Haide tati, fii mai ……..

Ieri am fost la “ziua taticilor” la gradinita baietilor mei. Un eveniment interesant de organizarea caruia m-am bucurat sincer atunci cand am citit emailul primit. Cand am ajuns la fata locului am avut prima surpriza placuta, erau adunati peste 20 de tatici. Copiii au fost impartiti in functie de varsta, grupa mica cu cea mijlocie si grupa mare impreuna cu grupa pregatitoare. Eu am stat la ambele iteratii, intai cu Raducu, apoi cu David. Au avut loc concursuri de daramat cutii de bere cu mingii de tenis (bere fara alcool), de skandenberg, stafeta de carat cutii de bere (tot fara alcool) pe tava si la final trasul de franghie. Copiii au stat pe margine si au privit, incurajandu-si parintii asa cum puteau ei. Tatii au fost impartiti in doua grupe, cea rosie si cea galbena. Daca ati citit pana aici probabil ca va intrebati ce m-a apucat sa scriu aceste lucruri si atat de detaliat :)? Primul raspuns ce imi vine in minte ar fi acela ca poate va citi si vreunul din organizatori si la urmatorul eveniment similar se vor gandi de mai multe ori, inainte de organizare. In primul rand am fost acolo cum era si normal, diferite modele de tati. Mai scunzi, mai inalti, mai plinuti (sau foarte plinuti), mai slabi, mai tineri, mai trecuti (bine) de 40, un grup total neomogen. Copiii, dupa cum spuneam, nu au fost deloc inclusi si implicati in jocurile cu tatii lor ci doar au stat pe margine cu niste pampoane in mana si au fost indemnati sa incurajeze din toate puterile, strigand “haide tati”. Educatoarele aveau si ele (unele,...

Despre roluri multiple, nevoi si dorinte

Mai este putin, putin pana la Conferinta Antoniei Noel, nu stiu daca v-ati inscris, insa v-as sfatui sa o faceti. Vor fi trei ore in care veti putea afla o multime de informatii valoroase, legate de comunicarea in familie, comunicarea cu proprii copii si ce se afla in spatele unor comportamente pe care de cele mai multe ori nu le intelegem si reactionam in dezacord cu ele. Imi place la Antonia ca promoveaza prin metoda Espere, inutilitatea si ineficienta folosirii pedepselor si a recompenselor in relatiile cu copiii si ca ne face constienti de multitudinea de roluri cu care noi, parintii, jonglam pe parcursul unei singure zile si de necesitatea de a relationa sau de a ne adapta mesajele fiecarui rol in parte. A fost aspectul care m-a contrariat prima data cand am auzit-o vorbind si care mi-a dat ulterior ceva batai de cap, fiindca mi s-a parut la o prima vedere, extrem de complicat sa imi adaptez eu modalitatile de a comunica in functie de rolul pe care il aveam la momentul respectiv: mama, femeie, sotie, profesionista, fiica, etc. In aceeasi masura m-a lovit si faptul ca de cele mai multe ori eu nu faceam nici o diferenta intre dorintele si nevoile copiilor mei si reactionam la ele intr-un mod pe care l-as putea caracteriza ca fiind „haotic” si neadaptat fiecarei situatii in parte. Un interviu extrem de interesant cu Antonia Noel, pe acest subiect aveti la Itsy Bitsy. Mai jos aveti un material filmat in cadrul emisiunii De garda de pe Money Channel: ) Puteti vizualiza si acest material, din una din editiile trecute ale emisiunii Totul...

Cum sa comunicam eficient cu copiii nostri.

Nu s-a stins inca ecourile de la ultima conferinta de parenting, si iata ca va anunt un alt eveniment dedicat aceluiasi subiect delicat si generator de discutii aprinse. De ce este delicat? Fiindca toata lumea are opinii, convingeri si pareri diferite, si de cele mai multe ori se lasa cu scantei. In privinta asta, unul din cele mai valoroase lucruri pe care le-am invatat eu de cand sunt parinte este ca trebuie sa am mereu mintea deschisa la ce este nou pe acest subiect si sa imi iau din fiecare curent, trend, teorie ceea ce mi se pare ca mi se potriveste cel mai bine. Mai mult, am ales sa le impartasesc aici pe blog, in mod egal, astfel incat fiecare sa isi poata lua la randul sau ceea ce i se potriveste cel mai bine sie insasi, copiilor sai, si asa mai departe. Din tot ceea ce am citit in ultimii ani, din toate conferintele la care am participat, conferinte ce au avut in prim plan cresterea si educarea copiilor, am realizat ca de fapt toate aceste teorii se completeaza reciproc, nu se anuleaza absolut deloc si sunt valoroase, pentru ca schimba perceptia asupra felului in care ar trebui sa ne crestem copiii, in concordanta cu vremurile in care traim. Ziceam ca va anunt un alt eveniment. Este vorba de Conferinta Antoniei Noel, care se va tine pe 19 martie 2013, la Hotel Novotel, incepand cu ora 19:00. Tematica conferintei abordeaza aspecte legate de: – comunicarea relationala cu copiii– gestionarea comportamentelor atipice– ascultarea nevoilor si dorintelor copiilor– diferentierea mesajelor copiilor si registrele în care acestia ne vorbesc– constientizarea...

Ce rau poate face lauda in exces?

LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).LÁUDĂ s. interj. v. apreciere, aroganță, atenție, cinste, cinstire, considerație, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, prețuire, respect, semeție, stimă, trecere, trufie, vanitate, vază.ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.  Sursa: Dexonline Nici unul din subiectele discutate sambata la conferinta nu a aprins mai multe spirite cum a facut-o subiectul cu „Lauda nu este buna” (si majoritatea au ales sa ignore convenabil un mic detaliu – lauda in exces). Si asta pentru ca noi, astia de 30+, deveniti parinti, suntem o generatie care, dupa cum bine spunea cineva, nu a crescut cu prea multe „batai pe umar”, si unul din primele lucruri pe care le-am facut a fost sa remediem acest neajuns in privinta copiilor nostri (printre multe altele).  Si de ce Dumnezeului nu ar fi bine? Cum adica, sa nu le spunem copiilor ca sunt frumosi, ca sunt minunati, ca masinuta desenata care seamana a orice, numai a masinuta nu, este cea mai frumoasa masinuta desenata din lume? Cum vine asta? Simplu.  Si voi incepe prin a povesti my side of the story, aceea a copilului care a crescut spunandu-i-se mereu ca este cel mai grozav, cel mai frumos, cel mai minunat, care poate face orice pe lumea asta. Asta am auzit eu toata copilaria. Ca sunt frumoasa. Ca pot face orice imi pun in cap. Ca sunt desteapta si inteligenta, ca sunt cea mai buna. „Cum, mai mama, tu, care esti atat de desteapta? Tu,...

Multumesc.

Acesta este un articol ce ar putea parea un fel de auto-lauda, insa realitatea este ca mi-am dorit enorm de mult sa ajung sa il scriu. Sa organizezi o conferinta nu este floare la ureche, cu atat mai putin o conferinta de parenting. Nu este nici cel mai „juicy” subiect cu putinta, este extrem de nisat si marea majoritate a oamenilor sunt reticenti cand aud pentru prima data de asa ceva. Pana la urma, prima reactie este ceva de genul „pai, cum adica, vrei tu sa ma inveti cum sa imi cresc copilul”, mai ales ca suntem intr-o cultura in care „eu stiu mai bine decat tine” si in care toti suntem experti in absolut orice problema. Sau mai este reactia „daca vrei cu adevarat sa inveti parintii cum sa isi creasca copiii, apai organizeaza numai conferinte gratuite, de ce ceri bani pe ele?”, pe care sincer, nici nu stiu cum sa o „categorisesc”. Conferinte au mai fost, vor mai fi si le voi sustine mereu atata timp cat principiile si valorile pe care incearca organizatorii sa le transmita mai departe sunt empatia, intelegerea, respectul, comunicarea, iubirea neconditionata dinspre noi spre copiii nostri, fiindca noi, ca popor avem niste lacune la acest capitol. La noi primeaza „esti al meu, imi apartii, cat esti la mine in casa faci cum zic eu”, cumintenia este valoare absoluta si semn de buna crestere, iar copiii, in general sunt priviti ca niste mici anexe, care trebuie „dresate”. Si sunt priviti ca niste copii, nu ca niste viitori adulti. Nu mai detaliez aici. La Parenting prin ochii copilului am facut parte din echipa care...