Prea multi nervi si prea mult stress in orasul asta. Si asta intr-o luna in care se presupune ca ar trebui sa fim mai buni. Pur si simplu nu pricep. Vineri era sa fiu linsata de un sofer extrem de irascibil si numai interventia altui om de pe strada care l-a readus cu picioarele pe pamant a facut ca masina mea sa nu primeasca niste pumni. Si totul pentru ca, oprita cu semnal de dreapta, asteptam sa iasa un om din parcare, sa ma parchez eu.

Sambata, am dat sa traversez, iar la jumatatea trecerii am ezitat, fiindca din partea cealalta venea o femeie cu viteza mare, care intr-un final a oprit sa ma lase sa trec, cu un scartait puternic de roti. Cel care ma lasase in prima jumatate a traversarii, s-a apucat sa ma claxoneze si sa dea frenetic din maini, in timp ce pe gura ma trimitea direct la origini daca nu ma misc mai repede. Totul s-a desfasurat in maximum 10-15 secunde.

Acum inteleg, economia nu merge, presiunea e mare, pe asta al doilea nu-l ajuta deloc masina, ca avea un Tico mov, pe primul nu-l ajuta deloc fata, pricep de ce erau oamenii nefericiti, dar pe bune, nu simt nevoia sa ma imbaiez si eu in frustrarile lor.

Pe de alta parte, in cei 16 ani jumate de condus, cateva sute de mii de kilometri, prin oras mai ales, am dat peste o gramada de specimene din astea. Stiti genul, „hei sunt barbat, deci iti sunt superior, tu esti o femeie, deci esti proasta, deci sa nu cumva sa indraznesti sa ma deranjezi ca ti-o iei”. Nu zic ca sunt toti asa, dar sunt destui. Indeajuns de multi din pacate.

Si de ce atatia nervi? La ce bun? Cu ce ii ajuta oare? Se simt mai bine daca injura si umilesc o femeie? Astia sunt barbati? De fapt, astia chiar sunt oameni?

PS: un filmulet simpatic, despre cum ar fi invers, ca tot vorbim de „machisme” :) enjoy!