Bomboana pe coliva sistemului de invatamant romanesc

Am copil in clasa 1. Din fericire, pana acum se pare ca e multumita de invatatoare. Si mie imi place de ea, chiar daca e un pic mai de moda veche, insa are un calm in voce, care pe mine ma linisteste momentan si ma face sa cred ca am facut o alegere buna. Pe de alta parte, nu prea am reusit, pentru ca nu ii sta in fire, sa o fac pe Rebecca sa imi povesteasca cum e la scoala, ce le spune invatatoarea, cum vorbeste cu ei si asa mai departe. Mie toata povestea de mai jos mi-a bagat un cutit adanc in inima, ca mama de copil de scoala. Si ca da, una din cele mai mari necunoscute ale mele este ce face copilul meu la scoala. Si uneori ma apasa atat de mult, si ma sperie, si cu toate astea nu stiu de unde sa apuc spaima asta si ce Dumnezeului sa fac cu ea. Pentru ca e indeajuns sa imi amintesc de invatatoarea pe care am avut-o eu, si sa ma apuce fiorii. Maria Cearapin o chema, nu o voi uita cat voi trai. La fel cum nu voi uita vreodata momentul cand am terminat clasa a patra si am avut revelatia ca femeia aia nu o sa ma mai terorizeze vreodata. Eu, copil cu 10 pe linie in toti astia patru ani de zile. I Pe scurt, dupa cum a mai scris si Ada la ea pe blog, e vorba despre invatatoarea „Veronica”, care poate fi orice, numai omul pe mana caruia sa ne lasam copiii sa invete nu. In acest moment am...

Mozaic

Dupa amiezile noastre sunt pline de viata si de culoare. Cuvantul de ordine este joaca. Daca in ultimele doua saptamani am umplut casa de plastilina („pacilina” – David si „patitia” – Radu), apai incepand cu saptamana asta s-au reorientat spre Lego. Care da mult mai putin mizerie, insa ofera mult mai multe riscuri, deoarece la un anumit moment dat unuia dintre cei doi i se pune pata brusc si dintr-o data si fara un motiv anume incepe sa mature cu mainile tot ce intalneste in cale. Dupa care instant efectueaza si cel de-al doilea aceleasi miscari. Rezultatul: piese zburand prin toata camera. Uneori se lasa cu urlete, alteori scapam usor. Cei doi sunt indisolubil legati. Ce face unul face si celalalt. Ce vrea unul vrea si celalalt. Nu exista altfel. E ca si cum as avea aceeasi persoana in doua exemplare. Tot ceea ce ii place lui David, obligatoriu ii place si lui Radu. Asa la capitolul desene animate, Radu a trecut deja prin toate pasiunile lui David, de la Meme (McQueen) si Bucsa, la Woody si Buzz, cu un crush total, exact la fel ca David pentru Eva si Wall-E si acum pentru Mickey (caruia Radu ii zice „Nichi”). (Acum de exemplu, David striga „Aaaauuuu”. In secunda urmatoare s-a auzit si Radu) Nu ma pot opri din a ma minuna de progresele pe care le face Radu apropos de limbaj, mai ales ca ceilalti doi nu s-au grabit deloc sa se exprime verbal inainte de doi ani. Repeta tot ce aude, dar mai ales repeta cu stalceli identice cu ale lui David. Il soarbe din priviri pe fratele...

Puma Creative Factory

Joia trecuta am fost la unul din cele mai inedite evenimente de pana acum. Oamenii de la PUMA ne-au adunat langa ei ca sa ne puna la treaba. Ne-au dat vopseluri (revolutionare dupa cum veti putea vedea mai jos), tricouri si genti, pattern-uri si orice altceva am mai fi avut nevoie ca sa realizam niste tricouri in stil DYI. Noi am venit doar cu imaginatia. Nu va povestesc mai multe, decat ca a fost o mare nebunie acolo, insa o nebunie frumoasa, si mai ales creativa. Va las cu imaginile si cu povestea PUMA: Dupa lansarea cu succes a initiativei  PUMA The Creative Factory in noimebrie 2010, prin care consumatorii isi puteau personaliza online  perechea de pantofi dorita , urmata apoi de editia limitata de jachete  personalizate “T7 by Akcent”, PUMA isi extinde povestea designului personalizat cu  ‘Love thy Planet’. PUMA a facut un parteneriat cu  Wildlife Works si Lumi pentru editia din acest an PUMA  Creative Factory, pentru ca iubitorii de produse PUMA sa-si poata puna creativitatea si priceperea la treaba, folosind un proces revolutionar de printing pentru tricouri si genti.   Wildlife Works este liderul mondial REDD+ (Reducing Emissions from Deforestation and Degradation)  o companie specializata in dezvoltarea si implementarea proiectelor de acest gen: reducerea emisiilor de carbon rezultate din defrisarea padurilor si alterarea mediului inconjurator. Tricourile Creative Factory sunt produse de angajatii  Wildlife Works , angajati care provin din comunitatea locala a coridorului REDD +, din  Kasigau , Kenya. Toate textilele sunt produse din bumbac organic si bumbac fair-trade. Fabrica sponsorizata de PUMA este o sursa de joburi sustenabile si reprezinta o mare mandrie pentru comunitatea locala...

Bond

James Bond, adica. In ultima sa aparitie, Skyfall.  A must see pentru fanii genului. Cel mai real si uman James Bond de pana acum. Cu cadre la fel de realiste, fara gadgeturi SF, fara efecte speciale din abundenta sau trase de par. Un pic cam lungut spre final (filmul are 143 de minute, dar garantez ca nu va plictisiti) Minus: scena cu urmarirea pe acoperisurile din Grand Bazaar. Imi pare rau, dar acum o saptamana am fost la Taken 2, unde s-au alergat aia prin si pe Grand Bazaar de le-au sarit capacele. Plus, odata ce acum cativa ani s-au mai alergat si altii pe acolo (vezi The International – Clive Owen), nu inteleg de ce trebuie sa (re)vad aceleasi urmariri, doar cu alti protagonisti. Fail la capitolul asta. Chiar au ramas in pana de locuri de filmat pe globul asta? Un maaaare plus: scena din Shanghai. Dar nu mai dau din casa, mergeti sa vedeti filmul, sa il savurati pe Daniel Craig mai dezbracat si mai cool ca oricand, sa o ascultati pe Adele si sa il admirati pe Javier Bardem jucand magistral. Bonus: niste peisaje pur si simplu superbe, tipic scotiene. Trailer-ul oficial Skyfall: Adele se alatura cu succes celorlalte staruri care au interpretat de-a lungul timpului main theme-ul, de la Tina Turner la Sheryl Crow si Garbage, asta ca sa amintesc doar cateva din favoritele mele. Trivia: Aici aveti toate „movie themes” de-a lungul timpului: Daca vreti sa vedeti cum a evoluat de-a lungul timpului faimoasa scena din generic cu intrarea lui James Bond, o puteti face aici: Eu ma duc sa il mai vad inca...

Calciul si Vitamina D (P)

Mai intai v-am rugat sa completati un chestionar. Dupa care, o saptamana mai tarziu au venit rezultatele, pe care le-am si discutat. Acum e momentul sa ne apropiem nitel de miezul problemei. Cred ca din toate subiectele legate de cresterea copiilor pe care le-am abordat de-a lungul timpului aici, in ultimii (aproape) patru ani, cel de care m-am ferit de fiecare data a fost cel al hranirii copiilor. Si asta pentru ca exista atatea teorii, atatea variante, atatea pareri si atatea metode, incat pur si simplu nici nu prea stii ce si cum sa faci. Eu una stiu sigur ca blogul meu nu a fost pana acum o sursa reliable de informare pe tema asta, dupa cum ziceam mai sus. Insa mi-as dori sa schimb un pic situatia de facto. Recunosc ca nu m-as fi urnit nici in momentul asta, desi mi-am pus in plan de mult, sa fac un serial blogosferic cu fiecare din cele trei experiente si cu un corolar frumos, privind invatamintele pe care le-am tras eu dupa trei copii (unul mai diferit de celalalt), daca nu ar fi aparut povestea cu Danonino – branzica natur, dar mai ales motivul pentru care s-a luat decizia de a lansa acest produs pe piata. O sa va povestesc cum aveam eu adanc inradacinate lucruri in cap, cum credeam ca stiu multe, dar de fapt nu stiam mai nimic, cum mi-am schimbat eu modul de a gandi, cum am imbratisat concepte noi dar mai ales cate lucruri am invatat. Despre diversificare, dar mai ales despre nutritie. Si o sa incep cu unul din cele mai delicate subiecte: cel legat de...