Evadarile noastre

Vineri trasesem cu ochiul la piscina exterioara si vazusem ca era deja umpluta ochi si m-a incercat un sentiment de bucurie, ca hai, in sfarsit bifam si noi prima cura intensiva de vitamina D a anului. Dupa care m-am uitat la accuweather si mi s-a cam dus din avant, ca imi spunea un 87% sanse de ploaie, T-storms, short periods of rain. M-am rugat eu intr-un fel sa nu fie chiar atat de „accu” pe cat ii spune numele, insa dimineata de sambata ne-a relevat un cer foarte schimbator, asa ca ne-am cam pus pofta in cui pentru weekendul urmator. Totusi, ne-am luat picioarele la plimbare si am mers in Bordei, mai ales ca baietii ne innebuneau de o gramada de timp ca vor din nou la „pacul cu tuneie”. Of course, ca ne-a si plouat acolo, indeajuns de mult incat sa fuga jumatate de parc si indeajuns de putin incat noi sa ramanem pe loc. Astia s-au bagat prin toate tunelele, noi am alergat in jurul instalatiilor, uneori ne mai statea inima in loc, ca ne asteptam sa iasa dintr-un tunel, si asteptam degeaba, copiii erau la doua tunele mai in spate. Dupa vreo doua ore ne-am mutat cu catel si purcel la jumatate de kilometru mai incolo, in cea mai mare ingramadeala si aglomerare posibila, numita festivalul …………….. turcesti. Porceala maxima, am mancat si niste placintele tubulare, si-un covrig cu miere, si multe multe portii de chiftele. In mod paradoxal, ajunsi acasa, baietii au mancat si tot castronul de supa de gaina inainte de a cadea lati pentru doua ore. La trezire, „vem in botanicaaa”. Ok, apuca-te...

Despre atingere

Atingerea joaca un rol esential in dezvoltarea emotionala echilibrata de mai tarziu a copiilor. In primele luni de viata bebelusii sunt ca niste veritabili “buretei” care acumuleaza informatii, dar mai ales senzatii. Si le acumuleaza exclusiv prin organele de simt, cum sunt vazul, auzul, mirosul si pielea. Nu stiu cat de mult a fost instinct matern in ceea ce ma priveste, insa la momentul nasterii primului meu copil nu stiam foarte multe despre importanta atingerii. Si totusi, partea asta a fost de capatai in primii ani de viata ai fetitei mele. Nu avusesem nici surse de informare, la vremea respectiva toate puneau accentul exclusiv pe “igiena si curatenia” copilului, ignorandu-se oarecumva aspectul emotional. Cu toate astea, instinctele mele au actionat in aceasta directie, si au facut-o foarte bine. I-am zambit cat de mult am putut, chiar daca epuizarea mea din primele luni era coplesitoare, i-am vorbit si raspuns la gangureli, am mangaiat-o si gadilat-o, am transformat fiecare schimbare de scutec intr-o joaca, si repet, nu stiu daca a fost vorba de instict, sau pur si simplu a fost fascinatia aceea care ne cuprinde pe toti in fata perfectiunii bebelusesti. Odata cu urmatorii copii am trecut in alta etapa, informatiile si studiile referitoare la bunastarea emotionala a copiilor si la rolul esential al stimularilor senzoriale au inceput sa abunde pe mediile virtuale, sustinute si de studii din ce in ce mai aprofundate si am inteles cat de importante sunt ele, nu atunci pe moment, acesta este doar varful icebergului, ci pe viitor. Se creeaza o baza de atasament in care ulterior se vor sadi increderea in sine, independenta si sentimentul...

Care-i treaba in cuplu atunci cand ai trei copii?

Literatura autohtona e plina de clisee cand vine vorba de viata de cuplu odata ce ai facut primul copil. La fel si mentalul social. Femeia nu mai revine niciodata la „formele” pentru care barbatul a luat-o de la inceput, nu mai e timp de sex, ea se lasa pe o ureche, se transforma intr-o neingrijita, nu mai are chef, basca, mai vin si noptile nedormite, prioritatea e copilul and so on, lista poate continua la nesfarsit. Si totusi exista viata de cuplu dupa copii? Nu unul, nu doi, ci trei sau mai multi chiar (not our case :)). Exista, oameni buni. Si e mai palpitanta, si prinde asa, o nuanta de complicitate, capata savoare si culoare. Si nu tine decat de cei doi actori principali sa devina asa. Ca ok, acum sunt mama si tata, dar pana la asta, la inceputuri au fost iubita si iubitul. Rolurile s-au imbogatit, s-au dublat, nu s-au substituit. Nu mai ai timp sa iesi seara de seara in oras, la o cina sau la un pub. Ajungi uneori, in extrema cealalta, sa iesi o data pe luna. Dar, oh boy, cata placere este in amaratele alea de trei ore! Cum ajungi sa savurezi cu adevarat fiecare secunda petrecuta in doi, sa ai iar fluturii aia in stomac alive and kicking. Nu mai ai timp sa lenevesti la leguma cu orele intinsa pe canapea, cu picioarele in poala omului iubit, uitandu-te la „n” filme. Insa atunci cand prinzi un sfert de ora de asa ceva, il gusti cu fiecare fibra a corpului. Nu mai dormi, goala goluta langa omul iubit, fiindca mare parte din...

A desena cu lumina

Termenul de fotografie asta inseamna: a desena cu lumina. Si Elena Shumilova intruchipeaza la perfectie semnificatia originala a acestui cuvant. Fotografiile ei sunt pur si simplu incredibile, iar modul cum se foloseste de lumina este de-a dreptul impresionant. Da, sunt editate, insa dincolo de acest makeover in photoshop, ramane amprenta. Care e uluitoare. Enjoy. Sursa...