The bright side

Avon Connects continua sa fie o provocare pentru mine si poate una din cele mai frumoase expriente virtuale de pana acum. Dincolo de faptul ca am cunoscut niste femei fantastice, dincolo de faptul ca am avut si am in continuare libertatea de a scrie exact asa cum simt eu si ca este o binecuvantare toata aceasta relatie (am o singura constrangere, pe care o respect cu mare, mare greutate, o limita de 2000 de caractere, si numai tiza mea de la Avon stie de cate ori am depasit-o :)). Nu am terminat inca periplul meu pe platforma Connects, nici nu vreau sa se termine prea curand, caci imi place mult prea mult ceea ce fac, am simtit doar nevoia sa o mai exprim inca o data aici pe blog si sa fac o mica recapitulare cu ce am scris pana acum, fiindca as putea scrie mult si bine de acum inainte despre copii si viata cu (multi) copii! vanatoarea oualor de Paste  joaca cu cremele  o scurta caracterizare a tipei din mine, care continua sa existe bine mersi si se intelege foarte bine cu mama din mine :)  vacantele noastredistractia de toate zilele sau cum ne putem lasa copiii sa se desfasoare liberi intr-un cadru schitat dinainte  cat de romantici mai putem fi noi cu trei copii :)  cine pe cine sau care pe care la noi in familie  si ultimul, momentan, dar nu cel din urma, despre cat de mult suntem noi dispusi sa ne lasam copiii sa prinda aripi. Enjoy, si daca mai aveti subiecte despre care vreti sa scriu, fie aici pe blog, fie pe Avon...

Vreme de stat in casa

Ne scuzati, dar noi hibernam azi. Teoretic diseara eu ar trebui sa ies impreuna cu Radu, avem bilete la meci, insa numai uitandu-ma pe fereastra imi dispare orice avant stelist. Mda, stam in casa, ca totusi e o vreme de nu ai scoate (vorba ultimei glume care circula pe facebook) nici un rmgc-ist din casa, daramite proprii copii. Azi se chiuleste, deci, dar nu de tot, caci deja se coloreaza la noi, si avem ganduri mari pentru ziua de azi, ca altfel ni se urca in cap cu totul :). Mi-am pus in cap sa chiulesc si din online azi, sa fac paine cu copiii, sa gatesc niste vita chinezeasca, sa fac clatite cu mere, asa cum facea bunica mea de la Cluj, si cand s-or culca baietii sa ma cuibaresc in fotoliu cu Xenocid-ul lui Scott Card, care ma asteapta de ceva vreme sa trec de pagina 45. Eu sunt in continuare mai grumpy, asa ca daca vedeti niste postari mai acide in perioada asta sa nu va mirati prea tare, se datoreaza eliminarii nicotinei din corp. De vineri m-am lasat de tigari, uite asa, pur si simplu. Nu e nici usor, insa nici insurmontabil, ceea ce imi intareste convingerea ca este mereu despre „nu vreau”, nicidecum despre „nu pot”. Am intrat in a cincea zi, sunt ok, nu am pus nici un gram pe mine, nu am inlocuit tigarile cu rontaiala sau gustari, culmea, cel mai usor imi este dimineata cand cafeaua are un cu totul alt gust de cand nu mai este insotita de tigara. Mai am din cand in cand cate o nostalgie, ma mai...