Ei nu vor decat sa munceasca

Recititi aceasta postare despre doua satucuri aproape sterse de pe fata pamantului din cauza saraciei. Ca sa mai adaug cate ceva la fotografiile din postarea cu pricina: Cuiugiuc este un satuc cu vreo 300 de locuitori, Coroana cu 45 de gospodarii. Copiii fac naveta cate 6 kilometri pentru a invata, fie ca-s 40 de grade fie ca-s -10. Parintii fac naveta pentru a munci, satele cu pricina sunt altfel moarte din orice punct de vedere le-ai analiza si doar birturile mai sunt puncte de atractie in rest totul e mort, mort, mort. Daca cel de-al doilea, Coroana este mai la „sosea” si mai aproape de civilizatie, apai Cuiugiuc este la mama naibii, intr-o pustietate totala, unde si daca vrei, nu ai ce sa gasesti interesant de facut. Deci, mort, kaput. Revenind, in caz ca inca va intrebati unde vreau eu sa ajung, cred ca totusi v-ati dat seama din titlu. Oamenii aia cu care am vorbit in cele doua sate (caci mai mult mai vorbit decat am fotografiat), voiau sa munceasca si faceau pe dracu in patru pentru asta. O spun si acum, la trei ani si ceva de la vizita acolo, omuletii aceia sunt demni de toata admiratia. Femeia aceea de 47 de ani, facuse de toate la viata ei, imi repeta obsesiv ca „omul cat traieste invata”, iar ea nu va refuza niciodata ocazia de a invata ceva nou. Oamenii aia care ne tot intoxica cu sloganul lor „Noi nu vrem decat sa muncim”, care se comporta ca niste copii mici cand nu primesc jucaria dorita („oaaaa, nu ne dati de munca in minerit, ne dam cu curul...

Niste cifre care te vor face sa spui „NU”

In timp ce eu scriu aceste randuri, la nivel mondial exista  peste 20 de milioane de persoane care sunt supuse unei forme de sclavie modera. Estimarile oficiale facute pe anul trecut ridica „cifra de afaceri” a traficantilor de persoane la peste 30 de miliarde de dolari. Personal cred ca este mult mai mare. Romania este si in acest moment o sursa foarte profitabila pentru traficul de carne vie, fie ca vorbim de prostitutie, munca in regim de sclavie sau cersetorie, chiar daca datele oferite de Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane (ANITP), prin comisarul sef Maximilian Nicolae arata ca stam destul de bine la capitolul combatere a infractionalitatii, situandu-ne pe primele locuri in Europa, avand numai anul trecut peste 420 de condamnari definitive in dosare de trafic de persoane. Problema nu este insa numai aici. Problema majora sta in lipsa prevenirii acestor acte. Lipsa informarii asupra riscurilor la care se pot supune potentialele victime. Pentru ca, si aici veti avea aceeasi surpriza ca si mine, peste 60% din victime au fost inselate/vandute/traficate de cineva cunoscut/ apropiat lor. Cineva in care aveau incredere, din cercul propriu de cunostinte. Putin socant, nu? O alta prejudecata vine din presupunerea ca doar cei saraci si disperati ajung sa fie victime. Nu neaparat. Saracia este o cauza favorizanta, insa nu singura, de altfel, raportul dintre mediul rural si urban este de 55-45. Iar pe segmentul urban ceea ce se detaseaza ca fiind un important factor, este ca majoritatea victimelor, provin din familii biparentale, insa in care exista probleme. Cifre si mai detaliate aveti aici. ANITP depune enorm de multe eforturi in a combate traficul...

Despre cum sa le faci copiilor baie in style. Avon style.

Joia trecuta am asistat la punerea in scena a unei initiative pe care o astept de ceva vreme in peisajul feminin autohton. Initiativa le apartine celor de la Avon, of course, care s-au gandit la noi, toata multimea de femei care nu stim, nu avem timp, nu avem talent, nu ne pricepem sa ne machiem. Eu fac parte din categoria asta. Am mai scris despre asta, am fost inclusiv la un curs de make-up pentru amatoare ca mine, care mi-a ridicat o parte din ceata in care ma pierdeam de o viata. Nu ca ar fi ceva de care tin cu dintii, de care ar depinde existenta mea, evident ca, daca am trait pana acum fara makeup pe fata pot trai bine mersi si de acum inainte. Slava Domnului, genetica si natura m-au binecuvantat cu un ten curat, destul de frumos si luminos, ce nu pune probleme, nu am ce ascunde, nici macar nu am cearcane vizibile si deranjante dupa atatia ani de nopti dormite pe apucate. Dar, pe cuvant, mereu mi-am dorit sa mai schimb starea de fapt. Si in afara de a ma simti dupa un auto-makeup cu fata tencuita, nu prea mi-a iesit. Well, daca sunteti ca mine, si puteti iesi in 99% din situatii, dimineata din casa fara makeup, insa once in a while vreti un upgrade la propriul look, acum aveti aceasta ocazie prin noul serviciu Beauty Service by AVON. Care vine cu o provocare in plus. Nu are sens sa te duci sa te machiezi just like that, daca nu iti iei si prietenele cu tine, nu? After all, ce poate fi mai...

Razboiul de acasa

Mi se intampla din ce in ce mai des in ultima perioada sa imi retraiesc momente din propria copilarie privindu-mi copiii crescand. Si este un exercitiu perfect, nu numai pentru ca am ajuns sa imi reamintesc lucruri pe care le uitasem, insa reusesc sa fiu din nou in mintea copilului care am fost eu, si asa sa privesc toate lucrurile care li se intampla, toate experientele pe care le traiesc prin prisma lor. Cum s-ar spune, sa ma cobor la mintea lor, insa de fapt traseul il vad ca fiind cumva invers, sa ma ridic la mintea lor. Si imi este de un enorm ajutor, pentru ca pot sa le raspund pe intelesul lor, pot sa reactionez conform cu asteptarile lor si mai ales pot sa am mult mai multa rabdare in momentele in care un alt adult s-ar pierde cu firea. Da, se urla la greu la noi acasa, da, sunt momente in care avem atatea spirite inflamate incat poate o persoana din exterior s-ar panica si eventual si-ar face si cruce, insa sunt doar momente :). Si mereu au o cauza clara in spate, tot ceea ce trebuie este sa avem rabdarea de a vedea care este ea. Si cam mereu sunt diferite. Poate un moment de oboseala, poate hiperagitatie, poate stresul noii grupe de gradinita, poate o nemultumire, poate un sentiment de frustrare, poate foamea, sau lipsa ei. Sunt toti trei intr-un palier de varsta in care cantitatea de informatii acumulate este enorma, in care personalitatea este puternica si fluctuanta iar nevoile proprii sunt in prim plan. Radu mic este intr-o perioada in care este la...

Inima copiilor bate din nou la Marie Curie

Ieri a fost operat primul copil in noul Centru de Excelenta pentru Malformatii Cardiace de la Marie Curie, de catre o echipa mixta de specialisti italieni de la clinica San Donato din Milano si specialisti romani. Pentru cine nu stie povestea completa, ofer un rezumat scurt aici. In perioada 2009-2011 s-a desfasurat una din cele mai mari si impresionante campanii de strangere de fonduri la nivel national. Fondurile urmau sa fie destinate crearii acestui centru, primul de acest fel specializat pe cardio-chirurgie pediatrica din Romania. In 2011 au fost finalizate lucrarile la acest centru, inclusiv cu dotarile aferente. Investitie totala de 4,2 milioane de euro, din care peste 1,9 milioane de euro donatii particulare (Fundatia Inima Copiilor 1,5 milioane euro si alte entitati, restul) si 2,3 milioane euro prin Ministerul Sanatatii Intre 2011 si 2013, acest centru nu a functionat pentru ca nu a avut angajati. Sau daca a avut angajati, nu au avut fonduri alocate pentru desfasurarea activitatii (instrumentar, etc. ). In continuare nu este acoperit tot necesarul de cadre medicale. Una din explicatii este ca se gasesc extrem de greu cadre bine pregatite. Toate echipamentele si dotarile de ultima generatie, printre cele mai performante din Europa, au stat pur si simplu degeaba, pentru ca angajarile au fost blocate fie de Ministerul Sanatatii, fie de Ministerul Finantelor, fie de amandoua. In tot acest timp, copii care aveau nevoie disperata de operatie si/sau tratament nu au putut fi operati si internati aici pentru ca nu avea cine sa ii preia. Variantele erau fie Targu Mures sau Cluj Napoca, care oricum nu mai fac fata de foarte multa vreme, fie tratamentele...