Party de iarna in gradina de vara. Sa aprindem lumina in Casa din suflet.

Aveti vreun program pentru vineri seara? Daca nu v-ati decis inca ce sa faceti, eu va propun sa mergeti pe mana mea fiindca va ofer una din cele mai frumoase alternative cu putinta. Prietena mea, Maria, organizeaza un mic party in aer liber, incepand cu ora 20:00. „Scuza” e perfecta: vrea sa stranga cat mai multi bani pentru Madalina, Dorin si Emanuel. Deja s-a implicat in campania noastra, a trimis un pachet impresionant cu produse urgente pentru Emanuel, insa vrea sa faca mult mai mult.  Astfel, vineri seara ne pune la dispozitie spatiul restaurantului si un meniu cu diverse feluri la alegere, fie burgeri, fie BBQ ribs, cu vin fiert sau hot ginger tea, cu cate un shot de tarie dupa pofte si ne promite o atmosfera de basm. Locatia este de vis, deja am vazut ce a pregatit si nu va pot spune decat ca arata ca in povesti, vom avea parte de muzica buna de tot si mai presus de asta, vom putea sa facem un gest minunat de Craciun. Bucatarii Mariei, Rares si Cezar sunt pregatiti sa va ofere o experienta de neuitat, si nu exagerez deloc! Despre Ca-Va Bistro puteti citi mai multe si pe KoolHunt, sau puteti rasfoi albumele foto yummy de pe pagina lor de Facebook O seara petrecuta intr-un decor de poveste, cu gratare, arome de vin fiert si ceai cu ghimbir. Va suna bine? Detalii complete aveti pe pagina evenimentului, rugamintea noastra este sa dati join la eveniment, in cazul in care doriti sa veniti pentru a putea estima numarul total al participantilor. Si share, ca sa afle cat mai multa...

Noutati de la Emanuel, Madalina si Doru

In sfarsit avem contul pentru donatii! Donatii se pot face in contul de mai jos, cu mentiunea Familia DETESANRO85BRDE450SV07558544500 LEIBanca: BRD GSG SMCCCIF 18212553FUNDATIA MEREU APROAPE Avem si pagina de Facebook! Si blog pe care il vom actualiza cu informatii noi – multumesc Alina, pentru partea de creatie! Avem si bannere (tot Alina e „vinovata” :)) Si ce e cel mai important, am inceput sa avem si promisiuni de...

O casa pentru trei copii

Later update: am facut pagina de Facebook, am facut si blog, in zilele ce vor urma vom aduce si multe actualizari, pana luni avem si cont bancar si cont de paypal, informatii noi si o lista de necesitati urgente.  Socul zilei de azi. In timp ce imi scriam postarea cu aniversarea blogului, primesc mesaj de la Nadina. Nadina care incepe sa imi povesteasca de trei copii ramasi fara mama in urma cu sase luni, care a decedat la nasterea celui mai mic dintre ei. Instantaneu mi s-a pus acelasi nod in gat pe care l-am avut cand am citit prima oara in urma cu doua saptamani despre familia Closca. Atunci cand citesc asa ceva, eu raman fara respiratie, mintea mi se blocheaza si nu mai aud decat inima care incepe sa bata intr-un ritm ametitor. Nu mai aud decat bum, bum in cap si intru in vrie. La propriu, va rog sa ma credeti. Daca asta este atac de panica, apai am din astea cu fiecare caz cu care ma intersectez. Si nu mai pot sa vad si sa aud. Ma apuca nebunia, efectiv, ma apuca un sentiment de revolta si de neputinta imposibil de descris. Deci, copiii astia sunt trei. Au cinci ani, trei ani si sase luni. Nu mai au mama, s-a stins nascand, la nici 27 de ani. Locuiesc undeva la 30 de kilometri de Targu Mures. Tatal castiga 500 de lei pe luna si aproape toti se duc pe cele necesare mezinului, care, apropos, s-a nascut prematur, insa acum este ok. Este nevoie de multe, insa nu este loc unde sa le tina. Stau intr-o...

Nu exista „nu se poate”

Va prezint mai jos doua femei pentru care cuvantul „imposibil” nu exista. Doua exemple de urmat, doua povesti incredibil de emotionante, doua dovezi ca nu exista „nu se poate”. Teodora Neagu Adele Chirica Ele sunt sufletul Asociatiei pentru Dravet si alte epilepsii rare. Au mutat muntii din loc pentru copii lor si nu se vor opri niciodata. Raportul pe primul an de activitate il puteti vizualiza aici. Eu cred ca se poate si mai mult. Mult mai mult. Le puteti ajuta in lupta lor, le puteti spune mai departe povestea, si din cand in cand le puteti trimite cate un gand bun, caci nici unul dintre noi nu isi poate imagina prin ce trec...

Lectia de ieri.

Cand te duci sa te intalnesti cu niste oameni care isi petrec de o luna incoace zilele sub cerul liber cu cinci copii, toti sub opt ani, te-ai astepta sa vezi niste oameni daramati psihic, tristi, terminati fizic si lipsiti de orice semn de viata si energie pe chip. Ca asa ai fi tu daca ai fi in locul lor. Si totusi…. Totusi situatia statea oarecumva invers. Nu stiu daca era energia data de faptul ca isi gasisera pentru prima data in ultima luna un loc cald unde sa isi duca copiii, nu stiu daca asta este starea lor de spirit obisnuita, insa ieri am avut parte de una din cele mai frumoase lectii cu putinta. Nicoleta si Dan sunt parintii celor trei copii. Nicoleta mi-a prezentat copiii, acolo nu erau decat cei mici, fiindca cei mari erau la centrul de zi unde stau pana seara sa isi faca lectiile. Juniorul Nicoletei, care are un an si patru luni, este copilul dinamita: „Doamna, nici nu stiti ce ne face copilul asta, nu sta o clipa locului”, iar in privirile lui am inteles de ce mi-a zis Nicoleta ce mi-a zis :) cu o privire jucausa si ghidusa, un zambet larg intiparit pe buze, flancat de niste semi-gropite in obraji, ma invita la joaca. Nicoleta cea mica, de trei luni, mi-a gangurit non stop cat am tinut-o in brate si i-am cantat. Pe mama ei o cam epuiza, pentru ca „mananca de rupe, ma suge toata ziua, are deja peste sapte kilograme la trei luni, desi s-a nascut cu doua kile doua sute”. Dar nu ti-e frig? o intreb eu,...