Well, am capatat si eu un pic de glas. Deci, sa povestesc pe foarte scurt. Radu cel mic s-a mufat din prima la sursa, de parca asta ar fi facut dintotdeauna. Sa speram ca asa il va tine mult si bine, si ca nu vor fi nici un fel de probleme cu suptul. A fost atat de usor, incat nici acum, la vreo cinci mese mai tarziu nu imi vine sa cred cat de smooth a fost tot procesul.
Eu sunt bine, atat cat pot fi de bine dupa o a treia taietura, foarte concentrata pe alaptat si iesit cat mai repede din spital. Sunt in 90% din timp infometata, atat de infometata incat Radu si ai mei au probleme mari in a-mi explica sa o iau cu incetinitorul. Dar in conditiile in care ultima masa de Doamne-ajuta a fost duminica dupa amiaza, si acum e marti seara, si in tot intervalul asta nu am mancat decat vreo opt-noua perfuzii, si cativa litri (vreo cinci sase) de apa-ceai-supa zeama chioara de leguma, voi cum ati fi? Altfel decat infometati? Foarte infometati.
O sa revin cu povestiri de prin spital, ca sunt unele mai haioase, altele mai horror, altele tipic romanesti, altele frumoase, dar mai tarziu, dupa ce le-oi decanta mental.
Imi este teribil de dor de copii, se pare ca si lor de mine, Chiti a inceput sa planga aseara la telefon, cand m-a auzit, iar David intreaba non stop de mama. Maine o aduce Radu pe Chiti sa isi vada fratiorul. Abia astept sa o vad.
Legat de Chiti, continuam azi retrospectiva, cu anul 2008, anul care se poate numi anul calatoriilor. Am fost cu Chiti in vacante, in Turcia, in Austria, in Germania. Am fost singuri in cateva mini excursii de cate un weekend, dar pe care cred ca le pot considera cele mai minunate momente petrecute in doi. A fost anul in care am inceput blogul, anul in care a aparut burtica cu David. Un an plin dar frumos. Foarte frumos. Pe foarte scurt, in continuare, evolutia lui Chiti in cateva fotografii.
20 ianuarie 2008
20 ianuarie 2008 – dupa petrecere. de la bal la spital la propriu, ca a facut enterocolita, cu tot tacamul, 39,5, varsaturi, diaree etc.
Tunsulici
O papusa intre papusi.
Mini venus in spuma baii
Chiti si lalelele
Chiti intr-o pozitie clasica.
Chiti si veverita
In gradina botanica
Chiti si bebelusha
Chiti si multele ei jucarii
La mare
In nisip
Balerina
In zapada
Ciocoholica
Viitoare top-model
PS: Mii, milioane de multumiri pentru urari, e incredibil ce nebunie a fost zilele astea pe blog si nu numai. Si suntem cu adevarat norocosi ca va avem aproape! Multumim pentru tot!!!
Chiti, o frumoasa si-o dulce.
da tu pune mana si papa bine, ce-au astia cu tine? Numa in Romania se practica barbaria asta de 2 zile cu supa….e folclor, crede-ma.
cat despre Raducu, pai la 3,4 kile cum sa nu suga bine:))
(si io-s d-aia cu doi nou nascuti de 2 kile jumate:D)
Sabina are dreptate, e o balarie sa nu te poti hrani, pune mana si mananca, cere de acasa daca la spital nu-ti dau, e aberant!
Bravo ca Raducu papa, excelent, dar nu neglija totusi intretinerea – lanolina e buna si preventiv, eu am avut probleme chiar daca Anna si Catrina au papat f bine, faptul ca intri iarasi la supturi dese si prelungite poate duce la un pic de neplaceri.
Pupacim, Chiti e o frumoasa, dintotdeauna!
da, da, dureaza cateva zile pana te tabacesti la loc:), da o sa fie bine, va pupam, maine sa-mi spui ce-ai mancat!
alina, pai deja am niste rani, era absolut normal, ca are un debit impresionant la tras.si evident, mi-a vazut ranile o asistenta si mi-a zis: „Mami, vezi ca ai facut rani, nu ii mai da sa suga, ca ii dai cu sange si se strica la stomac, si dupa chiar nu ii mai dai decat biberon”. Hai nu zau?!
Refacere rapida sa te poti intoare acasa sa intregiti familia! Chiti e……nu te mai saturi privind pozele.
de acord cu lumile, eu am mancat relativ normal. adica pipeit de pui, legume, iaurt, trebuir de bun simt :))
altfel, chiti rules,. n-o sa mai zic, ca par obsedata
N-are nimic daca suge cu sange, cel putin asa stiu eu. Mi-ai adus aminte ca si mie mi-era o foame monstru cand mi-am revenit dupa nastere. As fi devorat si un elefant. Oricum pofta asta de mancare – semn fooooooooooarte bun.:)))))
Felicitari pentru familia minunata pe care o formati. Iti urmaresc de ceva vreme blogul dar acum este prima oara cand iti las un comentariu.
Eu o sa nasc in cateva saptamani tot la Giulesti. Primul copil. Astept povestile din spital cu foarte mare interes.
qaoleu, cu asistena aia, da tu nu vii acasa? e deja miercuri. Eu la Gh m-am internat joi, la 12 s-a nascut, sambata la ora 16 eram acasa.
( cu cezariana)
Doamna, dar nu erai la a treia, imediat dupa a doua. Doctorita mea a vrut sa isi ia toate masurile, ca altfel acum eram acasa, ca pustiul era bun de externat. Acum, asta e. Important e ca suntem bine amandoi, si ca maine de ziua lui chiti suntem acasa
Ma bucur nespus a sunteti bine!! In privinta mancatului dupa ceza, go 4 it!! Eu am nascut la clinica eva si acolo au masa in regim catering de la un resturant din zona a doua zi papam la pranz supa se vita si piept de pui la gratar cu orez, in conditiile in care dimineata am „bagat” ceai, unt, miere, branza dulce tartinabila, sera un iaurt cu cereale, in ziua trei treusem la vita cu legume la cuptor si supa de pui… si aveam parte de niste portii impresionante pe care nu reusam niciodata sa le dobor. :)
„regimul” din spitalele de stat ajuta cu siguranta la redobandirea siluetei… ceea ce nu este cazul.
Felicitari mancaciosului pentru reusita la mufare si tie pentru rezistenta in nebagarea in seama a ranilor. :)
… Chiti… adorabila!!!
Imbratisam cu mare drag! :)
Bravoooo pt mancacios! Parca vad ca-l prinde pe David din urma si acusica va incepe si el sa se rostogoleasca de dudulan ce va fi. Mai tii minte cum era David la cateva luni? Uh …
Ce bucurie va fi pt Chiti si ce frumos isi va serba ziua … vazandu-si noul fratior. Va fi cu siguranta f emotionata.
Suntem noi cu totii, vorba aia, daramite ea …
Abia asteptam sa ajungi acasa si sa ne mai povestesti lucruri! Pupici!
las ca mai e putin pana maine.
Bine ca sunteti bine , hai incurajeaza-ma , zi-mi ca ok la Giulesti si ca s-au mai schimbat lucrurile, zi-mi ca si asistentele de la neonato sunt mai normale la creierasi si zi-mi ca te ajuta sa alaptezi si nu te mai lasa de izbeliste sa te chinui de una singura.
cat despre plecatul acasa, iti da drumul repede , eu am stat la nastere 5 zile in spital, simteam ca turbez acolo.Am plecat numai amenintand medicul ca fug :-)), abia ma urneam dar voiam sa fug.
Intalneala placuta cu fratiorii lui raducu.
Stiu ca nu ai tu timp si chef de din astea acum…totusi, pe blogul meu te asteapta o nominalizare pe care o meriti din plin! Pup