Hunger games

Recunosc ca m-am dus complet lipsita de chef la filmul asta. Nu era nici intr-un mood foarte ok pentru filme „easy”, „de actiune” si cu tone de efecte speciale. Si cu gandul ca voi asista la un fir al povestii tras de par si pe alocuri stupid (din synopsis povestea mi s-a parut idioata rau, ca sa fiu completely honest). Insa uneori e bine sa te duci cu zero asteptari, ca, nah, s-ar putea sa pleci foarte incantat. Mi-a placut filmul. Mi-a placut cum a fost realizat, mi-a placut machiajul (desi nu cred ca as vrea vreodata sa ajung sa traiesc intr-o asemenea societate!). Mi-au placut peisajele la nebunie. Mi-a placut pustoiaca, Jennifer Lawrence, desi spre final m-a izbit asemanarea puternica cu o anumita domnisoara europarlamentara plina de succesuri si parca mi s-a mai dus din entuziasm. Anyway, fata arata de milioane, si promite ca si talent. La fel de milioane este Woody Harrelson. Filmul merita. E altceva, e un pic inedit, putin satira, chiar daca e evident ca abunda in clisee, in dulcele stil american. Nu se aud decat bubuituri de tun, in rest nimeni nu impusca pe nimeni, desi se trage la greu cu arcul. Sunt curioasa cum o fi cartea si chiar o sa imi fac timp sa o citesc, ca am auzit ca a facut furori. PS: Oare incepe si EBA sa se compare cu arcasa din film? Pe stilul unic al madamei Udrea? Nu m-ar mira nimic. Ah, si abia astept sa vad Dark Shadows, in regia lui Tim Burton, evident cu Johnny Depp. Iata trailerul, pentru cine nu l-a vazut inca: E genial...

Niste poze

Pentru ca nu am mai pus de mult poze cu gasca noastra (nu suntem toti aici, Chiti lipseste din peisaj) si pentru ca autoarea pozelor ne este tare draga :). Radu, la aceasta prima iesire serioasa la iarba verde din acest an a avut o reactie similara cu a lui David la aceeasi varsta (va mai amintiti?). S-a uitat urat la spatiul verde, insa nu s-a lasat intimidat. Un sfert de ora mai tarziu, Radu al meu manca pietre de pe alee. Si a ros la ele toata ziua. Si paie, si iarba, tot ce i-a picat la mana. Eu si cu tatal lui ne-am infranat toate pornirile posibile si ne-am abtinut cu greu sa nu i le smulgem din mana. Si bine am facut, pentru ca a fost un bliss total pe el faptul ca a facut tot ce i-a trecut prin cap. Si nici nu a facut vreo indigestie. Radu in forma care l-a consacrat, adica mancand Doi circumspecti by default, insa cine stie ce o fi peste niste ani de zile :) Tot cei doi avand iar ceva de impartit. Mama cea lipita de iphone si dependenta de Instagram Exploratorul argint viu Si una din cele mai dragi poze, care ne descrie poate cel mai bine relatia. Imi pare rau ca nu a fost filmata scena, pentru ca Radu chiuia si chicotea intr-o...

Din nou la vot la Roblogfest

Incepand de ieri a inceput etapa a doua de votare la Roblogfest. Asa ca va trebui cu totii sa o luam de la capt cu votarea, pentru ca voturile din prima runda nu se mai iau in considerare. Din 24 de bloguri am ramas 12, nu exista nici o surpriza in lista celor 12, doar bloguri cunoscute si din comunitatea noastra, a parintilor. Acuma, evident ca eu pe mine vreau sa ma votati si sper sa vreti si voi asta. Inclusiv voi, cititorii mei, care nu ati comentat vreodata pe aici, insa care ma cititi zi de zi. Da, mi-as dori acest premiu, ar fi un cadou frumos pentru aproape 3 ani jumate de blog si aproape 1000 de postari. Au fost discutii legate de valoarea acestui premiu, care pentru unii este discutabila. Eu il vreau si sunt complet sincera cand spun asta. Il vreau pentru ca este prima editie in care exista nisa de parenting si il vreau pentru ca din punctul meu de vedere ar fi un capitol de final (foarte personal) pentru campania de anul trecut desfasurata prin acest blog. Deci, daca vreti sa votati si nu sunteti decisi cu cine (desi eu as vrea sa fiti siguri ca vreti cu mine sa votati), luati in vedere cateva aspecte: daca blogul este intr-adevar de parinti si nu este un portal/site cu si despre copii si parinti (categoria este de BLOGURI) care este istoricul fiecarui blog in parte, de cand este in blogosfera si ce transmite. care a fost aportul fiecarui blog pana acum in online si offline daca a adus plus valoare prin ceva. Deci, votati-ma...

De ce imi place mie online-ul

Pentru simplul motiv ca am cunoscut o groaza de oameni faini. Si pentru ca nu m-am limitat la Bucuresti, si am ajuns sa mut online-ul in offline chiar daca distantele au fost si inca sunt maricele. Pentru ca din acest punct de vedere, cel mai mare castig a fost prietenia mea cu Tomata cu scufita. Pentru ca desi avem vieti atat de diferite, gandim la fel, iubim la fel si simtim la fel. Si pentru ca ne leaga una din cele mai faine amintiri :) si anume concertul Bon Jovi. Deci, daca nu ati citit-o pana acum, va rog sa o cititi de acum inainte :) Cat despre mine, eu am de castigat un pariu pe ultima suta de metri, asa ca, va rog treceti pe la Tomata pe blog, insa din blogul meu :) Oricum nu aveti decat de castigat! Mai ales daca dati peste postarile cu si despre carti, pentru ca scrie fenomenal de natural si de close to the...

Tabu-uri

Pornind de la postarea Tomatei, am realizat ca a venit momentul sa deschid un subiect tare spinos. Legatura a fost tangentiala, insa indeajuns de puternica incat sa ma faca sa vorbesc despre asta. Sexul si puritanismul care ne caracterizeaza pe noi ca natiune. Reprezentativa este urmatoarea scena: David/Radu in momentul schimbarii scutecului. Se iau de cuc (asa ii zicem noi) si incep sa il traga in toate directiile. In 3 secunde cucul isi tripleaza dimensiunile :). E o incantare pe ei, trag de el curiosi, il studiaza. Normal, pentru ca e cam singurul loc de pe corpul lor unde ei nu au acces on a regular basis. Comportament absolut normal si natural si este legat de instictele de a-si cunoaste propriul corp. Moment in care apar bunicii (unul sau mai multi) si vin cu bomboana pe coliva: „Nu te mai juca cu cucul, e rusine mare ce faci”. WTF? WTF? as in WHAT THE FUCK???? Si zic ca este reprezentativa scena asta, pentru ca asta ni s-a intamplat si noua pe vremea in care eram de varsta copiilor nostri. E rusine. E rusine sa te atingi, e rusine sa te joci, e rusine sa vorbesti, e rusine, e rusine. Am crescut cu ideea ca naturalul, normalul este de fapt anormal si ca dorinta este pacat, si sexul este naspa, si orice e legat de zonele erogene este naspa. Rezultatele? Si le stie fiecare. Pentru ca evident ca nu putem vorbi. Ca e rusine. Nici macar noi cu noi nu suntem 100% sinceri uneori. In cultura anglosaxona de exemplu, a-ti saruta copilul este un gest super natural si normal. Si...