“O casă prietenoasă este rezultatul unui proces conştient. Felul în care trăim afectează lumea din jur, iar asumarea acestui fapt şi a răspunderii pentru acţiunile noastre este esenţială. În primul rând înseamnă să dăm dovadă de repsect pentru noi şi pentru alţii, să creăm o casă sigură, plăcută şi practică pentru noi şi pentru cei dragi, să punem mâncare sănătoasă pe masă, eventual din producţie proprie sau din surse locale. E important să conştientizezi ce cumperi şi de ce, iar la fel de important este să şi reduci deşeurile şi să faci economii la apă. Ai putea să îţi fabrici singur produse de curăţare fără toxine din ingrediente alimentare, să îţi pui rufele la uscat afară pentru a economisi energie şi a nu le mai calcă sau să îţi creezi o junglă în miniatură acasă, pentru a purifică aerul.
Trebuie să crezi în rezultatul acestor eforturi şi să ai convingerea că vor conta. Păstrează-ţi speranţa, fii creativ, simplu şi realist – şi nu uită să te distrezi! În ecologie nu trebuie să fim nici militanţi, dar nici diletanţi. Ţine minte, nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva. Micile iniţiative se adună, iar dacă facem cu toţii paşi mici, vom reuşi să ne luăm elan pentru un mare salt înainte.”
Halina S. Eckberg – Consultant Conscious Living
Am dat peste acest fragment cu totul şi cu totul întâmplător, acum o zi. Deja mă frământam cum să abordez acest ultim articol şi mi se părea că o dau dintr-o extremă în altă. Când simţeam că mă agit prea tare, când simţeam că, dimpotrivă, nu mă agit deloc. Şi atunci am realizat că de fapt pierdusem esenţa întregului proiect: aceea de a face schimbări mici cu impact mare, dar fără a simţi toate aceste schimbări că o “povara”.
Ca să rezum, iată o mica lista al lucrurilor pe care am început să le fac, fără să îmi dau seama, pur şi simplu fiindcă aşa am simţit la momentul respectiv:
Hainele
Hainele le spăl mereu la temperatura cât mai mică (30, maxim 40 de grade) pe cel mai scurt ciclu (30 de minute, ultra rapid, cu centrifuga la 800 rpm). Nu spăl niciodată dacă nu am maşină plină (şi asta este valabil şi pentru maşină de spălat vase!). Usuc la aer, the old fashioned way, chiar dacă maşină are şi uscător (a fost o achiziţie făcută mai mult la presiunea familiei, eu personal nu i-am văzut şi nu îi văd încă rostul). Usuc la aer chiar şi iarna (îmi aminteşte mereu de perioada vacanţelor la bunica, la Cluj, când hainele îngheţau afară pe sfoară iarna).
Dacă am purtat hainele o singură dată nu le pun imediat la spălat şi acest lucru este valabil şi pentru hainele copiilor, mai ales că ale lor nu miros oricât s-ar agita şi ar transpira.
La fel şi cu călcatul. Fiind foarte mulţi în casă, se calcă doar lucrurile care rămân şifonate şi după ce au fost întinse cât s-a putut pe uscător. Tricourile adulţilor nu prea s-au mai întâlnit cu fierul de călcat de ceva vreme.
Plantele
Ajunsă la acest capitol, m-am uitat pe fereastră afară (e şapte dimineaţă, se simte încă răcoare şi tot ce aud sunt nişte vrăbiuţe tare gălăgioase afară) şi am mi-am reamintit că trebuie să o iau de la capăt cu plantele din casa mea, fiindcă am un pervaz plin de ghivece …. goale. Nu a fost aşa mereu, ba dimpotrivă, însă am avut ceva în casă, o mană, habar nu am ce, care aproape că mi-a decimat populaţia “verde”. Momentan sunt toate scoase afară, la aer şi facem eforturi mari să le salvăm. Asta este situatia cu jungla de acasa. Daca sunteti in pana de idei faine aveti aici destule sugestii de umplut casa cu plante.
În loc să cumpăr plante aromatice la caserolă, le cumpăr la ghiveci. Preţul este undeva similar, însă pe termen lung dintr-un ghiveci se poate dezvolta o întreaga tufă de busuioc sau de cimbru, pe când o caserolă se termină la un moment dat. La fel de bine, tufa o poţi tunde şi firele tunse le poţi pune la uscat, astfel încât să le foloseşti tot anul (mie nu mi-a ieşit până acum, ori am consumat toată tufa, ori am reuşit să o măcelăresc).
Mâncarea
Încerc pe cât posibil să fiu organizată în bucătărie. Nu îmi iese mereu şi am că ţel ca până la finalul anului să reuşesc să îmi fac un meniu săptămânal de care să mă şi ţin. Un meniu înseamnă economii pe foarte multe nivele: de la economii financiare – ştii exact ce cumperi, în ce cantităţi şi pentru ce, la deşeuri mai puţine – ai un program clar stabilit, arunci mâncare mai puţină şi foloseşti toate alimentele cumpărate, economii de timp – odată ce ştii ce ai de făcut, ştii exact cât timp aloci şi nu mai pierzi ore preţioase în bucătărie, ci le câştigi în favoarea copiilor sau poate a unui hobby.
Ca sfaturi: nu arunc legumele care sunt pe cale să se strice. Elimin doar părţile vătămate şi resturile sănătoase se duc la congelator. Aşa se face că peste iarnă am, de exemplu, ardei gras românesc din vară. Din roşiile care s-au ofilit/trecut/atins fac sos de roşii. Da, ideal ar fi să cumpăr exact atât cât se mănâncă, însă de multe ori avem parte de exces, fără să ne programăm/dorim asta.
La fel cum ziceam şi în articolul trecut, identificaţi ce şi unde puteţi direcţiona în materie de resturi alimentare. De la uleiul uzat pe care îl puteţi aduna şi duce la staţiile de colectare a acestuia, la persoanele fără locuinţa din apropierea casei voastre şi până la clienţii “necuvântători”, toţi pot beneficia de nişte alimente care altfel ar ajunge la gunoi. Ştiu, este mai comod să le îndesi în coşul de gunoi, înseamnă un consum destul de mare de timp să pregăteşti pachete pentru unii şi alţii, însă în timp este generatoare de recompense şi nu mă refer la unele materiale. Revin cu minunea de carte de “reţete cu respect pentru mediu” (chiar este extraordinară, nu ar trebui să lipsească din nicio biblioteca culinară): e plină de sfaturi utile, sfaturi de bun simt şi sfaturi care nu necesită vreun effort considerabil din partea noastră, doar puţină bunăvoinţa.
Energia
Reiau câteva aspecte menţionate şi în cel de-al doilea material al proiectului:
Treci, acolo unde poţi, pe lumina LED. Consumă mult mai puţin şi este o lumina caldă, de care atât ochiul cât şi creierul uman au nevoie. Lumina direcţionată este perfectă atunci când lucrezi sau citeşti şi nu trebuie să fie toată încăperea inundată în lumina. Eu, de exemplu, dacă lucrez la laptop, nu am nevoie de o altă sursă de lumina (am şi tastatura iluminată, ceea ce este, iar, un mare avantaj). Dacă va pregătiţi să va mobilaţi casa, mergeţi pe zona bucătăriei pe plitele cu inducţie. Sunt din ce în ce mai convinsă de aceste noi aparate, primesc opinii din cele mai diverse zone (inclusiv de la chef-i apreciaţi, care folosesc plitele cu inducţie în mod intensiv) şi dacă ar fi să aleg în acest moment între aragazul tradiţional şi o plită cu inducţie, aş merge fără doar şi poate pe cea de a două varianta. Pe de altă parte, la noi în casă nu se justifică încă schimbarea unui aragaz care funcţionează impecabil.
Îmi fac mea culpa, fiindcă până de curând am fost o susţinătoare aprigă a becurilor cu lumina incandescentă şi m-am opus oricăror schimbări în casă. Însă, atâta timp cât consumul se poate reduce şi la 70% (IKEA plusează cu un procent de 85% economie faţă de becurile convenţionale) şi păstrând aceeaşi luminozitate în casă, cum să nu trec pe LED?
Mobila
Cei care au trecut pragul casei noastre, ştiu că mobila din dormitorul băieţilor mei mi-a aparţinut în adolescenţă. Deşi a împlinit anul acesta două decenii, ea arată impecabil, iar sfatul meu este că atunci când investiţi într-o piesă de mobilier să o faceţi având că unul din principalele criterii, alături de preţ, calitatea acesteia. Mobilierul din camera Rebeccăi este la fel că în prima zi, deşi peste el au trecut deja, mai bine de cinci ani şi jumătate şi a fost folosit aşa cum numai nişte copii îl pot folosi ☺.
CONCLUZII
Nu prea am încă cifre, deşi mi le notez conştiincioasă, de când am început proiectul. Aşa că nu vă pot oferi nişte rezultate concrete, până nu elimin toate “deviaţiile” – perioada de plecat în vacanţă, deci consum mai mic la apă, zile mai lungi, deci mai puţin consum la lumina, zile mai fierbinţi deci consum mai mare la curent ☺ . Victor Kapra, care s-a “înhămat” şi el în proiectul IKEA a prezentat pe puncte ce s-a întâmplat la el, cu cifre, şi vă spun, cifrele sună bine!
Aş zice că este cel mai plin de învăţăminte proiect în care am fost implicată. Că deşi mă “ştiam” econoamă şi eficientă, am realizat că pot face mult mai multe. Că mă interesează ceea ce fac la nivel micro, că atât de insignifianţi cum suntem, tot ne punem amprenta şi contează până la urmă dacă amprenta noastră face bine sau face rău, că îi pot schimbă şi pe cei din jurul meu, în primul rând prin exemplul propriu, fără a propovădui în exces.
Că până la urmă contează să te şi simţi bine pe parcursul acestui proces şi că trebuie că schimbările să se întâmple firesc şi natural, nu forţat.
Copiii sunt cei mai deschişi şi cei mai receptivi la lucruri noi şi contează foarte mult să îi implici de la bun început şi să le explici de ce e bine să faci ceva într-un anume fel. Numai aşa cred că putem să iniţiem o schimbare pe termen lung: obişnuindu-i pe copii de mici cu respectul pentru mediul înconjurător, insuflându-le în acelaşi timp drag pentru a face lucrurile cât mai sustenabil, într-un mod cât mai prietenos şi mai natural.
