Perspectiva adolescentului

M-am surprins acum doua seri, in timp ce ma uitam la „13 reasons why” (sunt abia la episodul trei, iar la episodul patru m-a doborat oboseala) ca involuntar m-am apucat sa incerc sa gasesc solutii din pozitia parintelui. Si ca de fapt solutiile erau legate de parinte mai mult de cat de copil. M-au frapat cateva scene, in care parintele intreaba „everything ok?”, copilul da raspunsul evident „yup”, desi in spatele acelui „yup” se afla exact opusul, iar parintele e multumit ca si-a facut treaba de a intreba si cu asta basta, fiecare se reintoarce la propriile-i probleme. Si dintr-odata te trezesti in viata reala ca nu iti mai cunosti copilul, ca in el a crescut un ditamai universul cu care tu nu ai absolut niciun contact si te intrebi „cum de s-a ajuns la asta?”. Cum? Prin mii de momente din astea ca cel de mai sus, in care s-a mai pus o cate o micuta caramida intre tine si copil. Mii de momente in care te-ai multumit ca parinte sa bifezi un „totul ok? – „da, totul ok?”. Mii de momente mici, aparute nu dintr-odata de cand copilul a devenit preadolescent, ci din frageda pruncie, de cand i-ai spus prima data: „stai un pic, nu pot acum” sau cand copilul a venit la tine suparat nevoie mare/plans ca si-a pierdut nu stiu ce prostie si tu i-ai zis „haide, mah, astea-s probleme sa plangi din ele”. Cu fiecare ignorare de-a ta, cu fiecare minimizare a supararilor sale, cu fiecare moment in care atentia ta a fost in alta parte atunci cand el avea nevoie de ea zidul a mai...

Programa scolara din ziua de azi

Se da culegerea de matematica, pentru clasa a V-a, partea a II-a, semestrul 2 de Sorin Peligrad, Dan si Maria Zaharia. Este culegerea folosita de multi din elevii de clasa a V-a, printre care si Rebecca. Practic este cartea de baza dupa care Rebecca invata pentru ca manualul propriu zis, cel de la Editura Didactica si Pedagogica nu l-au folosit aproape deloc pana acum. Manualul l-am cumparat la inceputul clasei a V-a pentru ca se afla pe lista de manuale, culegeri si carti obligatorii) dar de atunci si pana acum Rebecca nu l-a luat la scoala de mai mult de 4 ori. Sa revenim la culegere. Ea este structurata in doua mari sectiuni cu mai multe capitole. Astfel, avem: Aritmetica si algebra – Capitolul 1 Numere rationale pozitive, Fractii zecimale (I); Capitolul 2 Numere rationale pozitive, Fractii zecimale (II); Capitolul 3 Ecuatii si Inecuatii in Q+ Geometrie – Capitolul 1 Elemente de geometrie; Capitolul 2 Unitati de masura Repet, discutam de clasa a V-a, discutam de mintea unor copii cu varsta de maxim 11 ani. Acestor copii li se explica undeva la inceputul culegerii – manual, pe mai putin de o pagina ce inseamna o fractie ordinara, ce inseamna o fractie zecimala si oarecum, intr-un fel extrem de alambicat, care sunt diferentele dintre cele doua tipuri de fractii. Despre fractii ordinare, o notiune extrem de abstracta pentru orice copil, au invatat prima oara in clasa a IV-a. Imi aduc aminte ca atunci pentru a o face pe Rebecca sa inteleaga despre ce discutam, am folosit piesele de Lego si am exemplificat pentru a-i explica vizual notiunea de fractie. Daca...

Cum sa faci bagajele in sapte pasi

In ultimul an am calatorit foarte mult cu copiii si este poate, cea mai mare bucurie pentru mine faptul ca avem cum sa facem asta. Am fost in Thasos de doua ori (doua drumuri de cate 1200 de km plus plimbarile pe insula care au cam totalizat inca cel putin 1200 de km), la mare la noi, la Olimp de doua ori, Magura de nu mai putin de cinci ori, Paltinis, Voineasa-Obarsia Lotrului-Transalpina, Mauritius (30 de ore petrecute in avion si/sau aeroporturi), Galtur/Ischgl (3400 km dus-intors) si Legoland (3500 km dus-intors), plus nici nu mai mentionez Sinaia, la casa bunicilor. Si tot atatea bagaje am facut. Am facut bagaje pentru o luna, bagaje pentru weekend, bagaje pentru schi, bagaje pentru plaja, bagaje cu limita stricta de spatiu si kilograme, bagaje pentru zece zile fragmentate in 5 cazari diferite in 5 orase din patru tari. Numai citind si ma ia pe mine ameteala :) Dincolo de partea misto a vacantei se afla partea de logistica, operationala, care nu e cel mai usor lucru, insa avem si aici, la fel ca in aproape toate celelalte aspecte ale vietii de familie, retete, sau cum le spunem noi, proceduri :). Ce e cel mai provocator e aftermath-ul, cand ajung acasa si despachetez, sortez tot ceea ce nu am sortat in vacanta si masina de spalat lucreaza la foc continuu si uneori am senzatia ca muntele de haine nu scade deloc in inaltime :))). E distractiv insa sa imperechezi in medie 50-60 de perechi de ciorapi (uneori si mai multe).  Si nu, nu avem noi vreun fetis cu sosetele, insa daca inmultiti 10 zile cu o...

De ce ar trebui sa mergeti la seminariile Oanei Moraru despre scoala de ieri, copiii de azi si lumea de maine

Acum aproape o luna si jumatate, am participat pentru prima oara la un seminar al Oanei Moraru despre copii intre 6 si 12 ani. A fost o decizie pe care am luat-o imediat dupa ce am aflat (de fapt dupa cu Bogdana mi-a spus ca vom fi parteneri media). Imi doream de ceva vreme sa o ascult pe Oana Moraru si in plus, copiii nostri au exact varstele copiilor despre care Oana a vorbit in cadrul seminarului. Radu si Rebecca sunt exact la extreme, 6 si 11 ani, iar David 8 ani. Participarea la seminar a fost probabil una din cele mai bune decizii pe care am luat-o pana acum vreodata in privinta materialelor si seminariilor pentru parinti si despre copii. Cu toata sinceritatea, trebuie sa spun ca nu imi aduc aminte ca cel putin in ultimii ani sa fi fost la vreun seminar la care sa imi iau pagini intregi de notite si care parca as fi vrut sa nu se mai termine. Desi imi doream de ceva vreme sa particip la unul din seminariile Oanei, am asteptat intr-un fel momentul cel mai potrivit. Dupa cum va spuneam mai sus, copiii nostri ocupa toata „plaja” varstelor despre care Oana a povestit. Daca Radu la varsta de 6 ani abia incepe sa-si stabileasca anumite standarde interne personale prin care interpreteaza lumea din jurul lui, David este la etapa in care vrea sa-si demonstreze talentul si abilitatile, iar Rebecca se afla spre finalul etapei 6-12 ani, la ea schimbarile fiind majore. Din anumite perspective poate parea simplu pentru noi si chiar este uneori, pe de alta parte provocarile carora trebuie...

O seara cu Cirque du Soleil

Acum doua seri am fost invitata la ceea ce banuiesc eu ca a fost doar o particica din aniversarea celor noua ani de Baneasa Shopping City. A fost un eveniment nu de foarte mare avengura, cu cateva sute de spectatori,  totusi a fost o desfasurare de forte si un statement pe care nu multi si-l permit. Mai exact, pe scena ridicata in locul fantanilor arteziene a performat, special pentru acest eveniment, o parte din echipa Cirque du Soleil care se afla in acest moment in Romania in turneu cu Varekai, unul din cele mai logevive turnee ale lor. Eu am profitat ulterior de ocazia care mi s-a oferit si am „smuls” la cald un interviu de la unul din cei mai „hot” acrobati ai Cirque du Soleil, Cedric Belisle, care este acrobatul responsabil cu Roue Cyr, o roata uriasa si extrem de spectaculoasa.  Cedric are 25 de ani, este acrobat de ani de zile, insa pana acum specialitatea sa a fost trambulina, facand parte o buna perioada din echipa Canadei si luand inclusiv medalii la niste campionate panamericane de gen. Are si o diploma in psihologie si cam asta a fost si subiectul cu care am inaugurat interviul. Deci, de unde si pana unde tocmai psihologie? Razand, mi-a raspuns ca de-a lungul competitiilor la care a participat ca si saritor la trambulina a avut mari probleme in a-si gestiona emotiile, in a-si controla mintea si a se concentra exclusiv pe concurs si ca la un moment dat a apelat la serviciile unui psiholog specializat pe psihologie sportiva, care nu numai ca l-a ajutat mult sa isi gestioneze si sa isi depaseasca propriile frici si emotii,...

In spatele blocului.

Nu am foarte multe amintiri din spatele blocului, in primul rand fiindca acolo era locul in care se afla ghena, de care imi amintesc cu fiori pe sina spinarii, deoarece indiferent de anotimp mirosul era acelasi, la fel de ingrozitor. Tot acolo se afla batatorul de covoare si mai ales primavara se bateau covoarele, asa ca era locul „adultilor” si uneori si al copiilor pedepsiti de catre parinti sa bata ei covoarele. Nu in cele din urma, era fieful gastilor care stateau in blocul din spatele blocului meu si care in afara de faptul ca erau mai mari ca varsta, erau genul acela de bullies pe care era mai bine sa ii ocolesti. Mai adaug la toate astea si faptul ca toate camerele apartamentului dadeau inspre strada si mama imi spunea mereu sa fiu „in raza vederii”, asa ca nu, nu am amintiri din spatele blocului, insa am cat cuprinde din fata acestuia. Dincolo de asta, cele mai puternice si minunate aminitiri sunt de la bunica de la Cluj, de pe strada prafuita pe care nu trecea niciodata nicio masina si pe care se invartea toata viata noastra, a copiilor de pe la casele din jur,  de dimineata devreme si pana noaptea tarziu. Imi amintesc cu claritate sute de momente si senzatia care ma invaluie fara exceptie este aceea de libertate totala. Paradoxal, fiindca toate acele momente au fost traite in cea mai lipsita de libertate perioada. Pana la urma nici nu conteaza locul si fara sa fi citit inca vreun cuvant, ma hazardez sa afirm ca despre aceste amintiri este vorba in cartea Marei Wagner, „In spatele blocului”. Recunosc, Mara, ca mi-e cumva teama...