Cum a fost in aventura #3casein3zile

Acum fix o saptamana ne aruncam intr-o aventura nebuneasca dar foarte-foarte frumoasa. Asa cum v-am povestit in articolul anterior, timp de trei zile ne-am aventurat prin trei case diferite, in trei zone complet diferite ale orasului, in incercarea de a testa la maxim atat functionalitatile platformei Storia, dar si capacitatea noastra de a gasi ceva pe specificul familiei noastre, in eventualitatea unei mutari. Putem spune si eu si Radu ca toata aceasta idee ne-a depasit cu mult asteptarile, dar nu ma arunc inca in a trage concluzii, le veti vedea la finalul acestui lung, dar foarte interesant articol! ZIUA 1 Prima noastra aventura din proiectul Storia a inceput intr-o zona a Bucurestiului care poate fi considerata oricum, numai “exclusivista” nu :). De fapt prin fiecare alegere pe care noi am facut-o pentru cele 3 zile, 3 locuri si 3 apartamente pe care noi le aveam de vizitat am incercat sa demontam, sa dam la o parte niste prejudecati de care suntem siguri ca nu sunt doar ale noastre. Avem multi prieteni si cunostinte care ne-au povestit in ultima vreme despre cat de ok este si cat de mult s-a schimbat zona de sud a Bucurestiului. In plus, Radu a copilarit in acea zona, iar proximitatea Deltei Vacaresti a fost inca un argument in favoarea cartierului Berceni. Asadar, ne-am pus pe cautat si oarecum spre surprinderea noastra am gasit un apartament  care respecta aproape in totalitate absolut toate criteriile noastre de alegere a unei locuinte: are doua dormitoare pentru copii, are o camera de joaca special amenajata, are un spatiu de depozitare extrem de generos blocul se afla chiar langa...

Revolutia sprancenelor mele

Fix acum o saptamana urcam aceasta poza si recunosc ca nu m-as fi asteptat la asa val de reactii si de povesti similare cu povestea sprancenelor mele. De atunci, chiar daca au trecut cateva zile, sprancenele mele au capatat/primit o noua forma si implicit o noua viata, iar mie inca nu imi vine sa cred cand ma uit in oglinda si le vad :) Undeva in urma cu vreo douazeci de ani cred ca am „intrat” prima oara in ele. Nu eu, ci evident o cosmeticiana, una in care aveam incredere si pe care o cunosteam de ceva timp. Mama ma amenintase tot liceul sa nu cumva sa imi fac ceva la sprancene, intrucat din perspectiva ei erau pur si simplu perfecte. Erau mostenire din partea tatei, erau groase, definite, negre, stufoase, Albulescu style, iar mama trecuse saraca prin anii ’80 perioada in care s-au purtat sprancenele ultra subtiri si moda lasase urme adanci in sprancenele ei si efectiv nu concepea sa ma vada si pe mine cu ele ciopartite. Eu nu eram complet multumita de ale mele, mi se pareau prea groase, prea „evidente” (mereu am avut aceasta parere despre mine cum ca as avea toate trasaturile „augmentate”, de la nasul foarte borcanat, la buzele prea carnoase – acum le iubesc) si mi le doream „arcuite”, ca in reviste. De aici a inceput un iures, cu experimente, cu tot felul de cosmeticiene, unele mai bune, altele mai putin bune. A culminat acum vreo patru sau cinci ani cu un moment in care mi-am zis „gata! nu mai pensez nimic!”. Si un an de zile nu le-am mai pensat deloc, dar deloc. Bonus, le-am...

3 case in 3 zile

Acum cateva saptamani am primit o provocare extrem de interesanta. Am fost intrebati mai intai ce inseamna pentru noi ca familie cu trei copii si trei catei sa “te simti ca acasa”. Raspunsul initial a venit rapid si am explicat ca acasa pentru noi inseamna in primul rand locul in care copiii nostri se simt ok, indiferent ca vorbim de apartamentul in care locuim sau de alte locuri din Romania sau din alte tari pe care le vizitam. Acasa pentru noi inseamna si Bucuresti si Thassos unde am ajuns sa petrecem mai bine de 1 o luna pe an, dar mai inseamna si Magura sau Galtur. Urmatoarea intrebare legata de cele mai importante criterii dupa care alegem o casa ne-a facut sa recalibram oarecum raspunsul nostru, chiar daca copiii au ramas cumva generatorii principali ai tuturor aspectelor care ne-au facut si ne fac sa alegem un loc in care sa locuim chiar si pentru o perioada mai scurta. Revenind la provocare :), trebuie sa recunosc ca noua, ca familie, ne cam plac provocarile. Eu si Bogdana suntem intr-un fel construiti astfel incat din timp in timp avem nevoie de putina adrenalina in viata noastra. Asta ca sa intelegeti mai bine, poate insemna un proiect nou pornit de la zero pur si simplu, o excursie sau o vacanta impreuna cu copiii intr-un loc aflat la mii de kilometri departare, renovarea casei intr-o luna sau chiar decizia de a adopta 3 catei deodata fara ca inainte sa discutam prea mult si fara a mai avea catei sau alte animale in casa pana in acel moment. De obicei, in cazul provocarilor nu...

Cand o casa devine acasa

Acum vreo doua saptamani IKEA mi-a pus intrebarea asta: “Ce inseamna pentru tine “acasa”?” si m-am gandit ca cel mai simplu ar fi sa las imaginile sa vorbeasca singure si a iesit filmuletul acesta, pe care l-am facut dintr-o suflare si care m-a emotionat mai mult decat m-as fi asteptat. Si tocmai din acest motiv, fiindca mi-a intrat la inima intr-un mod in care nu ma asteptam, vreau un pic sa si dezvolt ideea asta de “acasa” si sa povestesc si in cuvinte ce inseamna pentru noi. Eu stau de 15 ani in casa in care locuim in prezent. Pentru mine este a doua casa in care locuiesc pe termen lung si atasamentul fata de ea este greu de estimat sau de exprimat in cuvinte. Este casa in care m-am bucurat sau am plans, in care am dat petreceri si am sarbatorit in care s-au nascut si cresc copiii. Acest acasa al nostru face parte din familie. E ca un organism viu, care s-a schimbat si s-a dezvoltat odata cu noi, cu venirea fiecarui membru nou in familie (inclusiv venirea cateilor a remodelat un pic lucrurile). E locul in care ne regasim pe noi insine, locul in care ne recapatam linistea si suflul dupa o zi nebuna si plina, locul in care am venit cu copiii de la maternitate, au facut primii pasi dar au si tras primele cazaturi. O simt vie si am acest atasament profund fata de ea poate si pentru ca nu sunt deloc genul nomad, si prefer constanta si continuitatea in detrimentul schimbarii. Ma gandesc ca totusi nu e o problema de adaptabilitate, ci doar de...

De ce continui sa merg la Revvolution luna de luna

Se tot vorbeste de Revvolution de cateva luni incoace, am in comunitatea mea o multime de persoane care merg si ele acolo, care au scris, au documentat experientele lor, Radu a scris de foarte multe ori si m-am gandit ca totusi ar fi cazul sa imi povestesc si eu experienta mea, mai ales fiindca ma intreaba o gramada de lume de ce merg si cum este acolo. Sunt client Revvolution de opt luni de zile. Cu exceptia unei singure luni care a fost „complimentary”, in care am fost numita „ambasador Revvolution” (dar intre noi fie vorba nu stiu cat de bine m-am achitat de aceasta sarcina), in rest, atat eu cat si Radu ne-am platit cu constiinciozitate fiecare sesiune lunara, ceea ce recunosc ca a fost un efort financiar destul de serios pentru familia noastra. Am beneficiat si de niste oferte, de exemplu, in noiembrie anul trecut am prins 3 luni oricand in 2017 la 99 de euro luna, ceea ce pe de o parte ne-a ingreunat bugetul atunci, dar ne-a degrevat anul acesta, ulterior au mai venit si altele, la 100 de euro + 25 de euro 4 antrenamente extra, anyway, una peste alta a fost suportabil costul. Intr-adevar, vorbeam si cu Radu, ar fi perfect daca ar exista niste pachete pentru noi, cei care venim luna de luna (chiar daca in iulie si in august zicem pas, din septembrie suntem decisi sa ne reintoarcem), insa pana se lucreaza la ele noi suntem multumiti si asa. Mi se pare cumva ciudat sa spun ca e un efort financiar pentru noi, fiindca pe vremea cand fumam amandoi, o suma identica o...