Azi este 5 Octombrie, zi de sarbatoare. Cum nu stiti ce sarbatoare este astazi? Este Ziua Educatiei, motiv pentru care elevii din Bucuresti si judetele Giurgiu si Braila stau acasa, nu merg la scoala. In celelalte judete elevii nu vor face ore dar vor merge la scoala.
De ce asa? Simplu, pentru ca la nivelul Inspectoratelor scolare din Bucuresti, Giurgiu si Braila, potrivit contractului colectiv de munca, ziua de 5 Octombrie a fost declarata zi nelucratoare. Cei care nu au liber vor organiza excursii, vizite la muzee sau alte activitati extrascolare.
Cu alte cuvinte, din respect pentru ceea ce inseamna educatie si profesori, liderii sindicali din Bucuresti, Giurgiu si Braila, atunci cand au negociat contractual colectiv au hotarat ca e mai bine sa se stea acasa de Ziua Educatiei si a profesorului. Inca un exemplu extraordinar despre ce inseamna si care este nivelul invatamantului in Romania, inca o dovada de cat de mult le pasa celor din sistem de notiuni si valori de baza pe care elevii trebuie sa le inteleaga, simta si invete din primele zile de scoala.
Sistemul este unul gaunos si oamenii care il conduc si iau decizii sunt slab pregatiti, fara daruire si viziune. Nu exista manuale, nu exista bani si vointa pentru renovarea scolilor, nu exsita programe gandite si corelate cu realitatea din ziua de azi. Asta stiam deja la fel cum stiu si ca schimbarea in bine a invatamantului din Romania e un deziderat aflat la mare distanta de prezent. Ceea ce nu stiam sau in fine, mai bine zis imi tot spuneam ca nu este posibil, era faptul ca sistemul s-a transformat intr-un fel de fabrica la care angajatii vin pur si simplu sa isi faca norma (de ore in cazul profesorilor) mecanic, fara pic de creativitate, viziune sau motivatie si profitand de fiecare oportunitate ivita pentru a nu-si face treaba sau pentru a sta acasa.
Faptul ca la nivel de lideri sindicali si contract colectiv s-a luat decizia de a nu se merge la scoala pe 5 Octombrie imi lasa un gust extrem de amar si imi ia si ultima speranta ca in inavatamantul romanesc lucrurile mai pot fi aduse la normal.
O sa imi spuneti probabil ca profesorii sunt bugetari, ca nu au salarii, ca nu au conditii, etc. Eu va voi spune ca nefiind neaparat un idealist, cred ca toate cele de mai sus pot fi compensate cu interes, daruire si dragoste fata de ceea ce faci.
Nu sunt vorbe mari, sunt realitatea pe care eu si altii din generatia mea si generatii apropiate de noi, le-am trait. Nu sunt vorbe mari, ci sunt chiar realitatea din ziua de azi ce exista in multe scoli private din Romania acolo unde invatatorii si profesorii muncesc mult mai mult decat ar munci in sistemul de stat si nu sunt deloc platiti mult mai bine decat colegii lor de stat. Singura diferenta majora sunt conditiile si mediul inconjurator si poate relaxarea si lipsa incrancenarii pe care o au cadrele didactice din sistemul privat.
Am intalnit si oameni care aveau ore si la stat si la privat si care efectiv se transformau, isi schimbau atitudinea in functie de mediul in care se aflau. In scolile de stat erau permanent incruntati si nemultumiti, iar la privat zambeau non stop.
Am intalnit si oameni tineri si plini de entuzism care au intrat cu planuri marete in sistemul de stat si dupa numai cateva luni erau atat de patrunsi de regulile si obiceiurile sistemului incat ma intrebam cum de e posibil sa se transforme asa.
Am vazut si am discutat si cu oameni ok, constienti de neajunsurile sitemului de stat dar care atunci cand au avut oportunitatea sa faca pasul spre privat au ezitat si au refuzat pe motiv ca le e frica de faptul ca isi pierd catedra, postul de titular si job-ul sigur pe care il au la stat.
E clar ca ceva trebuie schimbat si e la fel de clar ca doar noi, parintii putem face asta la fel cum putem schimba in bine multe alte lucruri din orasul nostru si din tara noastra. Toti ne dorim binele copiilor nostri, haideti sa nu mai asteptam de la altii ceva ce nu vor si nu pot face!
