In cele doua zile pe care le-am petrecut ascultandu-l pe Jack Newman am trecut printr-o multime de stari contradictorii.

Mai intai a fost momentul in care ne-a aratat dintr-o perspectiva culturala o multime de imagini legate de „ceea ce este acceptabil in societate” cu trimitere directa la sexualitatea explicita din reclame care este ok sa fie afisata pe bannere stradale de sute de metri patrati, spre deosebire de peticele de piele scoase de cate o mama pentru a-si alapta pruncul, petice care isca valuri de scandalizati deveniti brusc pudibonzi si pazitori ai moralei. S-a ras mult atunci, mai ales datorita felului extrem de hatru al lui Jack Newman de a comenta pe marginea imaginilor, insa mie numai sa rad nu imi venea.Este trist ca am ajuns sa consideram normal un sutien din care explodeaza un bust urias (eu nu am nimic impotriva lor, sa ne intelegem) insotit de mesajul „Push it real hard!” insa complet nefiresc si pe alocuri deviant gestul unei femei de a-si alapta copilul.

Ulterior a fost senzatia din ce in ce mai pregnanta ca omul nu imi spune nimic nou ci doar reitereaza tot ceea ce stiam deja despre alaptare. Dupa care m-a lovit: eu stiu toate astea despre alaptare si le-am aflat parcurgand un drum sinuos intins pe parcursul a cativa ani intregi! Pentru restul, marea majoritate adica, au fost o multime de noutati. Pentru o alta parte, discursul de trei zile al lui Jack a fost un fel de confirmare si intarire a lucrurilor pe care le intuiau/stiau. A fost intr-un fel „patalamaua specialistului”. Nu cred ca a fost vreun slide in care sa nu se faca referire la vreun studiu. M-a socat multitudinea studiilor pe acest subiect si m-a trimis cu gandul la ideea la laptele asta de mama este un fel de Sfant Graal si ca niciodata nu vom reusi sa ii descifram secretul, oricat de avansati vom ajunge sa fim.

Daca inainte de aceste trei zile aveam un oarecare dispret mai disimulat sau nu fata de companiile producatoare de formule de lapte praf, acum pot spune ca acesta s-a multiplicat exponential, si nu e vorba de faptul ca eu as contesta utilitatea acestui produs in anumite situatii, ci este vorba de faptul ca aceste companii sunt printre cele mai parsive si mai manipulatoare in ceea ce priveste strategiile lor de vanzare, comunicare, publicitate si marketing. As spune, fara sa exagerez, ca sunt cam pe acelasi nivel cu companiile de tutun si imi asum afirmatia.

O alta idee care mi s-a lipit de creier a fost ca am ajuns intr-un punct foarte jos, noi pe scara evolutiei noastre, daca avem nevoie de conferinte si oameni (barbati!!!) care sa traverseze oceanul pentru a ne vorbi despre alaptare si importanta ei. Dupa nastere, asta este cel mai firesc lucru pe care femeile il fac de cand exista specia asta a noastra pe Pamant iar noi, cu modernismul nostru si tehnologia noastra am reusit sa il omoram aproape complet. Daca la asta mai adaugam faptul ca totusi, in tara asta se ofera niste conditii foarte laxe si generoase pentru a-ti creste progenitura (CIC se numeste treaba), iar optzecisicevalasuta dintre noi prefera sa isi imbuibe copilul cu lapte praf, really, tabloul e de plans. Pentru mine, zic.

Inchei pe ziua de azi cu o ultima idee rasarita in urma Conferintei: ca feminismul a ajuns la un alt nivel. Iti trebuie mai multe coaie ca oricand sa iti asumi public si la nivel personal faptul ca ai ramas acasa cu copilul/alaptezi/nasti natural/porti/dormi cu el. Ma intelegeti, din punct de vedere social, e mai socant decat daca ti-ai urma traseul carieristic, fiindca dupa atatia amar de zeci de ani de emancipare, cariera a devenit norma si totul se invarte in jurul acestei notiuni, iar gestul suprem de fronda este sa faci toate cele enumerate mai sus pe taramul maternitatii, in loc sa urmezi traseul social acceptat. Nu incercati sa ma duceti cu comentariile pe panta cu mamele perfecte, care si-au mutat toate targeturile din zona carierei in zona parentingului, nu despre ele este vorba. E vorba de acele mame  care au facut switch-ul in mod firesc si natural fiindca asa au simtit, dar care sunt cumva privite ca niste curiozitati, deviatii de la distributia normala.

Si celor care ma tot intreaba cum de le fac eu pe toate, raspunsul e simplu: rareori chiar le fac pe toate. Vineri de exemplu nu am putut duce noua ore de conferinta-tradus-liveblogging-scris si o petrecere. Am clacat la party si am dormit pe niste scaune.

Revin cu interviul pe care l-am facut cu Jack. Are doar doua intrebari, insa raspunsurile mi-au dat niste directii foarte interesante si mi-au oferit niste orizonturi de actiune la care nu m-am gandit pana acum.