Despre remodelare, pe viu

De cand nu am mai scris pe blog, am terminat si programul de reshaping al Beautyferia, in care m-am inscris in parte cu indoieli, in parte cu sperante si in parte cu teama ca speranta va fi inabusita de indoieli. Ceea ce avea sa urmeze, 7 saptamani mai tarziu avea sa ma uimeasca nu numai pe mine, ci inclusiv pe Nicoleta, cea care s-a ocupat de corpul meu in tot acest timp. Si Nicoleta nu e genul impresionabil, nu, nu. Dar sa recapitulam putin. Au fost sapte saptamani, in realitate aproape opt, in care am facut alternativ trei tipuri de proceduri. Prima, un fel de radiofrecventa, cu Eximia, un aparat ce transmite niste impulsuri catre celulele de grasime, impulsuri care, in esenta, le spun celulelor alora „Fetelor, e cazul sa parasiti incinta”. Si ele se executa. Evident ca nu am crezut asta, ca eu nu pot disocia eliminatul celulitei de durere. Iar ceea ce face aparatul asta nu doare. Doar iti mai auzi urechile tiuind, in anumite pozitii, dar in rest nimic, zero durere. A doua procedura, vacuum-ul adica, este mai horror. In primele sedinte cel putin, caci suplineste cu brio lipsa durerilor din prima. Ai strat de celulita? Doare. Nu conteaza ca e mic sau mare, in primele sedinte, dupa ce se termina, te prelingi de pe masa. Si te mai si colorezi pana sa se termine ziua. Faci niste „vanatai” de toata frumusetea. Eu am facut din prima una pe solduri de marimea propriei palme, de am sunat-o disperata pe Georgiana sa o intreb „WTF?!?”. De un galben mustar impecabil (caci nu seamana cu vanataile clasice, alea...

Cate un strop, cate un strop

Am intrat in ultima saptamana de program intensiv Beautyferia. Mai am doua sedinte din cele zece, si la fel cum in ultimele zile dintr-o vacanta frumoasa incep sa te incerce regretele ca totul se termina in curand, si ai vrea sa mai ramai, putin, doar putin, acelasi lucru mi se intampla si mie acum. Se apropie de final una din cele mai placute experiente din ultima vreme, care chiar daca nu a fost o relaxare similara vacantelor, si a fost in portii mititele, cate doua ore la patru zile, totusi a contat enorm. A contat enorm pentru corp, iar schimbarile sunt mai mult decat vizibile cu ochiul liber, insa dincolo de asta, si-a pus enorm amprenta asupra psihicului. Am reinvatat sa ma destind, sa pun „on hold” ganduri, probleme, situatii de rezolvat, le-am lasat undeva la usa gri din cladirea verde, sa stea cuminti, cat m-am reincarcat eu cu energie pozitiva. Si mi-a iesit. Acolo, in incaperile micute, dar perfect dimensionate, intime, cu semi intunericul ce ma inconjura, am reusit inclusiv sa uit de telefon, obiectul care uneori pare ca este lipit de persoana mea. M-a ajutat si faptul ca semnalul nu ajunge mereu acolo, insa wireless-ul pus la dispozitie ajunge (si inca este la maxim), cu toate astea, de cele mai multe ori telefonul a ramas uitat undeva pe prosop, amintindu-mi de existenta sa doar daca mai dadeam accidental peste el. M-am relaxat, mi-am atins mare parte din scopurile pentru care am intrat in acest program de la bun inceput. S-a schimbat aspectul fizic al pielii, in mod dramatic, si ce e cel putin la fel de bine,...

Perioada de introspectie alimentara.

Am povestit de lucrurile frumoase si „boosting” care mi se intampla la Beautyferia (si nu sunt departe deloc de adevar, deoarece, daca in anumite zone transformarile au loc prin evaporarea grasimii, apai in alte zone lucrurile se ridica la propriu!). Azi, in completare, voi povesti cate ceva despre ceea ce mananc. Si asta pentru ca nici macar o secunda sa nu va imaginati ca una poate functiona fara cealalta. Atata timp cat nu va schimbati stilul de viata in fiecare aspect al sau, nici un aparat sau masaj nu va va schimba in bine. Nu pe termen lung. Nu degeaba, in toate promisiunile facute de saloanele de remodelare corporala este mentionat acest amanunt. Este esential ca odata cu inceperea unui program de gen sa faceti si voi un efort alimentar minim. Nu poti sa te astepti la rezultate „WOW”, nici macar din partea celui mai performant aparat cu putinta, daca tu continui sa mananci fast food si junk food in continuare la discretie. Dupa cum spuneam intr-o postare anterioara, eu nu am mai mancat mancare stil junk de enorm de multa vreme. Nu mai pot, pur si simplu, si inclusiv gandul la un hamburger imi provoaca revolte in stomac. La fel, nu mai suport grasimile, afumaturile, prajelile, si aici trebuie sa fiu recunoscatoare (uneori cu ghilimelele de rigoare) celor trei copii ai mei, care m-au categorisit cu sarcini din ce in ce mai dificile. Asa am ajuns sa nici nu ma mai ating de anumite alimente, pe care le adoram inainte, sau sa ma ating in amintirea vremurilor bune, insa cu constientizarea faptului ca imi va fi rau dupa....

Relaxarea. Dezvat si invat.

Sunt fix la jumatatea programului de reboost al Beautyferia. Iar momentan parca sunt intr-un vis frumos, in care de doua ori pe saptamana invat din nou semnificatia cuvantului „relaxare”. Si asta pentru ca am uitat complet sa ma relaxez. Am uitat ce inseamna sa „pierd” o ora, fara sa fac nimic, cu exceptia faptului de a sta intinsa. Am uitat cum este sa iti lasi gandurile undeva la usa incaperii, sa te bucuri de fiecare mangaiere a mainilor Nicoletei, sa asculti acordurile de Bach, Vivaldi sau Mozart, sa te lasi invaluita de penumbra si ….. sa te relaxezi. Insa, dupa cinci sedinte am reinceput, cu pasi timizi, sa fac asta, iar rezultatele se vad din plin. Si nu imi pot imagina loc mai potrivit, deoarece totul acolo este gandit in asa fel incat tu, chiar daca ti-a ajuns complet strain conceptul de relaxare, sa te reobisnuiesti cu el. Zic ca am uitat sa ma relaxez si este cum nu se poate mai adevarat. Nu am cinci minute pentru mine intr-o zi obisnuita, nu mai imi permit sa am si este cum nu se poate mai gresit. Pentru ca micile ritualuri pe care le faceam pentru mine si numai pentru mine, atat pentru aspectul meu insa mai presus de toate pentru bunastarea mea sufleteasca, au fost inlocuite in timp de urgente, de nevoile copiilor, de, de, de, pana incetul cu incetul au disparut cu totul. Dar am decis ca trebuie schimbat din radacini lucrul acesta. Caci, chiar daca la o prima privire ar putea parea un gest de egoism, in realitate este un gest de daruire. Pentru ca daca eu...

Telegrama

E prima oara cand deschid laptopul dupa mai bine de patru zile. Sunt cantonata cu copiii, din lipsa de personal, si cand sunt cu copiii nu mai imi ramane timp sa mai fac si altceva. Dupa ce timp de doua saptamani am fost bolnavi pe rand, ba copiii, ba eu, acum a venit si randul bonei noastre sa boleasca, din pacate. Asa ca mai aveti de asteptat pana va voi povesti cum am fost noi pentru prima data #lacirc in formula completa, si-am vazut dresaj de crocodili, sau cum am fost, tot in formula completa, la Descopera Natura si ni s-a povestit despre muguri si cat de miraculos este mersului firesc al lucrurilor in natura. Si sa stiti ca mai puteti merge si voi, pentru ca evenimentul organizat de Dacia Plant si Foto Union tine pana pe 6 aprilie, si merita din toate punctele de vedere. Chiar numai sa il ascultati pret de cateva minute pe Mugur Pop vorbind, in stilul sau caracteristic, molcom si domol, ca un ardelean adevarat. Va va vraji, va spun. Nu am timp nici sa va povestesc cum in fiecare zi gatesc, de regula cu copiii urcati pe blat in jurul meu, iar fotografii nici atat nu am sa va arat. Va trebui sa ma credeti pe cuvant. Sau cum dupa numai patru sedinte la Beautyferia, toate in compania Nicoletei si a mainilor ei de aur, vad niste transformari radicale in aspectul picioarelor mele si ca astept cu nerabdare din ce in ce mai mare sa vina vara si sa port rochii sau pantaloni cat mai scurti, sa se vada ce minunatii de picioare...