Ce fac copiii in baie

Dupa ce un bebelus iese din mediul “acvatic” in care s-a format si s-a desavarsit timp de aproape noua luni, “microbul” apei ii este inscris in ADN. De aceea, dupa ce mai creste, joaca favorita ramane tot in apa. Nu stiu despre altii, insa copiii mei au o fascinatie pentru apa si uneori regret ca nu am avut destul curaj si timp sa ii duc la niste ore de aqua baby. Da, am trecut si noi, cu fiecare copil in parte prin perioada in care o simpla picatura de apa in ochi genera urlete indelungi, iar spalatul pe cap era un calvar, insa am certitudinea ca noi, parintii lor, am gresit pe undeva, nu stiu pe unde. Cu multa blandete si mult strans din dinti din partea noastra am trecut si peste fazele acestea, si bonus, cu mult ajutor din partea fratilor mai mari, cel putin in ceea ce il priveste pe Raducu. Raducu are parte de un David care sta si ii explica ca nu il doare nimic cand e spalat pe cap, ca e doar apa, ca nici pe el nu l-a durut (chiar daca inclusiv el a urlat J). Si dincolo de toate aceste mici neajunsuri, baia ramane locul lor favorit de joaca. Daca ar fi dupa ei, ar trebui sa le umplem in fiecare seara cada, astfel incat ei sa se joace cate o jumatate de ora, daca nu si mai mult pana li se increteste pielea pe ei. Nu suporta apa calda (aici clar nu ma mostenesc pe mine, eu facandu-mi dus sau baie cu apa fiarta), prefera apa aproape calaie, care ajunge sa...

Bune practici pentru copii

Un aspect extrem de important in educatia copiilor este acela al igienei personale. Suna foarte complicat, insa la fel de bine, aceasta rutina le poate fi “inoculata” copiilor inca de cand sunt mici, si totul poate deveni extrem de usor atata timp cat punem accentul pe latura distractiva, nu pe latura cu “trebuie”. De fapt stiti si voi, odata ce deschideti gura si scoateti acel “trebuie” un mic zid apare instantaneu intre voi si copii. Asa ca, din punctul meu de vedere, educatia ar trebui sa inceapa cu noi, si abia dupa aceea sa trecem la copii. Noi suntem cel mai bun exemplu, si este o vorba care spune in felul urmator: “copiii sunt cei mai mari imitatori, asa ca dati-le un exemplu bun de imitat”. Spalatul pe maini este un gest aparent banal, insa ne poate scapa de multe potentiale belele, astfel este esential sa ii invatam pe copii sa se spele pe maini de fiecare data dupa ce folosesc toaleta, inainte de a se aseza la masa, dupa ce au venit de la joaca dar fara a ne limita la aceste actiuni. Cel mai simplu este sa stam cu ei si sa transformam actiunea spalatului pe maini intr-o joaca. Sa ne jucam cu degetelele, sa le umplem cu spuma, sa facem niste baloane de sapun eventual sa cantam si-un cantecel. Pare alambicat, uneori va dura mai mult decat ne propunem noi, in casa noastra de exemplu dureaza cam douazeci de minute spalatul pe maini in anumite situatii, insa are rezultate garantate. Copiii mei nu mai au nevoie sa le reamintesc eu sa se duca sa se spele,...

Cui pe cui se scoate.

Tocmai am dat peste un filmulet extrem de interesant. Il aveti mai jos. (Offtopic, puteti selecta subtitrarea in limba romana din meniu) Acum, eu l-am urmarit, si pot spune ca mi-a ridicat putin din valul de „frici” cu care au venit copiii mei la pachet pe lumea asta. Evident, ca ma lupt zilnic cu asta, evident ca imi sta inima in loc la fiecare bufnitura, ca sunt la un pas de infarct de fiecare data cand escaladeaza o piesa de mobilier, sau se arunca de pe canapele (cu capul in jos, de preferinta). La fel de evident, o alta parte din mine intelege faptul ca nu pot fi 24/24 o closca sacaitoare. M-am educat sa le spun copiilor in loc de „Nu te urca acolo, ca o sa cazi”, varianta mai light: „Daca te urci acolo, fii atent, exista o posibilitate sa cazi”, eliminand astfel certitudinea si negatia si lasand indeajuns de mult loc in mintea lor (si in a mea) sanselor de a nu cadea. Pe de alta parte, am niste „linii rosii”. Focul si cutitele sunt printre ele, si urmarind acest filmulet, am inteles faptul ca ele sunt la mine. Si ca este si o doza de comoditate in mine, o si mai mare doza de lipsa de responsabilitate, responsabilitate pe care EU nu sunt dispusa sa mi-o asum. Cand de fapt le apartine lor, eu avand doar rolul de a-i insoti si de a-i ghida. Si da, cred cu toata taria ca de fapt ii limitez in felul asta si le fac viata mai complicata, in timp ce mi-o usurez eu pe a mea. Cui pe...

Rosu

Daca mami si-a facut unghiile rosii, copilul nu putea ramane mai...