Cinci ani.

Acum fix cinci ani venea pe lume primul meu fiu, David,  cel datorita caruia a aparut si acest blog pe lume. Acum fix cinci ani ma mai nasteam si eu o data, pentru a treia oara. Chiar daca pare unul dintre cele mai firesti lucruri de cand exista Pamantul asta, fiecare nastere este un miracol in sine, este esenta existentei noastre. Si eu am fost binecuvantata sa traiesc acest miracol de trei ori. La multi ani, copil  cu ochii aurii!...

Oda aspiratorului nostru cel nou

Maine avem petrecere, asa ca azi suntem in febra pregatirilor. Facem de mancare de zor (daaa, tot petrecere acasa facem si iar gatesc la bulk, dar dupa cum am mai zis, imi place supliciul asta!), facem curatenie, strangem, mai ascundem pe sub pat diverse lucruri etc. Mai devreme imi contemplam aspiratorul meu cel nou, primit de la Flanco, care au avut indeajuns de multa incredere in mine sa mi-l dea pe mana, si ma gandeam catamai housewife-ul am ajuns, ca atunci cand l-am primit m-am bucurat de parca as fi primit un Chanel no. 5. Mint. M-am bucurat de parca as fi primit un Gardenia Grand Soir, nu un Chanel. L-am pus si pe Facebook de atata bucurie (si nu radeti, ca 30 de persoane au rezonat cu mine si i-au dat like!). Ma duc de rapa, stiu, insa traiam de ceva luni cu drobul de sare in casa, si vechiul meu Philips incepuse sa dea rateuri serioase, iar eu nu vedeam prea curand un boost in buget pentru a-l schimba cu ceva nou. Ce sa va zic de noul Philips? Ca nu stiu sa fac review ca la carte, nu va pot detalia in termeni tehnici cat de eficient este, cat consuma si cu cat la suta face mai multa curatenie decat predecesorul sau. Nici nu va pot spune ca termin cu cinci minute mai repede. Insa ce va pot spune este ca: la fel ca in cazul inaintasilor sai, stiu ca ma pot baza pe el pe termen lung. Ca nu am avut nici un aspirator care sa ma lase balta mai devreme de 4 ani, si...

Unde se duc prietenele cand se duc?

Citeam mai devreme articolul Marei despre cam cum e viata de mama si cum de multe ori abia asteptam sa se termine seara ca sa ne putem prabusi mai repede in pat si cum prietenele noastre fara copii nu ne inteleg uneori.  Articolul m-a starnit, caci m-am regasit in el destul de mult. Un eu mai vechi, de acum ceva ani (multi) cand eram singura cu copil si eram chiar singura, fiindca nici una din prietenele mele nu mai comunica cu mine, motiv generator de mari frustrari pentru mine. Am trecut prin toate fazele, m-am gandit inclusiv ca poate arata copila mea in vreun fel si evita sa o vada, le-am urat, dupa care m-am urat pe mine ca le-am urat, le-am invidiat pentru viata fara griji pe care o au, dupa care mi-am tras cateva palme ca le-am invidiat, dupa care am intrat intr-un fel de staza, in care am inteles ca viata mea cu copil face parte din alt univers si ca ele nu au cum sa inteleaga, pana nu trec efectiv printr-o sarcina si-o nastere.  Iar  eu am terminat prin a intelege de ce nu imi mai dau nici macar un telefon, am terminat prin a accepta faptul ca nu o fac intentionat, ca nu m-au uitat ci ca pur si simplu asta este cursul vietii. I moved on. Culmea este ca dupa ce eu mi-am jurat in barba ca EU nu voi face asa, eu voi da telefoane, eu voi…, eu voi…., nu m-am tinut de cuvant si ocupata cu propria mea viata, am uitat ca pentru prietenele mele, proaspete mame, timpul se scurge altfel....

C-asa e-n tenis…

Tot uitandu-se dupa informatii despre meciul demonstrativ ce are loc pe Arenele BNR, Radu a dat peste articolul acesta : Nimic juicy, pana la final, cand in fata ochilor nostri s-a infatisat ultimul paragraf, pe care il si anexez in cele ce urmeaza: „După conferinţa de presă, Năstase, Pavel, Pioline şi Ivanisevici au schimbat câteva mingi pe o stradă din cartierul Cotroceni, în apropierea Arenelor BNR, inaugurând un post de transformare al ENEL, sponsorul meciului demonstrativ. Pereţii postului au fost decoraţi de către artistul urban Allan Dalla în stil modern, cu simbolurile tenisului. Schimbarea înfăţişării postului de transformare face parte dintr-un proiect al companiei, intitulat City of Energy.” Pai bine, bai ENEL, tichie de margaritar ne trebuia, nu-i asa?! Noi in mod constant ramanem in pana de curent, iar tu ne decorezi transformatoarele, ha? Tu faci misto de noi? Sigur ca faci, ca ce pana mea, de cinci ani de zile este un cablu cu scurt, undeva in zona, toata lumea stie de el, inclusiv echipele tale, iar tu nu faci nimic. Si periodic ala chiar ne lasa in bezna, si stam ca idiotii, juma de cartier, cate trei-patru-cinci-sase ore, pana se misca o echipa de-a ta, sa vina sa ridice o siguranta sarita din transformator. Acum o sa ridice siguranta din transformatorul vopsit. Si noi toti ne-am saturat de toti operatorii din callcenterul ala, da, da, ala externalizatul, care nu FAC NIMIC, dar ABSOLUT NIMIC, in afara de a recita din manualul de scripturi. Bai Enel, m-am jurat eu de mai multe ori, dar acum chiar ma tin de cuvant. Iti fac un PR de nu o sa il...

Pielea mea „fumoasa”

Ma aflu in plina perioada de testare impreuna cu Avon si nici nu prea stiu cu ce sa incep :) Poate cel mai mare beneficiu pe care l-am avut de cand am intrat in aceasta poveste a fost ca mi-am creat in sfarsit o rutina, de la care nu ma abat (am dat un rateu intr-o seara cand am fost pana peste poate de obosita!). Este o rutina la finalul careia imi zambesc in oglinda, fara exceptie, si conteaza enorm (in paralel cu zambetul analizez si numarul ridurilor de expresie, dar asta e alta poveste). Ma mai surprind pe parcursul zilei atingandu-mi obrajii, lucru pe care evitam sa il fac in trecut, fiindca stiam ce voi simti, si anume o piele aspra si uscata. Not anymore. Chiar si baietii s-au obisnuit sa imi tot mangaie obrajii, si intr-o seara l-am prins pe Raducu la inghesuiala si l-am intrebat cum i se pare pielea lui mami, iar el mi-a raspuns ca “fumoasa”. Apai, ce Dumnezeului sa mai imi trebuiasca altceva?!? Nu stiu ce sa va mai zic altceva, fiindca ridurile oricat mi le-as analiza, nu pot sa spun ca-s mai putine, mai multe, mai estompate sau nu. Recunosc ca ma ingrijoreaza niste riduri pe care le vad dimineata, care-s perpendiculare pe cele din coltul ochilor, si pe care le-am concluzionat ca venind de la pozitia mea de somn si le-am numit riduri sifonate (cu “sh”), care dispar pana spre seara, insa reapar dimineata urmatoare. E un semn ca stau destul de prost cu elasticitatea pielii, si asta este unul din subiectele pe care vreau sa le aprofundez cu doamna dermatolog...