Ce am mai facut eu lately

Leapsa de la Raluca. Ce am facut saptamana asta? Pai asa ma intrebi? Nu e mai bine live? Deci, cumparaturi in Cora, aprovizionare cu pampersi, detergent, hartii, silan si altele din categoria existentiale. Dupa care am testat uscatorul de rufe mamei mele. Care e separat de masina de spalat. Si am terminat prin a sta cu catel si purcel langa ea (inclusiv David, care era fascinat de un ventilator si nu-si mai lua ochii de la el), asteptand sa termine programul si sa vedem minunea: rufe complet uscate. A naibii masina se incapatana insa sa nu termine. Arata ca mai are 10 minute dupa care sarea la 40. Ajungea iar la 11 minute, iar sarea la 20. Si tot asa. Pana noi satui de atata asteptat, am apasat butonul de salvare. Si am descoperit ca saraca masina stia ea ce facea, ca doar de-aia se zice ca e inteligenta. Filtrele de scame erau “blindate”. Deja se facuse un strat de aproape un centimetru grosime de scame, iar senzorii o luasera razna. Rufele saracele erau aproape uscate dar ea tot insista in a le usca. Asta a fost seara de sambata. Plimbare in Botanica. Nu singura ci cu Miki si cu Mara. Daaaa, incercam sa ii combinam pe cei doi juniori . Daca ati vedea ce bucatica buna este Mara mi-ati da dreptate! Buba e ca amandoi sunt setati pe modul ignore deocamdata. Dar, nu ne lasam batute! Conferinta via Skype cu prietenii americani.Very useful, daca vrei sa faci o analiza comparativa a celor doua culturi si stiluri de a lucra in echipa. Nu numai ca ne intelegem ca turcii,...

5 luni

Hmmm, ce pot sa spun? Ca cele 5 luni au trecut asa (si aici imaginati-va cum pocnesc eu din degete) ca vantul si ca gandul? Ca uitandu-ma in urma parca ar fi cu noi dintotdeauna? Ca nu mai imi amintesc multe din perioada David in burtica? Sau ca imi amintesc doar cand mai vad cate o poza si atunci ma crucesc de burtoiul meu? Ca facem progrese zi de zi si ca el creste ca Fat Frumos din lacrima? Ca deja 8200 sunt prea mult pentru spatele meu si ca devine pe zi ce trece din ce in ce mai urias? Ca in ciuda burtii rotunde, atunci cand stain fund se duce ca bolovanul in fata si nu in spate? Neah, va las cu niste poze, pe care vreau sa le postez de mult. E o retrospectiva. Una somnoroasa rau de tot! Somnul de zi cu zi, inca de la inceput La o gura de aer proaspat de munte Intr-o dupa amiaza Un pui de somn pe o perna pufoasa Cel mai comod mod de a dormi Somn si la mami in brate Tot la mami, saraca mami… In sfarsit putina variatie, merge si canapeaua Dar tot tati e cel mai cel Un pui de somn si pe plaja Somn la mare continuat in brate la tati La piscina, tot la tati (mami era la plaja!) Cand oboseala isi spune cuvantul, locul nu mai conteaza Concluzia? Tati este cea mai buna locatie de dormit, mami e cea mai buna sursa de mancare, iar Chiti este cea mai buna sursa de divertisment. Dar despre asta intr-o postare...

Mei tai

Deci, da! De la Diana, via Baby Expo. Si uite-asa ne-am lipit ca timbrul de...

Culoare

Asta este povestea vesela a unor haine colorate. Catalanii au un fel aparte de a fi. La exterior par a fi un pic nepoliticosi, repeziti si chiar neciopliti. Insa, odata ce ajungi sa ii cunosti, sunt printre cei mai placuti, deschisi si primitori oameni din lume. Inainte sa vad dupa masca asta de rigiditate insa, m-am indragostit instantaneu de orasul lor, Barcelona. Plin de viata, culoare, forfota, lumina si voie buna. In Barcelona nu ai cum sa te plictisesti. Nu ai cum sa fii trist, nici macar o secunda. Oamenii sunt colorati, hainele lor sunt colorate, cladirile sunt colorate, insasi ideea de culoare este…colorata. Guell, casa batllo si la pedrera, sagrada familia, gran via de les cortes catalanes, ramblas, passeig de gracia si avenida diagonal. Targul de hand made si artizanat din luna mai de pe Ramblas. Fructele de mare in cantitati astronomice. Sangria cu sampanie. Desigual si Custo. Turul cu autobuzul. Camp Nou si magazinul Barcelonei. Cam asta am facut eu intr-o vacanta de trei zile, acum mai bine de sase ani de zile. Timpul a fost extrem de scurt, impartit la secunda intre vacanta, shopping si…. munca, din pacate. Insa, simt si acum euforia pe care am simtit-o in fiecare clipa petrecuta acolo. Pentru ca viata in Barcelona este… viata. Si joie de vivre pura si colorata. Iar hainele lor reflecta aceeasi stare de spirit, aceeasi euforie debordanta, transpusa in mii de culori si de combinatii traznite.Si cand port o haina designed in Barcelona, de la Custo sau de la Desigual,ma simt din nou acolo. Si ma cuprinde iar euforia. Si pofta de...