Cum sa gugalim cu spor in timpul sarcinii

Am dat la Diana pe Facebook peste articolul asta, absolut demential. O sa reiau aici cele doua imagini din articol, fiindca as vrea sa vin in ajutorul gravidelor din Romania cu cateva raspunsuri, care sper eu, sa le fie de ajutor :) In lume treaba sta cam asa: Paradoxal, vad ca doar gravidele din Nigeria vor sa fie sanatoase. Dupa restul, potopul, ca sa zic asa: mancare si sex. La noi treaba sta cam asa: Si acum sa raspundem pe rand cu rabdare: Pot sa ma vopsesc in sarcina? Da, poti sa te vopsesti in sarcina, grija mare ca totusi s-ar putea sa se revolte stomacul la mirosul ala cumplit de vopsea. Pot sa fac sex in sarcina? Daaaaa! Atata timp cat esti ok, sarcina decurge bine, nu exista probleme (sangerari), poti face sex (prefer sa ii spunem dragoste) pana ti se rupe apa :) Pot sa previn vergeturile? hmmm, nu prea, contrar tuturor gogosilor pe care incearca sa ti le vanda farmacistele si reclamele/advertorialele de prin reviste. Pot fi diminuate, dar ideea este ca o piele predispusa la vergeturi va face vergeturi oricate tone de creme, uleiuri si unturi vei pune pe ea. Pot sa pierd din greutate in timpul sarcinii? De ce naibii ai vrea sa faci asta? Da, poti pierde in greutate mai ales in primul trimestru, cand senzatia de rau este extrem de acuta (citisem apropos de asta, undeva, candva, ca este o reactie imunitara a organismului de a „respinge” corpul strain aka bebelusul si tot acolo se spunea ca cu cat sunt greturile mai puternice la inceput cu atat este sarcina mai bine fixata....

Cine se scoala de dimineata….

Acum vreo doua saptamani citeam articolul Amei, cu o evidenta admiratie pentru ceea ce a reusit sa faca cu trezitul dimineata si mi-am pus in cap sa profit si eu de rasariturile astea de vara pentru a-mi seta un ritm pe care sa il respect a la long. Problema e ca, spre deosebire de Ama, care o are pe Natalia de varsta mezinului meu, eu mai am in plus, in spate, niste ani seriosi de nedormit datorati celorlalti doi copii mai mari, asa ca ma astept oarecumva sa dureze pana ma voi obisnui. Deocamdata sunt infiorator de greu de trezit, trage Radu de mine sisific, si la un moment dat chiar se lasa pagubas si se descurca saracul cu trei copii intre 7 si 8 dimineata. In weekenduri la fel, cand intind coarda si mai tare si dorm pana spre 9-9:30 si cand ma trezesc gasesc copiii mancati, spalati si imbracati. Da, imi crapa obrazul de rusine, la modul cel mai serios, insa este ceva ce pur si simplu este inca dincolo de putinta mea de a controla. Pe de alta parte, imi este dor de diminetile ultra-matinale de vara, in care este inca racoare, liniste (eu ma trezesc acum cu zgomotul baroaselor si a picamerelor de la casa vecina!) si nu se aud decat trilurile vrabiutelor. Vineri am incercat si chiar mi-a reusit o trezire pe la 6:20, le-am pregatit tuturor cafelele si sticlele cu laptele de dimineata, mi-am aruncat echipamentul de alergare pe mine si am si alergat vreo 25 de minute. M-am reintors plina de energie si asa am fost toata ziua, in conditiile in care am...

E bine.

Hang in there, Bogdana, mai e putin-putin si terminam si-a doua. Asta daca nu ne termina ea inainte. Mai sunt ultimele hopuri, cele doua mirifice evaluari nationale, care, oricat am declara noi sus si tare, ca ne lasa reci, tot ne scot peri albi. Asta, fiindca fara sa vreau, ajung sa ma uit pe temele ei (ceea ce nu faceam inainte) si sa fac precum o oala kukta in interior, fara a lasa vreun semn de disperare sa transpire in mediul extern, cand vad ce vad. Litere mancate, dezacorduri ici si colo, raspunsurile la intrebari sunt putin spus laconice – spartanii ar aprecia textele ei concise, scurte si la obiect. uof, si o inteleg, este cu gandul la vacanta deja, viseaza plaje aurii si ape limpezi, eu la fel pe langa ea. Abia asteapta sa mearga si la summer camp, cand i-am aratat programul am avut ceva emotii, ma asteptam sa imi traga un mic perdaf , gen: „cum adica, abia termin scoala si iar ma bagi la alta scoala?!?”, insa nici vorba. A citit tenis, inot, Lego, dans, body-painting, i s-au luminat ochii si m-a si intrebat: de cand ma duci? In cartier miroase ametitor a iasomie si a tei, m-as plimba cu orele pe strazi, fara sa ma satur. Zilele trec in sesiuni: asta e saptamana irisilor, trandafirii deja se trec, salcamii s-au dus de vreo doua saptamani, vin teii din urma. Peste inca vreo doua saptamani avem si corcodusul copt, visinii la fel, si gata a venit vara, sufletul imi poate respira a praf, si a caldura, a zile lungi, apusuri calde, ploi fierbinti, asfalt incins....

La final de testare cu Avon

Gata, tenul meu trecu si testul final al dermatologului. Am fost cantarita si masurata din priviri, am completat si formular post testare, am raspuns tirului de intrebari si am primit nota de trecere. Glumesc acum, doar formularul face parte din realitatea exacta, in rest am avut o conversatie absolut placuta, care bineinteles ca s-a prelungit, la fel ca si prima din serie, fiindca am fost si eu si doamna doctor extrem de captivate de subiect si nu am stiut cand a trecut timpul. De aceasta data am avut totusi constiinta si perceptia trecerii minutelor, fiindca eram insotita si de baieti si eram un piculet stresata ca darama tot sediul Avon. Cand am iesit din intalnire unul il alerga pe celalalt, vanturand amenintator o macheta uriasa de ruj, totul asezonat cu tipete de Winnetou. Anyway, revenind la oile mele, am fix o luna de cand mi-am schimbat in mod dramatic ritualul de ingrijire. Si asta se vede si se simte. Nu ma voi apuca acum sa spun cat de multe complimente am primit, caci nu sunt extraordinar de multe, si pana la urma nici nu conteaza, am trecut de mult de faza in care incurcam stima de sine cu imaginea de sine. Iar complimentele pe care le primesc nu sunt de cele mai multe ori transmise verbal ci exprimate prin gesturi de trandrete, cum sunt manutele copiilor mei care imi mangaie obrajii, buzele lor care poposesc apasat pe nasul meu, si-apoi pe fruntea mea si pe barbia mea si pe ochi si-asa mai departe. Se mai simte in gestul lui Radu de a-mi cuprinde cu mainile fata (intre noi fie...

Pentru sarcini fara fumuri

Am fost o gravida care a fumat. Asa a fost prima mea sarcina, cea cu Rebecca. Un chin cap coada. Initial cand am aflat ca sunt gravida am incercat sa ma las. A fost cumplit pret de o zi-doua, cu strans din dinti, nervi stare de rau irascibilitate, dupa care am cedat. Doctorita mea mi-a spus ca mai mult stresez copilul si ca ea ma roaga sa nu ma las, doar sa le raresc, pana la maxim cinci tigari pe zi. La vremea respectiva fumam Marlboro rosu lung. Chinul cu „maxim cinci tigari pe zi” nu e aproape cu nimic diferit de chinul lasatului brusc prin metoda vointei sau a sentimentului de vina. Nu am reusit deloc sa ajung la alea cinci, fumam in jur de 10-12, insa oficial declaram cinci in fata tatalui Rebeccai, iar restul le fumam pe unde apucam, sa nu fiu vazuta. In tot timpul asta, chiar si cu tigara in mana, ma simteam cea mai de cacat fiinta de pe Pamant. Milioane de sentimente de rusine, de vinovatie, de neputinta, de panica, ca imi distrug copilul, ca il nenorocesc, ca ma distrug pe mine, toate de-a valma si toate in timp ce mai trageam un fum din tigara mea Marlboro rosu. Mi-am dorit sa am o sarcina din aia, cu greturi puternice, m-am bazat enorm pe ideea asta, insa ghinion, caile Domnului sunt necunoscute, iar eu am avut parte de cea mai relaxata sarcina posibila, fara sa trec vreo secunda printr-o stare de greata. Cu rusinea si autoinvinovatirea am stat cel mai prost. M-am ascuns cat am putut de mult, fiindca simteam mii de...