până în preziua concertului, bilete costă 160,5 lei. Pe 29 iunie, la intrare, biletele vor fi disponibile la prețul de 181,9 lei. Biletele Golden Ring nu fac obiectul presale-ului și sunt disponibile la prețul de 214 lei până în ziua showului, când vor costa 235,4 lei. Biletele se pot cumpăra online pe www.eventim.ro, sau prin rețeaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librariile Humanitas, librariile Cărturești).
Deci, cum aveti de gand sa ma convingeti? :)
In adolescenta mea, care a coincis cu a ta, vecinii din perete aveau antena parabolica si fete de-o virsta cu mine, motiv pentru care se uitau mereu la mtv. Asa ca eu cu frate-miu ne inregistram cu un casetofon muzica de la mtv ca sa putem s-o ascultam apoi in voie. Vorbim de anii 90-92.
Si-o intimplare cu Billy. Acum doi trei ani, impreuna cu o colega, femei serioase, 30+ amindoua, ne-am inchis in birou, am pus Billy Idol pe youtube si-am inceput sa dansam de capul nostru :).
Nu particip la concurs pe motiv ca nu-s in tara, dar mi-a fost tare drag sa-mi amintesc de lucrurile astea. Enjoy the concert cind o fi sa fie!
pai, doamna, nu esti pe 29 iunie in bucuresti? ca daca esti, apai esti binevenita sa te inscrii :)
Bogdana, sa mergi sa-l vezi! Eu l-am vazut anul trecut, si al’ dracu’ pielea pe el, arata cu mult mai bine decat in tinerete si inca le zice super bine! Si mai canta si la bustul gol :P
Distractie maxima, si tie si fericitilor care o sa te insoteasca, zau ca merita!
oh-la-la! deci e de bine! ca eu de la axl nu mi-am mai revenit, am fost asa dezamagita, ca am emotii acum la toti idolii tineretii mele :)
Pe Axl l-am vazut de la 2 metri, e GRETOS… :( (si ce papusel era in tinerete… m-a apucat plansul, haha). Sunt cativa artisti care au imbatranit foarte frumos, Billy e unul din ei :-)
Eu am o povestire mai recenta, insa tot de Billy Idol e legata…Impreuna cu sotul meu am fost nasi de cununie asta-vara. Inainte de nunta, cu 2 zile, pe la 10 seara, viitoarea mireasa (actuala mea finuta) a decis ca ar vrea sa aiba un dans al mirilor pe melodia lui Billy Idol, „White Wedding”. Insa nu oricum, ci sa fie ceva „special”. L-a luat pe viitorul mire de manuta si i-a spus „hai sa dansam si sa fie si special”. Mentionez ca mirele nu stie sa danseze deloc, desi el crede ca stie ceva, ceva, un fel de topaituro-rockareala. Intamplarea face sa aud amenintarile, plansetul si jalea mirilor (serios, erau cat pe ce sa anuleze nunta) si sa ma ofer ii ajut sa le fiu profesoara de dans, doar sa-i ajut la modul obiectiv, ca nici eu nu pot sa declar ca ies prea mult din zona de topaituro-rockareala, insa am mai multa eleganta (sic!). Deci am stat de la 10 seara pana la 3 dimineata auzind melodia lui Bily Idol in bucla, ascultand orchestratia, numarand silabele, pasii (mirele e IT-ist si s-a declarat apt sa danseze daca potriveste pasii pe silabele cuvintelor din versuri!!! matematica nu muzica, don’t ask!!!!), intre tipete, amenintari, laude, of, doamne, ce a fost acolo…macel! si nu ma maritam eu! Insa pot sa recit White Wedding la orice ora din zi si noapte pe silabe!! stiu ca a „n”-a pauza dureaza 5 secunde (moment in care mireasa sare dintr-o parte in bratele mirelui care o da usor pe spate…:)).Pot sa spun ca dupa maratonul de dans si tipete a iesit ceva superb, luand in considerare „materialul” cu care am lucrat! Trebuie sa-mi vedeti mutra in filmarea de la nunta cand eu traiam dansul odata cu mirii si numaram, numaram…Cu toate astea, imi place de Billy Idol de mor si vreau la concert! abia astept! oh, da, la bustul gol…:)
omg, am ras de m-am prapadit! :)))))
In adolescenta ascultam rock cu tata sau casete date de baietii care voiau sa ma cucereasca! ;))) In alta ordine de idei eu vreau sa merg la concert!!! Am fost la 3 concerte de cand sunt mama si unul dintre ele e Rolling Stones, unde eram uda pana la brau de lapte, ca ma astepta bebe Lilu acasa si avea doar 4 saptamani!!! Fun fun fun!!! Deci, mergem? :D
Hai ca sigur poti mai mult, ai concurenta apriga :)
Billy Idol cu noroc
Anul I de facultate, proaspăt posesoare de permis de conducere, iau Dacia mamei din parcarea în care aproape ruginise în spatele blocului şi o tulesc să mă văd cu lumea în oraş. Îmi înregistrasem de pe un CD pe o casetă, Billy Idol „pentru condus”. Nu că ar fi avut Dacia mamei casetofon auto, la halul în care se fura din Dacii, ne-au luat oglinzile de câteva ori, capacele, benzina… etc. Dar aveam eu un casetofon portabil cu căşti, îl ţineam pe scaunul din dreapta, la maxim, şi se auzea foarte bine când erau bateriile noi. Şi dă-i cu „Rebel Yell”, şi dă-i cu „Dancing with Myself”…
Taman când urlam mai cu spor singură în maşină „Speeeeed, give me what I neeeeed”, fac dreapta pe după Universitate, cu incomprehensibila viteză de vreo 10-20 la oră, că doar ce pornisem de la semafor, mă strecor printre 2 valuri de pietoni care circulau pe bulevard, că acolo ştiţi, vin într-una pietoni, şi pe verdele lor, şi pe verdele şoferilor. Dar nu ajung decât doi paşi mai încolo, că mă opreşte organu’. Permisul şi talonul vă rog, „Speeed”, se aude de pe scaunul din dreapta, îi prezint poliţaiului actele, „give me what I neeeeed”. Ăsta nici una nici două, că să-mi ia permisul pe neacordare de prioritate pietonilor blablabla. „White lightning”… Eu că nu, el că da… De pe scaunul din dreapta „Speeeed”, şi poliţaiu’ izbucneşte: Da’ ce rage ăla aşa? Dacă îl opriţi să ne înţelegem şi noi, vă dau permisul înapoi! Mă tenta rău de tot să fiu vitează şi să-l las să se spele pe cap cu permisu’ meu, cum să îl pun eu pe Billy să tacă? Dar ştiţi, „Speeed” nu prea merge pieton pe trotuar…
Aşa că l-am oprit (pentru moment), şi asta am considerat-o şpaga plătită ca să-mi recuperez actele :) De-atunci nu m-a mai oprit niciun poliţai niciodată. Iar anul ăsta fac 20 de ani de sunt posesoare de permis!
Vaaaaai, nu pot sa cred! :))))
Clasa a noua, prima zi de scoala, Mihai Viteazul, toata lumea grupata pe clase la careu, fiecare cu dirigintele repartizat. Eu, in calitate de rocker cu vechime de 3 ani deja, la costumatia clasica de geaca motor+blugi rupti+bocanci+lanturi de zale la gat cat sa poti ancora un vapor+39 (fix treizecisinoua) de bratari metalice pe mana. Domnul Duna, aka dirigintele prof de romana, se uita la mine cu o privire lunga gen „aoleu, ce ma fac eu cu asta la mine in clasa, mama”.
Se termina ceremonia, mergem in clasa. Acolo blabla, sa facem cunostinta, sa ne organizam, hai sa punem un sef de clasa. Intreba musiu Duna „cine a intrat cu cea mai mare medie?”. Si se ridica o mana pe care cad cu zgomot 39 de bratari. Omu’, cu niste ochi cat cepele, „tuuuu?” si se intoarce la clasa „va vine sa credeti?”. A fost un „nuuuu” general si un moment de care inca isi amintesc toti colegii.
Concluzia: aparentele inseala (si rockerii sunt destepti :))
Revin cu povestirea 2 :)