Cum a fost in aventura #3casein3zile

Acum fix o saptamana ne aruncam intr-o aventura nebuneasca dar foarte-foarte frumoasa. Asa cum v-am povestit in articolul anterior, timp de trei zile ne-am aventurat prin trei case diferite, in trei zone complet diferite ale orasului, in incercarea de a testa la maxim atat functionalitatile platformei Storia, dar si capacitatea noastra de a gasi ceva pe specificul familiei noastre, in eventualitatea unei mutari. Putem spune si eu si Radu ca toata aceasta idee ne-a depasit cu mult asteptarile, dar nu ma arunc inca in a trage concluzii, le veti vedea la finalul acestui lung, dar foarte interesant articol! ZIUA 1 Prima noastra aventura din proiectul Storia a inceput intr-o zona a Bucurestiului care poate fi considerata oricum, numai “exclusivista” nu :). De fapt prin fiecare alegere pe care noi am facut-o pentru cele 3 zile, 3 locuri si 3 apartamente pe care noi le aveam de vizitat am incercat sa demontam, sa dam la o parte niste prejudecati de care suntem siguri ca nu sunt doar ale noastre. Avem multi prieteni si cunostinte care ne-au povestit in ultima vreme despre cat de ok este si cat de mult s-a schimbat zona de sud a Bucurestiului. In plus, Radu a copilarit in acea zona, iar proximitatea Deltei Vacaresti a fost inca un argument in favoarea cartierului Berceni. Asadar, ne-am pus pe cautat si oarecum spre surprinderea noastra am gasit un apartament  care respecta aproape in totalitate absolut toate criteriile noastre de alegere a unei locuinte: are doua dormitoare pentru copii, are o camera de joaca special amenajata, are un spatiu de depozitare extrem de generos blocul se afla chiar langa...

De ce m-am reapucat sa beau cafea

Undeva la finalul lunii Mai m-am reapucat sa beau cafea dupa mai bine de doi ani. Ca sa intelegeti mai clar contextul in care am revenit la placerea de a savura cafeaua in fiecare dimineata si nu numai, trebuie sa fac o paranteza (introducere) mai mare. Atunci cand m-am lasat a fost o decizie bazata mai mult pe impuls si totul a pornit de la un moment in care mergand sa donez sange, la controlul de rutina, tensiunea mea mica a iesit cam mare. Pana la acel moment, de mai bine de 20 de ani, consumam cafeaua sau ness-ul fara zahar si foarte, foarte rar cu lapte. Imi aduc inca aminte de primele experiente in care am luat contact cu cafeaua “neagra”. Aveam 17-18 ani si faceam impreuna cu tatal meu ceva pregatire la matematica pentru examenul de la facultate. Daca aveam cafea (sau nechezol pe vremea aia) tata facea un ibric mare si nu ne lasam pana nu il terminam pe tot. Daca nu era cafea era ceva ness sau cafea solubila dar de fiecare data fara zahar. Mai tarziu, in anii de facultate, au urmat momentele in care consumam 3-4 cani mari de cafea in incercarea fie de a ma trezi dupa noptile nedormite, fie de a nu dormi si de a invata atunci cand eram in sesiune. Inainte de a ma lasa de cafea, vreme de cativa ani, am schimbat cafeaua pe ness, unul din motivele principale fiind acela ca ness-ul este mult mai simplu de preparat. Noi mereu dimineata suntem pe fuga, probabil ca la fel ca si voi, in incercarea de a trezi copiii,...

3 case in 3 zile

Acum cateva saptamani am primit o provocare extrem de interesanta. Am fost intrebati mai intai ce inseamna pentru noi ca familie cu trei copii si trei catei sa “te simti ca acasa”. Raspunsul initial a venit rapid si am explicat ca acasa pentru noi inseamna in primul rand locul in care copiii nostri se simt ok, indiferent ca vorbim de apartamentul in care locuim sau de alte locuri din Romania sau din alte tari pe care le vizitam. Acasa pentru noi inseamna si Bucuresti si Thassos unde am ajuns sa petrecem mai bine de 1 o luna pe an, dar mai inseamna si Magura sau Galtur. Urmatoarea intrebare legata de cele mai importante criterii dupa care alegem o casa ne-a facut sa recalibram oarecum raspunsul nostru, chiar daca copiii au ramas cumva generatorii principali ai tuturor aspectelor care ne-au facut si ne fac sa alegem un loc in care sa locuim chiar si pentru o perioada mai scurta. Revenind la provocare :), trebuie sa recunosc ca noua, ca familie, ne cam plac provocarile. Eu si Bogdana suntem intr-un fel construiti astfel incat din timp in timp avem nevoie de putina adrenalina in viata noastra. Asta ca sa intelegeti mai bine, poate insemna un proiect nou pornit de la zero pur si simplu, o excursie sau o vacanta impreuna cu copiii intr-un loc aflat la mii de kilometri departare, renovarea casei intr-o luna sau chiar decizia de a adopta 3 catei deodata fara ca inainte sa discutam prea mult si fara a mai avea catei sau alte animale in casa pana in acel moment. De obicei, in cazul provocarilor nu...

Cand o casa devine acasa

Acum vreo doua saptamani IKEA mi-a pus intrebarea asta: “Ce inseamna pentru tine “acasa”?” si m-am gandit ca cel mai simplu ar fi sa las imaginile sa vorbeasca singure si a iesit filmuletul acesta, pe care l-am facut dintr-o suflare si care m-a emotionat mai mult decat m-as fi asteptat. Si tocmai din acest motiv, fiindca mi-a intrat la inima intr-un mod in care nu ma asteptam, vreau un pic sa si dezvolt ideea asta de “acasa” si sa povestesc si in cuvinte ce inseamna pentru noi. Eu stau de 15 ani in casa in care locuim in prezent. Pentru mine este a doua casa in care locuiesc pe termen lung si atasamentul fata de ea este greu de estimat sau de exprimat in cuvinte. Este casa in care m-am bucurat sau am plans, in care am dat petreceri si am sarbatorit in care s-au nascut si cresc copiii. Acest acasa al nostru face parte din familie. E ca un organism viu, care s-a schimbat si s-a dezvoltat odata cu noi, cu venirea fiecarui membru nou in familie (inclusiv venirea cateilor a remodelat un pic lucrurile). E locul in care ne regasim pe noi insine, locul in care ne recapatam linistea si suflul dupa o zi nebuna si plina, locul in care am venit cu copiii de la maternitate, au facut primii pasi dar au si tras primele cazaturi. O simt vie si am acest atasament profund fata de ea poate si pentru ca nu sunt deloc genul nomad, si prefer constanta si continuitatea in detrimentul schimbarii. Ma gandesc ca totusi nu e o problema de adaptabilitate, ci doar de...

A venit randul clientilor IKEA Romania sa faca „pasi mici pentru schimbari mari”

Mâine poimâine se face un an din momentul în care am fost invitaţi să ne alăturăm proiectului “Schimbari mici – economii mari” iniţiat de IKEA şi preluat şi la noi de către IKEA România. Dacă mai întâi au fost implicaţi o serie de angajaţi şi după aceea am urmat noi, cinci bloggeri, toţi cu background extrem de diferit, dar cu interese comune pe această zonă de sustenabilitate, acum a venit rândul clienţilor să treacă prin aceiaşi paşi mici cu schimbări mari, la fel ca noi. Ce a însemnat pentru mine proiectul acesta? Aşa cum le spun tuturor celor cu care mai stau de vorbă despre proiect, este proiectul din care am avut cele mai mari beneficii (şi nu mă refer aici la beneficii materiale) şi din care am învăţat cele mai multe lucruri. Iar proiectul este departe de a se fi încheiat, fiindcă el este on going. Este genul de proiect care schimbă lucrurile şi dinamica familiei pe ici şi colo, prin părţile esenţiale şi care nu se termină niciodată. Fiindcă nu ai cum să te opreşti din a face anumite gesturi şi lucruri, odată ce te-ai obişnuit cu ele, nu? Mai ales dacă acestea îţi aduc în timp economii. O să le iau uşurel pe rând, pe cele patru zone, fiindcă de mult vreau să scriu despre asta şi ca de obicei nu prea mai ajung să o fac ☺ Pe zona consumului de energie, spuneam acum un an că primul pas a fost să schimbăm, acolo unde s-a putut toate becurile din casă. Spun “acolo unde s-a putut”, fiindcă acum cincisprezece ani când m-am mutat aici am...

Sa ai grija de tine e sexi.

Prolog: Mortalitatea cauzată de cancerul de san in Romania este de 36,5% mult peste media mondială de 26%, iar 83,7% dintre femeile din mediul rural nu au făcut niciodată un control preventiv. La nivelul lui 2013 s-au inregistrat 7695 de cazuri din care pentru 2805 diagnosticarea si tratamentul au venit mult prea tarziu. Saptamana trecuta a fost sarbatorita pe tot globul Ziua Internationala a Sanatatii si cel putin discutiile care s-au tot purtat in ziua respectiva s-au invartit in jurul unei singure idei: preventia. Cu aceasta ocazie mi-am reamintit ca exact aceeasi discutie s-a purtat si in urma cu aproape trei saptamani, la o intalnire mai speciala, organizata de catre Clinica Affidea pe subiectul cancerului de san. Spun ca a fost mai speciala, fiindca discutia a pornit intr-un mod metaforic care ne-a facut cumva mai lina si mai digerabila trecerea spre subiectul discutiei, subiect cu care nimeni nu e confortabil. Evident ca nu e nimic digerabil in a discuta despre cancer si mai ales despre cancerul de san, care cumva ne atinge in cele mai ascunse hatisuri ale sufletului si feminitatii noastre. Evident ca am prefera sa nu discutam si sa mergem pe directia atat de caracteristica noua, romanilor “daca nu discutam despre, inseamna ca nu exista”. Cu toate astea, sau fix din cauza asta, in fiecare an aproape 2800 de femei ajung mult prea tarziu la doctor, dupa cum scriam mai sus. Si dupa spusele doamnei de la Centrul de Diagnostic si Tratament AFFIDEA, la ei la centru peste 80% din cazuri ajung in stadii avansate, cand deja tratamentul este nu numai extrem de invaziv ci este si mult...