40 pana la 40

A trecut atata timp de cand nu am mai scris, incat pana si site-ul m-a delogat. Imi spune sec ca ultima oara m-am conectat pe 7 iunie, acum noua zile si nici nu am cum sa ma supar ca m-a dat afara. Insa in astea noua zile am fost intr-un iures de nedescris. Doua zile date complet peste cap, din cauza unui om neatent, care si-a deschis portiera sa se dea jos din masina EXACT cand eram in dreptul lui si mi-a facut masina praf pe partea dreapta. Totul intamplat pe o straduta minuscula, cu mine la volan, masina mea avand sub 20 la ora si totusi… A urmat o zi de nastere, un botez la care Rebecca a fost nasa si eu ajutorul ei, au urmat cele trei serbari de final de an comprimate in doar doua zile si astea sunt doar  „varfurile”, care au venit peste rutina noastra oricum si-asa arhiplina. Nici pe facebook nu am mai postat nimic si-am constatat fara strop de surprindere ca nimeni nu prea s-a sinchisit din cauza asta :) Azi e ultima zi de scoala a copiilor (ultima oficiala, desi neoficial sunt deja in vacanta) si ca in fiecare din ultimii ani, creierul imi ofera momentul clasic de „wow” in care realizez ca mi-au mai crescut copiii cu un an. De acum pot spune ca am un copil in a sasea, unul in a doua si unul in clasa intai. E greu de cuprins cu mintea, va spun. Si azi dimineata mi-a mai oferit creierul ceva de rumegat. Mai sunt fix 40 de zile pana fac 40 de ani. Asa ca am...

Radiografia unei zile perfecte

Va previn, o sa urmeze multe fotografii. In timp ce trei patrimi din prietenii de pe facebook au ales litoralul pentru minivacanta asta de 1 Iunie & Rusalii (multumim, Itsy Bitsy pentru 1 iunie!!!!), miercuri dupa amiaza am luat copilul mare direct de la scoala, cu uniforma si ghiozdan cu tot si am plecat glont spre Magura. Joi si vineri am stat cuminti (mai putin vineri cand am avut proasta inspiratie de a merge la Dino Park, noi si alte cateva mii de parinti cu copiii lor), insa sambata ne-am pus pe cai mari, ne-am trezit si noi mai devreme, am dotat copiii cu bocanci, ne-am umplut rucsacurile cu apa din belsug si ceva echipament de ploaie/racorire brusca/etc si am plecat cu cinci copii in drumetie, spre Cabana Curmatura, un traseu pe care eu si Radu il mai facusem toamna trecuta, dar fara kinderi. Acum ne-am zis ca ce-o fi o fi, in cel mai rau caz facem cale intoarsa daca nu duc copiii tot urcusul. Traseul nu este unul foarte dificil, insa este mult de mers, iar partea a doua a sa inseamna un urcus sustinut, pe alocuri chiar destul de abrupt. Raportez gradul de dificultate in primul rand la copii si la capacitatea lor de a face un efort intins pe mai multe ore. Ai nostri s-au descurcat de minune si daca ziceam ca se vor lati cand ajungem acasa, surpriza, au mai avut resurse sa alerge prin ograda inca cateva ore dupa terminarea traseului, cu aceeasi energie. Traseul a durat in total sase ore, cu aproximativ o ora de pauza binemeritata la cabana Curmatura, unde au...

1 iunie de poveste

Am mai jos o veste super super tare pentru voi. Pentru prima oară de când Ziua Copilului a devenit zi liberă naţională, de 1 Iunie echipa Itsy Bitsy FM invită toţi copiii şi părinţii la un eveniment cu peste 10 ore de distracţie în aer liber. Se va sărbători ceea ce Itsy Bitsy a obţinut în 2016 pentru toţi românii: o zi liberă, în care copiii să poată petrece împreună cu părinţii. De la 10:00 dimineaţa, Parcul Al.Ioan Cuza (fost I.O.R.) se va transforma într-un uriaş loc de distracţie, în care fiecare familie va putea alege activităţile preferate, căci sunt pregătite surprize în zonele: Itsy Bitsy Show, Itsy Bitsy Joacă, Itsy Bitsy Creativ, Itsy Bitsy Sport, Itsy Bitsy Bebe, Itsy Bitsy Foto şi Itsy Bitsy VIP de la Foişorul de Lemn. Copiii şi părinţii se vor implica în activităţi pe alei, vor intra în direct la radio, în transmisiunile live de dimineaţă, chiar de pe scena Itsy Bitsy Show. Pe scena Itsy Bitsy Show vor urca eroii preferaţi ai copiilor: Itsy, Bitsy, SuperZăpă şi Profesorul de Joacă Leon Magdan. Alături de ei vor veni artişti ca Virgil Ianţu, Marius Moga, actorul Marian Râlea, Gabriel Cotabiţă, Magicianul Bogdan Muntean şi chiar Maia Malancuş, câştigătoarea de la Vocea României Junior. Vor cânta şi vor dansa copii din cluburile: DeMogaCamp & Contrapunct, Grupul Miniton, Corul Liliput, Corul de Copii Radio, Şcoala de Joacă, Trouble Crew şi Mini Trouble, STEYsha School of Irish Dance, Clubul Davidans, Asociaţia pentru formare. Gazda serii va fi realizatoarea radio Ruxandra Rusan. La Zona Itsy Bitsy VIP, care va fi în Foişorul de lemn, părinţii vor putea fi...

Despre tatuaje, povesti, artisti si oameni misto

Bogdana v-a povestit despre tatuajele ei si eu v-am promis ca va voi spune si povestea mea. Nu prea stiu cum, mai bine zis cu ce sa incep. Eu am multe tatuaje, mult mai multe decat Bogdana si mai am destule idei si chiar si programari facute pentru urmatoarele sedinte de tatuat. Totul a inceput cu un tatuaj dedicat copiilor in care am vrut sa surprind initialele si data lor de nastere. Imi amintesc ca am ajuns la Teo care atunci avea salonul undeva in spatele fostului magazin Adam, am facut cunostinta si apoi ne-am asezat si i-am povestit pur si simplu ce imi doresc. Am ajuns la detalii la care eu nu ma gandisem cum ar fi, tipul fonturilor sau grosimea acestora si am stabilit ca ne vedem peste 1 saptamana si ca pana atunci Teo va desena ceea ce eu imi doream/imaginam. Pe vremea aia programarile pentru intalniri erau facute de Andrei, fratele lui Teodor Isfan, un baiat foarte jovial, comunicativ si simpatic, pasionat de….magie (a trecut chiar si pe la “Romanii au talent” si intre timp Andrei a ajuns un magician de succes in Anglia). Am asteptat cu nerabdare urmatoarea intalnire. Atunci cand am ajuns din nou la Machina Electrica (asa ii gasiti pe Irina, Teo si Coma pe facebook), desenul cu tatuajul meu era deja pregatit si era mult mai ok decat ceea ce imi imaginasem eu. A urmat sesiunea de tatuat si in timpul acesteia am stabilit impreuna cu Teo detaliile pentru urmatorul tatuaj care a fost o cruce celtica. Apoi, i-am spus lui Teo ca imi doresc sa imi tatuez o leoaica (Bogdana)...

Dilemele parintilor in vremea adolescentei

Mai este putin timp pana pe 28 mai cand va fi o noua intalnire cu Oana Moraru, de data asta dedicata primilor pasi spre adolescenta. Pasi pe care, mai usurel, sau dimpotriva mai apasati uneori, am inceput si noi sa ii facem alaturi de Rebecca. Si oh, vai, cate intrebari si cate dileme am si cat de complicat mi se pare dintr-odata totul si cat fine tuning reinvat sa fac si cat de des am senzatia ca o dau magistral in bara, chiar daca uneori mai imi vin validari din locuri neasteptate ca totusi ceea ce fac, fac bine, si da, oricat v-ati da ochii peste cap, mai am nevoie si de asa ceva din cand in cand. I-am pus Oanei doua intrebari, asta asa, ca sa incalzim un pic atmosfera in asteptarea zilei de duminica, 28 mai, cand va avea loc workshopul Adolescenta – Anii Identitatii. Aveti mai jos si intrebarile mele si raspunsurile ei, va mai spun doar ca biletul in mod normal este 250 de lei, insaaa, la fel ca si data trecuta, daca doriti sa va inscrieti, aveti din partea blogului nostru o reducere de 50 de lei. Tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti pe mail, la voceaparintilor@gmail.com si sa mentionati codul de reducere ParentingPR_bogdanadobre. Cunoastem sistemul de invatamant, in esenta el nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului si in anumite situatii particulare nu s-au schimbat nici macar oamenii din el. Suntem cu totii de acord ca sistemul este departe de a fi perfect si asta este poate frustrarea principala  a parintilor, a copiilor si a multor cadre didactice deopotriva. Incepand cu...

Dupa 25 de ani

Cred ca trebuie sa va avertizez de la bun inceput, urmeaza un articol care este foarte posibil sa va afecteze emotional :). Sambata am avut intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului. Da, au trecut 25 de ani, nu mai sunt chiar asa de tanar desi eu asa vreau sa cred in continuare. M-am revazut cu oameni dragi mie, m-am reintalnit cu prieteni foarte vechi, am vizitat liceul si chiar si clasa in care am invatat vreme de 4 ani – daca nu cei mai frumosi, cu siguranta cei mai intensi ani din viata mea de pana acum. Pentru ca nu se putea altfel, la final de zi am avut si o petrecere de pomina, la fel ca cele de acum peste 25 de ani, cu muzica buna si la fel de “batrana” ca si noi, cu multa distractie si in egala masura bucurie si  multa nostalgie. Am ras, ne-am bucurat de revedere, unii dintre noi au mai si plans si cu siguranta absolut toti am trait cateva clipe in care mintea si inima noastra s-au intors in timp, la anii de liceu. Multa emotie, multa bucurie, probabil ca si urme de tristete si melancolie. Pe batranul Sfantul Sava (Balcescu pe vremea noastra, pana in 1990) l-am gasit la fel de impunator. Culoarele mari si largi, salile de clasa inalte cu usile care parca sunt aduse din Alice in Tara Minunilor, holul de la intrare, gangul, toate sunt aproape la fel ca acum 30 de ani. Singurul care a disparut, de fapt a fost mutat in curtea mare a liceului, este terenul, locul care in afara de...