#povestidinThassos – episodul 1

Am ajuns si in ceea ce noi numim „paradis”. Daca anul trecut nu pot spune ca fost o fericire drumul dus si intors, anul asta s-au mai schimbat lucrurile. Raducu este o veritabila „bombita de energie, ne-a zapacit pe toti, de dormit nu prea s-a dormit, doar in doua reprize de cate 50 de minute. Noi care ne asteptam sa avem niste copiii super somnorosi, mai ales datorita faptului ca erau treziti de la cinci dimineata, iar de culcat se culcasera pe la 11 noaptea cu o seara inainte, a trebuit sa ne reasezam asteptarile pe niste pozitii mai apropiate de personalitatea copiilor nostri, undeva prin Bulgaria, cand am pierdut orice speranta ca vor adormi la un moment dat. S-a facut liniste totusi pe la Blagoevgrad, liniste ce a durat pana la granita cu Grecia. Dupa, mii de intrebari: „am ajuns la Ianis?”, „am ajuns in Thassos?”, „unde este Grecia?”, „unde este marea?, „cand ajungem la mare?” si asa mai departe. Raducu avea si el o nelamurire, care a tinut din Romania pana la Keramoti, el vroia sa mearga musai cu trenul, asa ca ne-a bombardat sistematic cu „eu vau sa meg cu tenul. ude ete tenul?”. La vederea ferry-ului s-a calmat instantaneu, a acceptat faptul ca ferry-ul este un tren care merge pe apa, si a fost extrem de fericit ca si-a vazut dorinta cu ochii. Alfel, drumul e acelasi, nu s-a schimbat nimic. Ca sfat personal, dureaza mult mai putin (mental cel putin) daca nu va ganditi la 740 de kilometri, si ganditi, in schimb, in etape: pana la Giurgiu 60 de kilometri, 300 de kilometri pana...

O conferinta altfel.

Otilia Mantelers și Totul despre mame anunță lansarea Conferințelor Michael Thompson, pe 21 – 22 septembrie 2013, la RIN Grand Hotel din București. Acesta este unul dintre cele mai importante evenimente din România susținute de experți de renume mondial, care abordează aspecte esențiale de parenting. Autorul bestseller-urilor „Raising Cain – Protecting the Emotional Lives of Boys” („Educația lui Cain – Cum să protejăm viaţa emoțională a băieţilor„) și „Best Friends, Worst Enemies – Understanding the Social Lives of Children” („Cei mai buni prieteni, cei mai aprigi duşmani – înţelegerea vieţii sociale a copiilor”) le va vorbi părinților despre viața socială a copiilor, prietenii, popularitate și fenomenul de agresivitate, abordând separat şi viața emoțională a băieților și rolul tăticilor în acest context. „Este timpul să schimbăm optica prin care privim viaţa emoţională a copiilor. În cadrul conferinţelor, părinţii vor aprofunda feluri în care să se (re)apropie de copiii lor, astfel încât să îi ajute în relaţia cu grădiniţa şi şcoala, în latura complicată a vieţii care de multe ori rămâne o necunoscută pentru părinţi: prieteniile, dinamica grupurilor care se formează la şcoală, fenomenul de bullying (intimidare) şi agresivitatea socială„, a declarat Otilia Mantelers, trainer de Playful Parenting, formator acreditat CNFPA. Conferințele susținute de renumitul psiholog american sunt structurate modular, astfel încât participanții să aibă posibilitateasă se poată experimenta fie toate conferințele, fie sesiuni separate. Sâmbătă, pe 21 septembrie, prima temă propusă este“Cum să creştem un copil responsabil“, urmată de “Copilul presat de școală – Cum să ne ajutăm copii să aibă succes la şcoală şi în viaţă”. Sâmbătă după-amiază, prezentarea lui Michael Thompson va fi despre “Natura băieţilor – Cum...

Povesti din Thassos – episod pilot

Incepand de duminica va invitam sa urmariti #povestidinthassos. Un miniserial, in parte vizual (preponderent), in parte povestit, care, sper eu va va oferi o imagine cat de cat clara asupra motivelor ce ne-au facut pe noi sa ne indragostim iremediabil de aceasta insula. Acum, pentru ca nu suntem un blog de calatorii, deci nu avem vreo experienta demna de mentionat pe acest subiect, insa suntem o familie destul de numeroasa, care calatoreste atat cat poate (si ar calatori mult mai mult daca ne-ar fi favorabile conditiile economice) si avem ceva experienta pe zona de calatorit cu copiii, noi ne-am gandit ca acest „miniserial” sa il transformam intr-un „tips and tricks”. Si asa, daca va decideti sa ajungeti vreodata prin Thassos, impreuna cu copiii, sa stiti unde e de mancat, unde e de mers la plaja, ce ruta e de abordat pentru a ajunge la destinatie fara prea multi nervi, ce trebuie pus in bagaj, ce nu, ce veti gasi acolo, astfel incat sa nu plecati cu toata casa in spinare si asa mai departe, cat costa una-alta, unde gasiti fructe proaspete si inghetata buna, de unde puteti cumpara ulei de masline si asa mai departe. Totul asezonat cu fotografii. Cu mentiunea ca focusul va fi pe zona de sud a insulei, acolo unde suntem noi cantonati. La capitolul „fotografii”, am luat decizia istorica, as putea spune,  ca in acest sejur sa nu ma mai car cu sase kilograme de echipamente dupa mine, cinci obiective, un body cu ditamai battery grip, care oricat ar fi de performant si pe sufletul meu, este extrem de complicat de manuit cand ai trei...

Monsters University

Fiindca saptamana trecuta nu am putut onora invitatia primita sa vedem filmul in avanpremiera, si totusi ardeam de nerabdare sa ducem copiii la MU, sambata ne-am prezentat cu baietii la Cinema City. Filmul merita fara doar si poate, a fost fain, poate nu se ridica la inaltimea asteptarilor fanilor, care sunt undeva sus, sus de tot dupa Monsters Inc, insa in mod cert nu am decat cuvinte de lauda pentru el. Partea mai putin roz a fost ca desi filmul trebuia sa inceapa la 12:10 (cat scria pe bilet), a inceput la 12:38. Ce s-a intamplat in jumatatea aceea de ora? Reclame. Reclame, reclame si iar reclame. Si cateva trailere ratacite printre reclame. Cand sa zic si eu hop, ca s-au terminat, nu a inceput filmul, ci un scurtmetraj Pixar, cu niste umbrele. Haios, nu am ce sa zic, insa atata timp cat am venit sa vad un film, si sunt cu doi copii care au rezerve foarte limitate de rabdare, parca e cam nasol sa stai o jumatate de ora sa astepti. Nu sunt aberanta, accept reclamele, insa intr-o doza de bun simt. Atata timp cat platesc biletul la film fara sa cracnesc ca este 20, 25 sau 35 de lei, atata timp cat tot cinematograful este branduit din cap pana in picioare cu reclame, salile au nume de branduri, de ce trebuie sa mai si vad un calup gras de reclame (cu target clar copiii, sa ne intelegem)? Bomboana pe coliva, aerul conditionat care mergea la cote maxime. Si ne-am nimerit exact langa o gura de aer, si nu, nu ne-am mutat, pentru ca nu ne sta...

Fir-ai tu al naibii, de copil prost

Sambata am iesit in doi mai spre seara, sa aniversam in liniste cei 39 de ani ai lui Radu. Nimic special, Radu a vrut sa mergem sa vedem „World War – Z”, insa mai aveam destul timp pana incepea filmul asa ca am dat o fuga pana la Chez Marie sa mancam o salata fresh. La Chez Marie, pe terasa, doar noi si patroana. Schimbam cateva cuvinte, comandam, mai povestim una alta, dupa care, la un moment dat auzim dinspre locul de joaca urlete de copil. Apare un barbat, cu un baietel ce urla de mama focului, omul nervos, incerca sa dea un telefon, copilul urla in continuare. La un moment dat, sub ochii nostri, il lasa jos din brate pe copil si ii spune printre dinti, indeajuns de tare incat sa auzim si noi, cei trei ocupanti ai terasei „Fir-ai tu al naibii de copil prost”. Intre timp apare mama, sunata de tata, il sterge pe copil la nas, si il ia in restaurant. Patroana se uita la noi, noi la ea, toti trei siderati, si spune: „Bunicul meu avea o vorba: „Astia sunt mame si tati de duminica”. Ne-am lamurit ulterior de ce s-a intamplat toata scena: copilul voia sa se joace in continuare cu o masinuta, inauntru era o chermeza/petrecere/botez, tocmai venise mancarea, iar parintii au tinut mortis sa isi hraneasca copilul. Acum, avand in vedere contextul, cum ati fi gestionat voi totul? Ce ati fi facut, in asa fel incat acel copil sa nu treaca prin ceea ce a...