Noua luni

Noua luni a stat in burtica. Noua luni face azi. Este revelatia vietii mele. Daca la Chiti eram un pic imatura si nepregatita, si totul a fost de-a valma, de cand s-a nascut, la David sentimentele au venit la gramada, dar am avut si maturitatea necesara pentru a le decanta. Si, Doamne ce de sentimente! Ce feerie, cata frumusete, cata forta! Dupa noua luni, inca ma uit la el non stop, si ma minunez. Ma minunez de cat de frumos este (iar pe Radu il exasperez uneori din cauza asta). Ma minunez de pielea lui fina si dulce, de mirosul lui de bebelus, de felul in care ma priveste, ca si cum I am the only one, de cum i se lumineaza fata cand ma vede, de rasul cristalin si natural cand il gadil, de chiotele pe care le trage cand e bucuros, de absolut orice nimic pe care il face sau nu il face. Este baiatul lui mama, este mamos pana la Dumnezeu si nu stiu ce o sa ma fac cu el. Este complet dependent de mine, se lipeste ca timbrul de scrisoare si nu mai imi da drumul. Si nici eu. Ma soarbe din priviri si e fantastic sa stii ca pentru cineva esti lumea intreaga! Nu o sa il mai laud, pentru ca orice ar fi sunt subiectivitatea intruchipata. Ma bucur doar ca e sanatos, ca e vesel si ca fiecare zi alaturi de el este o minune. Si ma bucur ca sunt mama...

What’s in my bag

Vulpita m-a provocat sa spun ce se gaseste la mine in geanta. Eh, iata si continutul: laptop, carte pentru scoala, cablu laptop, telefoane, modem, pixuri multe multe, servetele umede si uscate, gel pentru dezinfectat mainile, portofel, un lipgloss inutil, un luciu de buze la fel de inutil, un rimel, o sticla de aloe (nelipsita de altfel), cheile de la casa si masina, ochelarii de soare, deodorantul si parfumul Aqua Allegoria Herba Fresca. De obicei mai coexista cate un pampers de al lui David, servetele umede Sanosan, cate un mini-bebelus de-al lui Chiti, biscuiti de-ai lui Chiti, ochelarii de vedere, cutia lentilelor de contact, uneori si solutia de lentile, aparatul de fotografiat, si foarte rar eternul inutil Ipod. Ma bucur nespus ca nu mai exista de un an jumate bricheta si tigarile. Cantareste peste 3-4 kile, dar cum am un flacau de zece kile, geanta e chiar ca un fulg. Mai departe catre tiza, Raluca si Sabina. Hai sa va...

Petrecerea

A fost acum o saptamana, dar efectele inca mai persista prin casa. Eu personal am inceput sa gatesc marti si am terminat miercuri. Printre oale si cratiti am umflat spre 100 de baloane, ba cu gura ba cu pompa. Nu ar fi fost asta vreo problema (cu toate ca am niste plamani curati, la un moment dat am cam ramas fara aer in ei) dar faptul ca a trebuit sa si fac aproape 100 de noduri, mi-a terminat buricele degetelor. Tortul a fost demential ca de obicei, desi si aici am avut o nedumerire mare de tot: de ce sapte pitici mici de 200 de grame din martipan dubleaza costul compozitiei la trei kile de tort? Chiti a primit un bebe care face snorkeling, cu tot echipamentul aferent, ochelari, inotatoare, tub de respirat, multa plastelina, o minune numita Moon Sand (pe care intre noi fie vorba va sfatuiesc sa o evitati) si foarte foarte multe hainute si balerini (recunosc, am profitat din plin de reducerile zdravene de la Zara). S-a mancat, s-a baut, s-a glumit, s-a chiuit, s-a petrecut la greu. Astea sunt pozele, cateva din ele, intr-o dispunere aleatoare, dar elocventa. O sa revin si cu pozele facute la felurile de mancare, care au fost excelente (si nu spun eu asta ca-s facute de mine), si pentru care tin in mod special sa le multumesc lui Jamie Oliver pentru retetele geniale si celor de la Jurnalul si Curtea Veche ca le-au...

Suntem la foc continuu. La trei zile se mai iteste cate un dintisor. Party all night long and all week long. In noaptea asta il asteptam pe numarul trei.

Record

In momentul asta sunt cu 50 de grade mai putin decat nivelul meu de confort. Nivelul la care eu ma simt bine, sunt fericita si infloresc. In momentul asta inteleg de ce ursii se duc sa hiberneze. Si eu as face acelasi lucru. Ma treziti la vara, da?